Etichete

duminică, 18 ianuarie 2015

Ankara in 24 de ore

Am facut drumul IstanbulAnkara in 4 ore; cel mai mult ne-a luat sa iesim din marele oras, pentru ca, in rest, pe autostrada am mers intins. In Ankara ne-am calauzit dupa GPS, dar odata ajunsi in cartierul vechi ULUS, GPS-ul a luat-o razna si n -a bagat intr-un labirint de stradute unde ne-am invartit in cerc cam o ora, fara sa razbim pana la adresa unde figura hotelul nostru. Ne-au descurcat soferii de taxi, care desi vorbeau o engleza execrabila, cel putin au recunoscut adresa hotelului si au stiut, din aproape in aproape sa ne indrume pana la intrarea in Citadela (Ankara Kalesi). Hotelul ales de noi, era de fapt o casa traditionala care era situata chiar in interiorul Citadelei. Am intrat cu masina pe niste stradute extrem de inguste si in panta si cu chiu cu vai am reusit sa ajungem la AND HOTEL. Aici ne-a intampinat un batranel cam de 70 de ani, tot numai zambet, dar care nu stia o iota nici de engleza, nici franceza ci doar limba lui natala. Dar ne-a facut check-inul si ne-a condus pana in camera. Care de fapt era un apartament cu 2 camere, cu baie si bucatarie utilata cu tot ce-i trebuia. Deci ar fi o buna alegere pentru o familie cu copii care viziteaza pentru mai multe zile orasul si care se gospodareste pe cont propriu. Noi ne-am lasat bagajele aproape nedesfacute, pentru ca stateam doar o noapte in Ankara, ne-am schimbat si am plecat sa descoperim orasul.
Chiar in interiorul Citadelei am descoperit un punct de informare turistica, de unde am luat gratis o carticica despre Ankara si o harta. Ghida de acolo vorbea o engleza perfecta si afland ca stam doar o noapte in oras, ne-a dat sfaturi foarte bune cum sa ne organizam timpul. Urmandu-i sfaturile, prima noastra oprire am facut-o la Muzeul Civilizatiilor Anatoliene, aflat chiar langa Citadela.
Intrarea la Muzeul Civilizatiilor Anatoliene


Este un muzeu superb, foarte bine organizat si care te poarta prin istoria regiunii din timpurile preistorice, pana in prezent. Cuprinde cea mai mare colectie de artefacte hitite din lume iar volumul de informatii aflat aici a fost atat de mare incat nu se poate cuprinde intr-o postare despre oras, asa ca  m-am gandit sa fac doar cateva precizari despre muzeu si sa incerc mai degraba sa fac un rezumat al istoriei regiunii si a orasului Ankara.
Originea precisa a numelui orasului nu este cunoscuta exact. Se pare ca galatienii au dat primul nume orasului, Anchora, insemnand ancora in greceste. Multa vreme, numele orasului a fost Angora si acapatat denumirea actuala abia in epoca Republicana. Orasul a fost capitala tribului galatian Tectosages, contemporan cu perioada elenistica. In epoca romana a fost orasul centru al regiunii anatoliene, la fel si in epoca otomana.. Artefacte descoperite in apropiere au aratat ca popoarele care au locuit zona au fost Hititii, frigienii, lydienii si galatienii.
Hititii au fost un popor indo-european, existand mai multe teorii asupra originilor lor, vechi din epoca bronzului, care s-au stabilit  in Anatolia in sec.3 i.H. si care au populat regiunea pana in 1178 i.H. Au format unul din cele mai puternice state ale vremii si au fost admirabil organizati si dezvoltati. Au fost politeisti (credeau in mai multi zei), erau organizati sub forma de monarhie, iar capitala lor a fost Hattusa. Vechiul imperiu hitit, in perioada lui de glorie din 1375-1335 i.H. cuprinde Anatolia , in sud pana in Siria, Liban si Irak. Hititii au disparut in jurul anilor 900 i.H. fiind inghititi de lidieni, la apus, de frigieni in est, de filistini in sud si de traci in nord-vest. In ultima instanta, in jurul anilor 700 i.H. ultima cetate hitita a fost cucerita de asirieni, iar hititii au disparut din istorie. Se pare ca Frigienii au fost urmatorul popor care a locuit Anatolia, dupa Hititi. Exista o legenda care spune ca Ankara a fost construita de primul rege frigian, Midas.  Frigienii au dominat regiunea intre secolele 13 -7 I.H. Aici se afla celebrul Nod Gordian, cel care a fost taiat de Alexandru Macedon. In sec.7 i.H. au fost cuceriti de cimerienii care au infiintat aici Regatul Lydian. Acest regat a durat foarte putin fiind distrus de invazia persana condusa de regele Cyrus. Dominatia persana a durat 2 secole, pana cand Alexandru cel Mare a terminat dominatia persilor in Asia Mica. A urmat dominatia greaca, romana apoi bizantina. Sub Imparatul Augustus, Ankara a cunoscut o importanta dezvoltare, aici construindu-se bai publice, temple, forumul, teatrul, drumuri si apeducte. In timpul Imperiului Byzantin, intre anii 300 si pana la inceputul anilor 1000, Ankara a devenit un importand centru al crestinilor in Anatolia. In sec.7 are loc invazia araba, iar orasul este cucerit de turci.Acestia au construit sau reconstruit Citadela (Ankara Kalesi). O importanta dezvoltare cunoaste orasul in timpul sultanului Alaadin Keykubad., cand au fost construite moschei, mederse (scoli coranice) si fortificatii militare. Apoi orasul a fost invadat de mongoli. In 1354 Suleiman Pasa a inclus orasul in Imperiul ottoman. Sub sultanul Suleyman Magnificul, Ankara devenit centrul Anatoliei, iar in perioada Republicana, Mustafa Kemal Ataturk a proclamat-o drept capitala statului modern Turcia.
Toate acestea le-am aflat vizitand timp de 3 ore Muzeul Civilizatiilor Anatoliene, cel mai complet si bine structurat muzeu pe care l-am vizitat in Turcia.
Schelete neolitice

zeita a fertilitatii din epoca bronzului

scena mestesugareasca din epoca fierului

un certificat de ipoteca hitit

basorelief cu soldati persani

statuia unui rege babilonian

vas hitit

Iesind dupa amiaza din muzeu, am coborat pe Hisarparki si am mers sa vedem Moscheea Hacibayram. Am fost crunt dezamagiti pentru ca am gasit atat moscheea cat si Templul lui Augustus inchise pentru restaurare, adica un mare santier plin de praf.  Ne-am oprit in apropiere sa vedem Coloana lui Iulian, construita in stil bizantin, inalta de 15 metri. A fost inaltata in sec.4 in onoarea Imparatului Iulian, cu ocazia trecerii acestuia prin Ankara.
Coloana lui Iulian

intrarea in templul lui Augustus si la Moscheea Hacibayram

Cand afara incepusa sa apuna soarele, am mers inapoi spre Citadela, ca sa o vizitam. Trebuie sa stiti ca Ankara Kalesi este neamenajata si practic intrarea este printre case , inspre punctul cel mai de sus situat al cartierului Ulus. Intrarea in Citadela se face pe o poarta ingusta, pe unde poate intra un microbus dar atat, iar strada principala duce intr-o piata care abia acum se restaureaza si care e inca un adevarat santier. Din piata principala pleaca numeroase stradute in toate directiile, dar doar cateva dintre ele sunt pietruite si au magazine cu produse traditionale, restaurante si cafenele si cateva hoteluri. Restul stradutelor sunt din pamant batatorit, iar multe case stau sa cada in ruina.
Ankara Kalesi

Intrarea in Citadela

Pe strazile Citadelei

magazin de covoare traditionale din Citadela

casa din Citadela

zidurile Citadelei cu case strecurate

spre turnul din varful dealului

Totusi Ankara Kalesi este simbolul orasului. Iar istoria Citadelei este la fel de vasta ca si istoria orasului. Nu se stie exact cand a fost construita fortareata. Dupa cucerirea romana a Galatiei, la inceputul sec.2 i.H. orasul a inflorit si s-a extins in afara Citadelei. Imparatul Caracalla (cel cu baile din Roma), a reparat zidurile Citadelei in anul 217 i.H. Dar in timpul navalirii persane, zidurile au fost partial distruse. Citadela a fost reparata de nenumarate ori, in timpul perioadei bizantine; se pare ca intreaga istorie a Citadelei se compune dintr-un sir nesfarsit de reparatii, cuceriri si iar reparatii. Citadela consta din 42 turnuri pentagonale, cu inaltimi variind intre 14-16 metri. Zidurile se intind de la nord spre sud 350 de metri si de la est la vest inca 180 metri. Zidurile sudice si vestice se desfasoara intr-un unghi drept unele fata de altele iar zidul estic urca si coboara urmarind linia dealului.
Turnul din Citadela

Turnul Nordic




fortificatiile

curtea interioara



casele din Citadela

Terminand vizita Citadelei, ne-am oprit intr-un restaurant situat chiar acolo sa mancam, iar dupa o masa copioasa, am plecat sa ne plimbam pe cele cateva stradute amenajate ale Citadelei. Am gasit o cafenea deschisa, unde proprietarul, nationalist cu steagul Turciei la poarta si cu portretul lui Ataturk deasupra terasei, ne-a servit inghetata si ne-a facut conversatie pana la lasarea intunericului. Hotelul nostru era la o aruncatura de bat, asa ca ne-am intors franti de oboseala dupa o zi plina. Vazand moscheea Alaadin Camii plina ochi, chiar vis-avis de hotel, m-am temut ca vom auzi toata noaptea chemarile la rugaciune, dar nu a fost asa si am dormit foarte bine.
Alaadin Camii

A doua zi, de dimineata, am luat micul dejun, servit de fiica proprietarului, am pus bagajele in masina, am platit, ne-am luat ramas bun si am plecat sa vedem monumentul Anitkabir.
Este de fapt mausoleul primului presedinte ales democratic al Turciei, considerat parintele si intemeitorul Turciei Moderne si extrem de iubit si astazi. De fapt, grandoarea mausoleului insusi arata cat de pretuit si admirat a fost Ataturk, astfel incat, dupa moarte, turcii sa-i construiasca acest monument si muzeul din dotare. Mausoleul este situat in parcul Baris (Baris=pace) si a fost inspirat dintr-o remarca celebra a lui Ataturk (pace acasa si pace in lume). Aici au fost adusi si plantati puieti din multe zone geografice ale lumii si au crescut, dezvoltandu-se o vegetatie superba. (fac o paranteza sa specific ca Ankara are extrem de multe parcuri, foarte bine amenajate si bine raspandite in tot orasul).
Intrarea in complex se face prin bulevardul Genclik, unde sunt parcate toate autocarele care vin sa viziteze mausoleul. Noi am trecut cu masina printr-un foarte strict control de securitate, ne-au fost controlate pasapoartele si procura masinii si apoi am fost indrumati sa parcam intr-o parcare laterala, din interiorul complexului. Parcarea era la ceva distanta de intrarea principala, asa ca am mers pe jos, prin soarele care batea zdravan la ora 10 dimineata, pana la Poarta Leilor. Doua turnuri o flancheaza: Turnul Hurriyet, care contine o colectie de fotografii din timpul perioadei de reconstructie a lui Ataturk si Turnul Istiklal, unde exista o colectie de fotografii particulare ale presedintelui.
Poarta Leilor cu cele doua turnuri


Drumul Leilor

De la poarta se intinde Drumul leilor, o adevarata strada de 300 de metri, flancata de statuile a 12 lei din piatra aflati de o parte si de alta. La capatul Drumului Leilor se afla alte doua turnuri: Mudafai Hukuk, care de fapt este iesirea din muzeu, si contine o librarie si un magazine de suveniruri. Al doilea turn este Mehmetcik Tower si contine un cinematograf cu 60 de locuri unde se pot vedea documentare despre Ataturk si Anitkabir.
De aici se intinde imensa curte interioara, pavata cu marmura si pazita de soldati inarmati. Drept in fata se inalta un port drapel inalt de 33 de metri, care i-a fost daruit lui Ataturk de catre  un cetatean american de origine turca. Drept in fata se intinde o terasa secundara, de unde se poate admira o proveliste minunata asupra orasului. Noi insa am mers direct catre Mausoleu. La intrarea in mausoleum, pe partea stanga se afla scris cu lietere de aur cuvantarea lui Ataturk catre tineretul turc, iar pe partea dreapta se afla discursul acestuia de 10 ani. Sala este imensa si are tavanul placat cu motive otomane din sec 14-15. In spate este mormantul marelui Ataturk, pazit bineinteles, iar in sala este o liniste mormantala si o binemeritata racoare.
Dupa iesirea din mausoleum, am asistat la ceremonia schimbatului garzii, foarte fotografiata de turistii prezenti, si apoi am intrat sa vizitam muzeul.
curtea mausoleului

port drapelul

Mausoleul Anitkabir




interior Anitkabir

mormantul lui Ataturk



tavanul ornat cu motive otomane din aur

discursul lui Ataturk de 10 ani


Muzeul este excelent organizat, este interactiv si se pot vedea scene de batalie (excelent puse in scena, cu sonor si miscare, ca sa poti intelege mai bine batalia pe care o evocau). Aici se pot afla care au fost reformele lui Ataturk, dar si despre viata lui particulara.
Mustafa Kemal, a fost nascut in 1881 in Salonic, Grecia, din parinti turci. A fost soldat, reformator, pasa, apoi presedinte si este considerat una din marile figure ale secolului XX. I-a salvat pe turcii supravietuitori din Primul razboi mondial, unde Imperiul otoman a fost invins si desfiintat. I-a unit si s-a opus fortelor invadatoare grecesti care voiau sa impuna turcilor sleiti de razvoi ordinea Aliatilor. S-a opus si respins agresiunea fortelor britanice, franceze si italiene, prin ceea ce se numeste “Razboiul de independenta” al Turciei. Prin eforturile lui, in urmatoarele doua decenii, a reusit sa redea turcilor mandria nationala in contextul lumii moderne. A reformat Turcia , a modernizat sistemul juridic sic el educational; a dat femeilor drept de vot, a interzis poligamia, a introdus alfabetul latin si a fost precursorul democratiei turce. In ultima instanta, a statornicit granitele tarii si a reconciliat relatiile externe. In 1930 a incheiat un pact cu Grecia prin care s-a facut un schimb de populatie, ramas drept cel mai mare din istoria ambelor tari. In ultimii ani din viata, s-a instrainat de popor,a trait in luxul din palatul Dolmabahce unde a si murit de ciroza in 10 noiembrie 1938 la ora 9.05. Ceasurile din intreg palatul Dolmabahce au fost oprite la aceea ora si stau incremenite de atunci, drept marturie a stingerii marelui conducator.
In viata personala a adoptat 13 copii, 12 fete si un baiat, dar cel mai mult a iubit-o pe Sabiha, prima femeie pilot militar a Turciei. Muzeul contine inclusiv pozele din colectia personala a Sabihei, donate de aceasta, precum si o serie de lucruri personale ale acesteia. Mi-a placut mult un Coran in miniatura oferit de Sabiha tatalui ei cu ocazia unei aniversari, o masina Lincoln care a fost masina oficiala a lui Ataturk in anii 1935-1938, o colectie de haine personale si o statuie de ceara a acestuia asezata la biroul official de unde Ataturk a conceput marile sale reforme.Din pacate in interiorul muzeului nu se pot face deloc poze.
ceremonia de schimbare a garzilor la Anitkabir



Am terminat vizita dupa ora 12 si ne-am grabit sa parasim Ankara, cu destule regrete ca nu am avut timp sa vedem mai multe din ce are ea de oferit, ca de exmplu: Muzeul Etnografic sic el de Arte , Parcul Genclik, Moscheea Kocatepe, Baile Romane sau CERMODERN, muzeul contemporan de arte. 

sâmbătă, 3 ianuarie 2015

Istanbulul de pe Bosfor

Una din cele mai bune idei de a vizita Istanbulul, atunci cand nu stai aici decat 1-2 zile, este sa faci o croaziera pe Bosfor.
Asta pentru ca toate atractiile orasului sunt vizibile de pe vaporas si cu atat mai mult calatoria te poate ajuta  sa castigi timp pretios.
Sunt nenumarate companii si agentii turistice care vand croaziere. Sau o sa gasiti agenti care le ofera, la toate punctele de atractie din Istanbul. Cuvantul de ordine este, ca peste tot dealtfel: negocierea!
Noi am cumparat o astfel de croaziera pentru ultima noastra zi petrecuta in Istanbul, cu 15 EUR (prêt pentru 2 persoane, copiii sub 12 ani avand gratuitate), prêt negociat de la 30 EUR.
Inainte sa ajungem sa ne imbarcam pe vaporas, in aceeasi zi am mers mai intai sa vedem Complexul Beyazit, Moscheea Suleymaniye si cartierul Galata, cu vestitul pod si Turn Galata.
In Piata Beyazit am ajuns mergand pe jos din Piata Sultanahmet. Voiam sa vedem Moscheea Beyazit, dar am fost dezamagiti pentru ca am gasit-o intr-o mare restaurare, in santier neavand acces decat muncitorii. Citisem despre ea ca a fost construita de sultanul Beyazid al II-lea si ca adaposteste mormintele acestuia, ale fiicei sale, Selcuk Sultan si ale marelui sau vizir, Mustafa Resit Pasa.  Si ca pe poarta de acces se afla un epitaf de constructie araba, realizat de un caligraf egiptean.
Ne-am multumit sa intram in Piata Beyazit, aflata in spatele moscheei cu acelasi nume. De fapt, piata dateaza cu mult inaintea moscheei. Piata a fost construita in timpul Imparatului Theodisius, in epoca bizantina. Era cea mai mare piata din oras, inainte de cucerirea otomana. Aici erau palatele demnitarilor, o piata a negustorilor si o basilica. Dupa cucerirea otomana, aria pietei a fost mult restransa prin construirea complexului Beyazit care cuprindea moscheea, o scoala, o bucatarie, spital, hammam, o cantina pentru saraci si un caravanserai. In 1889, cu ocazia vizitei Imparatului Germaniei, piata a fost si mai mult restransa, prin demolarea tarabelor negustorilor, iar forma de astazi i-a fost data in 1950 cand a fost reorganizata, aici fiind locul manisfestarilor studentesti. In ultimii ani, locul principal al manifestatiilor studentesti si a celor politice, s-a mutat in Piata Taksim, si probabil pentru a lasa orasul vechi vizitabil de catre milioanele de turisti.
Universitatea Istanbul- postile din Piata Beyazit

Astazi piata Beyazit este marginita de Moscheea Beyazit, de Universitatea Istanbul si de Marele Bazar. Am admirat portile monumentale ale Universitatii Istanbul si ne-am grabit sa intram in frumosul parc de la poalele Turnului Beyazit. Universitatea Istanbul ocupa  locul vechiului Palat Imperial, inlocuit ulterior de Palatul Topkapi, si fosta cladire a Ministerului otoman al Apararii, construita intre anii 1886-1870,care a fost mutat in Ankara, fostul sediu fiind cedat Universitatii si astazi adaposteste Rectoratul. In fata Rectoratului se inalta impunator Turnul Beyazit, inalt de 85 m si construit in 1828 de catre Mahmut al II-lea, cu rol de a anunta si preveni incendiile din oras. Turnul a fost construit din marmura adusa de pe insula Marmara si are 180 de trepte, dispuse pe 4 etaje, care poarta nume simbolice: Paza, Drapel, Semnal si Cos. Mai servea si ca semnalizator a prognozei meteo, prin folosirea luminilor din varful lui.
Turnul Beyazit

Noi ne-am bucurat de linistea si racoarea din parcul de langa turn, unde am stat pe o banca pentru a ne racori cu un suc si a ne improspata fortele cu niste fructe, dupa care am traversat parcul pentru a intra in Complexul Moscheei Suleymaniye.
Acesta este situat pe un deal cu vedere la Cornul de Aur si a fost construit de Sultanul Suleiman Magnificul, intre anii 1550 si 1589. Complexul este unul social si cuprinde: Moscheea, mausoleele lui Suleiman magnificul si al sotiei acestuia, sultana Haseki, mai multe scoli teologice, un spital, o scoala de medicina si o scoala primara. Mai cuprinde si o bucatarie publica, o tipografie, o baie turceasca, un bazaar si mausoleul arhitectului Sinan. Moscheea este superba, dar noi nu am putut-o admira decat pe dinafara, pentru ca am prins ora de rugaciune si aceesul era interzis pentru noi, necredinciosii. Am strabatul complexul Suleymaniye, cu soarele in fata si toropiti de caldura, pana ce am iesit la Cornul de Aur, drept in fata Universitatii de Comert si al Podului Galatei.
Moscheea Suleymanie

Imediat in stanga noastra am vazut frumoasa Moschee Yeni Camii (Moscheea Noua) si Bazarul de Mirodenii. Moscheea a fost construita de Safiye Sultan, sotia lui Murat al II-lea si mama sultanului Murat al III-lea. Este o moschee clasica otomana, cu particularitatea ca se afla foarte aproape de apa, si este necesara evacuarea permanenta a apei prin pompe. Pietrele de pe piedestal fiind fixate de tarusi legati intre ei, metoda inventata de arhitectul Sinan pe teren moale si slab. Bazarul de mirodenii face parte din ansamblul de cladiri care apartin de Yeni Camii si a capatat denumirea actuala pentru ca aici se vindeau produse aduse din Egipt. De-a lungul vremii bazarul a suferit numeroase incendii si a fost refacut de mai multe ori, iar astazi se pare ca doar cateva magazine mai sunt cele originale. Aici am zabivit putin pentru a cauta ceaiuri si plante aromatice si iar a trebuit sa-mi desfasot toata maiestria de negociatoare a familiei, cu toate ca nu sunt deloc sigura ca am facut cea mai buna afacere.
Moscheea Yeni Camii

De aici am traversat Podul Galata, construit din 1909 pana in aprilie 1912, dupa o tehnologie avansata pentru acele vremuri, suportand din start linia de tramvai de deasupra. Podul de astazi , care l-a inlocuit pe cel vechi, a fost inaugurat in 1992 si are o lungime de 80m si este dispus pe 114 stalpi. Sub pod exista acces pietonal si sunt o sumedenie de magazine si restaurante. Dar noi am venit pana aici pentru celebrele sandvichuri cu peste. Nu mai tin minte cat am dat pe ele, 5 lire bucata parca, dar tin minte ca au fost cele mai delicioase sandvichuri pe care le-am mancat vreodata. Cu peste proaspat la gratar, varza, suc de lamaie si ardei, o bunatate., nu alta.
Podul Galata


Malul european vazut de pe Podul Galata

Cartierul Galata este situat pe malul Asiatic al Istanbulului si are aspectul unui vechi cartier Italian. Pe buna dreptate, pentru ca cartierul a fost construit de catre genovezi, care in 1349 au construit Turnul Galata. Turnul se numea Megalos Purgos in documentele bizantine, insemnand Bastionul cel Mare, iar in cele genoveze, era numit Turnul lui Isus. Diametrul turnului la nivelul solului este de 8.95m iar diametrul zidurilor este de 3.75m. Are inaltimea de 70msi 8 etaje. Primele 3 etaje au fost construite de genovezi, etajele de deasupra au fost adaugate in perioada otomana. La etajul 5 se afla 7 tunuri. Turnul Galata a fost folosit ca turn de control pentru pompieri dupa 1874 si a inceput sa fie utilizat in scopuri turistice la sfarsitul sec.19. In prezent are instalat un ascensor si incaperea din varf este sediul unui faimos restaurant. Noi nu am stat sa mancam aici pentru ca ne astepta croaziera pe Bosfor.
Cartierul Galata

Turnul Galata vazut la capatul unei stradute


Turnul Galata



Asa ca am facut cale intoarsa prin cartierul Galata si am luat un tamvai pana in piata Sultanahmet, unde ne-am intalnit cu agentul nostru care ne-a condos pe noi si pe multi alti calatori, la vaporasul ancorat la cheiul Kumkapi.
Croaziera noastra a durat circa 2 ore si am putut vedea atat o parte din atractiile de la malul European al Bosforului cat si pe cele de la malul Asiatic.
imbarcarea pe vaporasul de croaziera

Mai intai am admirat Farul Kancurtaran, perfect functional, si Palatul Topkapi, care vazut de pe Bosfor, nu mai pare atat de mare si intins. Am zarit de departe Turnul Galata si apoi am trecut pe langa cladirea Muzeului de Arta. Au urmat la rand Moscheea Dolmabahce, Turnul cu ceas Dolmabahce si Palatul Dolmabahce. Palatul aceste este marele meu regret de a nu-l fi putut vizita, pentru ca era inchis in ultima noastra zi in Istanbul.
Au urmat la rand Palatul Curagan. Acest palat, impreuna cu palatal Dolmabahce si cu palatul Beylerbeyi, au fost construite sub influenta arhitecturii europene, baroce si rococo, la sfarsitul sec.18. Sunt cele mai frumos ornamentate palate din Istanbul si cele mai opulente. Din pacate nu am avut timp sa vedem pe interior nici unul; au ramas de vazut intr-o ulterioara vizita in Istanbul.
Moscheea Ortakoy se afla la poalele primului pod peste Bosfor. A fost construita in 1853 de catre sultanul Abdulmecit si a fost renovate de mai multe ori din cauza deteriorarilor produse de cutremure si de solul nu tocmai solid pe care este inaltata. Iese in evidenta prin zidurile sale albe si prin cele doua minarete subtiri si inalte.
Farul Kancurtaran

Moscheea Dolmabahce

Muzeul de Arta

Turnul Dolmabahce

Palatul Dolmabahce

Podul Bosfor

palatul Curagan

Moscheea Ortakoy

In dreptul celui de-al doilea pod peste Bosfor (Podul Fatih Sultan Mehmet) se afla celebra Fortareata Rumeli. Cadtelul a fost construit de sultanul Fatih Mehmet Cuceritorul in anul imediat urmator cuceririi Constantinopolului, in punctul in care stramtoarea Bosfor este cea mai ingusta si unde se afla curentii cei mai puternici. Intinsa pe o suprafata de 30.000 mp si are trei turnuri mari si unul mai mic, legate prin ziduri de aparare prevazute cu bastioane. Turnul care se afla pe malul Bosforului a fost refacut de mai multe ori. Fortareata a fost folosita drept punct de control asupra traficului de pe Bosfor, si mai tarziu drept inchisoare. Astazi este intrata in circuitul turistic, chiar daca nu atrage la fel de multi vizitatori precum atractiile din centrul istoric.
Fortareata Rumeli

Fortareata Rumeli-Turnul de pe malul Bosforului

De pe maulul Asiatic al Istanbulului am putut admira Palatul Beylerbeyi, un exemplu minunat de arhitectura europeana, construit pe doua nivele, si care are mai multe pavilioane construite pe malul Bosforului (pentru barbati)si pavilionul interior (Harem-ul, pentru femei).
Apoi am vazut pavilionul Kucuksu, o cladire pe doua etaje in stil rococo, construita in sec.19, care astazi adaposteste un muzeu al semineelor, precum si exponate italiene.
Pavilionul Kucuksu

Vile pe malul asiatic al Bosforului

Podul Fatih Mehmet

Palatul Beylerbeyi

Dar nimic nu e mai spectaculos decat Castelul fecioarei (Kiz Kulesi), construit pe o stanca in mijlocul Bosforului, acolo unde Bosforul se uneste cu Marea Marmara. Doua legende sunt legate de acest castel:
Prima spune povestea lui Hero, o preoteasa a Afroditei, care s-a indragostit de Leandru. Leandru trebuia sa treaca marea inot in fiecare noapte ca sa ajunga la iubita lui. Intr-o noapte lumina farului care-l calauzea pe Leandru s-a stins iar el s-a ratacit si s-a inecat. La aflarea vestii, Hero a fost devastata si s-a aruncat si ea in mare, castelul de aici primind denumirea de “al fecioarei” in amintirea lui Hero.
A doua legenda spune ca o ghicitoare a prezis unui imparat bizantin ca fiica lui va muri muscata de un sarpe. Ca sa o salveze, imparatul a poruncit ridicarea unui castel, aici in mijlocul apei si a mutat-o pe fiica lui acolo, pentru a fi la adapost de orice rau de pe uscat. Insa aceasta a primit un cos cu fructe iar printre fructe se strecurase si un sarpe, care a muscat-o pe fata iar aceasta a murit.
Lasand la o parte legendele, prima mentiune a unui castel aici este din sec.2. In anii 1143-1180, imparatul bizantin Emanuel Komnenos a construit aici un castel cu rol de aparare. Acesta se pare ca a fost distrus in timpul unui cutremur, dar in 1510 sultanul Yavuz Selim a poruncit sa fie ridicat din nou in forma actuala. A fost ulterior folosit ca punct de vama si control frontiera, iar astazi este o destinatie turistica unde functioneaza un restaurant/ club exclusivist.
Castelul Fecioarei

Dupa Castelul Fecioarei vaporasul nostru s-a intors la locul de plecare si am debarcat foarte incantati de calatoria facuta. Nu pot decat sa recomand genul acesta de croaziera, fie la inceputul sejurului in Istanbul, pentru a va face o idée despre ce este de vizitat, fie la sfarsitul sejurului, pentru a sumariza si a admira de pe mare atractiile deja vizitate.

A doua zi noi am parasit Istanbului, cu destinatia Ankara. Dar despre Ankara si ce are ea de oferit, intr-o alta postare.