Coimbra

si putin din Aveiro

Ne-am trezit dimineata devreme si dupa micul dejun luat in restaurantul hotelului de 4 stele din Leiria, tot devreme am plecat din nou la drum, spre nordul Portugaliei. Scopul era sa ajungem in Coimbra pana la ora 10 si chiar am si reusit, fiindca distanta din Leiria e de aproximativ 100 km.

Coimbra a fost prima capitala a regatului portughez iar in prezent este considerata al 3-lea oras ca si marime al Portugaliei, dupa Lisabona si Porto. Orasul este impartit in doua de raul Mondego si este cunoscut mai ales ca fiind locul unde a fost infiintata Universitatea, una din cele mai vechi din Europa. Orasul a fost fondat in 1290 pe locul unei vechi localitati romane, ale carei ruine se mai vad si astazi la circa 15 km de oras. Din punct de vedere arheologic aceste ruine sunt cele mai bine pastrate si importante din Portugalia, situl continand terme, vechi case si vile cu podele mozaicate, ramasitele unui apeduct si ale unui Forum. Nu a fost timp sa vizitam situl arheologic, am cautat o parcare unde sa putem lasa masina iar singura gasita era ingrozitor de scumpa, ceva gen 5 Eur ora, dar nu am avut de ales, asa ca am platit taxa si am pornit sa descoperim orasul. Am fost inspirata sa-mi cumpar o harta, fiindca am constatat ca fara ghid sau harta e dificil sa te orientezi mai ales pe stradutele din centrul vechi.

Trebuie sa spun ca partea orasului Coimbra de pe malul drept al raului Mondego este si ea ea impartita in doua zone clar diferentiate. Partea de sus a orasului, unde in trecut locuiau nobilii si clerul este separata printr-un rand de constructii vechi care alcatuiesc un fel de zid si pasteaza inca un aer medieval, sau mai bine zis arata ca un adevarat oras medieval. Partea de jos a orasului a fost locuita in trecut de artizani, mestesugari, comercianti si de populatia de rand iar astazi are un aer mai modern si popular.

Noi am inceput vizita cu partea de jos a orasului, strabatand Mercado Municipal, adica piata publica pentru ca imediat sa dam in Praca 8 de Maio marginita de o parte de Igreja de Santa Cruz. Aceasta biserica, care are in spate si o manastire, a fost fondata in 1131 din porunca regelui Alphonso Henriques. Biserica este construita in stil Manuelin dar are si elemente renascentiste, datorate sculptorului francez N. Chanterene care a decorat-o si a sculptat si mormintele din interior: cel al regelui fondator si cel al regelui Sancho I. Alte 2 biserici pitoresti se afla la mica distanta de Praca 8 de Maio, Igreja de S.Tiago, de fapt un vechi templu roman din sec.12 cu o mica capela gotica si Igreja S. Bartolomeu. Orasul de jos are si alte atractii, precum Gradina Botanica cu multe specii de plante tropicale si cu parcul amenajat in sec.18 de Marchizul de Pombal, acelasi care a reconstruit Lisabona dupa marele cutremur sau Parcul St. Cruz cu Fantana Nogueira si Podul Sirenei.

Insa bineinteles ca majoritatea atractiilor Coimbrei se afla in Orasul de sus, unde am ajuns trecand prin Arco de Almedia vechea poarta medievala a orasului. Aici se afla cele 2 mari catedrale ale orasului: Se Velha- construita in sec.12 in stil Romanesque, care are aspectul unei adevarate fortarete cu interiorul extrem de simplu si aproape deloc decorat, aflata intr-o mica piata austera unde am ajuns urcand o sumedenie de scari; si Se Nova- construita de iezuiti in 1772 in stil Baroc. Insa principala atractie este bineinteles marea si vechea Universitate, unde se intra prin Porta Ferrea, construita in stil Manuelist. Universitatea este construita in forma literei U cu deschidere inspre raul Mondego, iar corpurile sale provind din epoci diferite. Astfel curtea interioara, Patio das Escolas este marginita de Capela S. Miguel, care facea parte din Palatul Regal in 1517-1522 si are o fatada si un portal in stil Manuelin. Exact langa se afla Biblioteca Joanina care contine peste 150.000 de volume si manuscrise, unele dintre ele de o valoare inestimabila. Biblioteca este un remarcabil exemplu de arhitectura Baroca, a fost conceputa in timpul regelui JoaoV si este compusa din 3 sali comunicante cu etajere din lemn exotic, suflat cu aur. Din pacate nu am putut intra in Biblioteca, se efectuau lucrari de intretinere si accesul era interzis. Turnul Universitatii, cunoscut sub denumirea de “Cabra” are 34m inaltime si este construit in stil evident Baroc are in partea superioara un imens ceas, cu 4 cadrane, cate una pe fiecare parte a turnului. Corpul principal al Universitatii este Sala dos Capelos, care dateaza din sec.18, unde se desfasoara ceremoniile de decernare a premiilor Honoris Causa, precum si celelalte ceremonii academice, continuat cu Muzeul Artelor Sacre, pe care nu am avut timp sa-l vizitam. Iesind din Universitate in Praca da Porta Ferrea, am stat cateva minute sa fotografiem fatadele impunatoare ale Facultatilor de Farmacie, De Litere, de Medicina, de Stiinta si Tehnologie, precum si Biblioteca Geral si Museu Nacional Machado de Castro. Mi-a parut tare rau ca nu am apucat sa vizitam acest muzeu, care expune vestigii arheologice, picturi portugheze din sec.12 dar si de pe vremea Renasterii si Iluminismului, precum si sculpturi baroce, tapiserii si bijuterii dar include si un adevarat labirint de galerii subterane, datand de pe vremea romanilor. Muzeul are un orar ciudat, se inchide la 12 si se redeschide la ora 14 iar noi am nimerit cand tocmai se inchidea. Tot in orasul de sus mai sunt si alte atractii precum: Palacio Dos Grilos, Palacio e Arco de Sub Ripas care contine niste ferestre superbe in stil Manuelin, Torre de Anto, Muzeul de Zoologie, dar ceea ce da un farmec deosebit acestei parti a Coimbrei sunt studentii, cu robele lor negre austere, care in pauze impanzesc micile cafenele si Pastelarii de peste tot si care vorbesc in gura mare, asculta muzica si ii ignora deliberat pe toti turistii din jur, care se uita la ei curiosi si chiar le fac poze. Se zice ca adevarata muzica Fado isi are originea aici, pe culoarele si in salile Universitatii, cert este ca in toate micile restaurantele sau cafenele unde am intrat se asculta in surdina Fado, chiar si la ora aceea destul de matinala si intr-adevar, atat cat ma pricep eu, muzica ascultata aici era diferita de cea din Lisabona, mai salbatica si mai sentimentala.

Igreja Santa Cruz

Praca 8 de Maio

Igreja S. Tiago

Igreja S. Bartolomeu

Arco de Almedina

Adăugaţi o legendă

Se Velha

Se Velha-interior

Se Nova

Statuile de pe fatadele Facultatilor

Porta Ferrea

Universitatea

Patio des Escolas

Sala dos Capelos

Biblioteca

Capela de S.Miguel

Turnul Universitatii

Daca partea dreapta a orasului Coimbra se mandreste cu atatea minunatii, pe malul stang a raului Mondego se inalta doua ordine religioase numite la fel: Convento de Santa Clara- a Velha si Convento de Santa Clara- a Nova. Se ajunge la ele trecand podul cu aceeasi denumire: Ponte de Santa Clara. Imediat pe partea stanga se afla Ordinul vechi, abandonat in sec.17 din cauza inundatiilor frecvente provocate de raul Mondego. Ordinul vechi se afla intre doua parcuri: Parque de Choupalinho si Parque Portugal dos Pequenitos, care contine la scara micro toate atractiile arhitectonice a Portugaliei. Chiar vis a vis de acesta din urma se intinde Quinta das Lagrimas, un mic palat din sec.19 astazi transformat in hotel care pastreaza Fantana Dragostei, legata de idila istorica dintre Don Pedro si Ines de Castro, de care am povestit in postarea trecuta. In dreapta podului Santa Clara se afla Stadionul Universitar si pe o strada chiar deasupra lui se intinde Ordinul nou Santa Clara, construit tot in sec.17, care are in fata Igreja Santa Isabel, care adaposteste mormantul de argint al celei mai iubite regine a Portugaliei, Isabela de Aragon. Statuia acesteia din fata bisericii, din marmura alba, este inconjurata si acum de tufe intregi de trandafiri, ca o comemorare a miracolului care este atribuit acesteia. Legenda spune ca intr-o buna zi regina Isabela a ascuns intr-o traista mai multe bunatati si a plecat sa le duca unei familii sarmane. S-a intalnit insa cu sotul ei, regele Ludwig, un rege despotic si extrem de crud, care a intrebat-o ce are in traista. Speriata ea a raspuns ca nu are nimic in traista decat niste trandafiri, dar regele nu a crezut-o si i-a cerut sa-i arate. Neavand cum sa scape, ea a fost nevoita sa deschida traista dar minune, cand regele s-a uitat inauntru, nu a vazut altceva decat cativa trandafiri frumos mirositori. Eu una am fost foarte impresionata de povestea aceasta, reala sau nu, si oricum biserica St. Isabel este foarte frumoasa asa ca am petrecut aici cateva minute bune, admirandu-i interiorul frumos decorat.

Raul Mondego

Coimbra malul stang

Ordinul nou Sf. Clara-intrarea in Igreja S. Isabela

Statuia Isabelei de Aragon

  

Coimbra vazuta din fata Bisericii Sf. Isabela

Am lasat orasul Coimbra in urma si ne-am indreptat spre Aveiro, despre care se zice ca este “Venetia Portugaliei”, sau “Orasul sarii”. Particularitatea acestui oras deriva din asezarea lui geografica, pe malurile raului Vouga. Raul a format un estuar, apa penetrand orasul prin mai multe canale, care in trecut mai toate erau navigate de mici ambarcatiuni specifice numite “moliceiros” care transportau alge sau sare. Astazi doar cateva din canale mai sunt navigabile iar micile ambarcatiuni frumos decorate si pictate transporta doar turisti. De fapt am vazut o sigura moliceiros care stationa legata de capatul unui pod. Nu am stat prea mult in Aveiro. Am ramas aici cat am luat un pranz tarziu, savurand o delicatesa locala, “ovos moles”, cu oua, orez si zahar. Aveiro mai este cunoscut si datorita ceramicii care decoreaza fatadele cladirilor, tipice exemple ale acestei arte locale fiind Biserica Misericordia sau Palatul Conselho, dar nu am mai zabovit aici decat pentru a face cateva fotografii.

Drumul nostru s-a continuat spre nord si seara am ajuns in Porto, in imprejurimile caruia am avut cateva aventuri rutiere (ne-am ratacit la propriu dupa iesirea de pe autostrada si am nimerit in Maia- o mica suburbie, unde ne-am invartit ceva vreme pana am gasit un politist care ne-a explicat clar cum sa ajungem in marele oras, dar dupa intrarea in Porto, GPS-ul ca prin minune ne-a lasat si a trebuit sa cautam hotelul intreband din aproape in aproape diversi trecatori, niciunul vorbitor de engleza). Intr-un final am nimerit hotelul nostru, un mic si frumos castel din sec.19 cu o gradina superba, unde ne-am cazat, am cinat si am pornit apoi sa facem o croaziera de seara-noapte pe raul Douro. Dar despre Porto in postarea viitoare…