Portugalia on the road- Obidos, Nazare, Alcobaca, Batalha, Fatima

A 3-a noastra zi in Portugalia nu a inceput chiar fericit. Si asta fiindca compania de rent-a-car a intarziat cu livrarea masinii pe care o comandasem pentru urmatoarele 10 zile iar intr-un final, cand am reusit sa parasim Lisabona si sa iesim pe autostrada A8, era trecut de ora 10.

Destinatia noastra era Obidos, unde am ajuns in jur de ora 12, un superb orasel medieval aflat la 100 km nord de Lisabona.Obidos este poate cel mai bine conservat oras medieval al Portugaliei iar lunga sa istorie este strans legata de nuntile regale. Si asta fiindca orasul, intre secolele 13-19 a facut parte invariabil din zestrea de nunta pe care diferiti regi au oferit-o reginelor sale cu ocazia nuntilor regale. Orasul este inconjurat si acum de zidurile originare din sec.12 ale castelului, admirabil pastrate. Imediat ce intri pe poarta principala, (care este una din cele 4 pe care deserveau orasul), Obidos te orbeste cu albul zidurilor sale care stralucesc sclipitor in lumina puternica a soarelui. Si daca asta nu te incanta, atunci vei fi sigur incantat de nenumaratele tufe de leandri, portocali sau trandafiri, care se revarsa peste zidurile caselor si care inmiresmeaza aerul cu mirosul lor puternic. Si daca nici asta nu te incanta, atunci sigur vei fi mai mult decat tentat sa intri in zecile de magazinase locale, de artizanat, suveniruri dar si de delicatese si mai ales sa gusti lichiorul local, numit Ginginha, facut din cirese amare, aromat dar totusi tare si sigur tare bun la gust. Noua ne-a placut Obidos la nebunie. Nu am vizitat cele 4 biserici ale orasului, chiar daca se zice ca in Biserica Jesus da Pedra au fost infaptuite multe minuni, in urma rugaciunilor credinciosilor, dar am vizitat zidurile castelului si ne-am plimbat fara graba pe stradutele inguste, minunat pavate, nesaturandu-ne sa admiram casele vopsite in alb, galben sau portocaliu cu soarele reflectat in zidurile lor.

Poarta de intrare in Obidos

Zidurile medievale din Obidos

In jurul pranzului am plecat spre Nazare, mai la nord cu inca 70 de km, aflat chiar pe malul oceanului Atlantic, unde am luat pranzul intr-o “Pastelaria” fara pretentii, chiar de pe faleza. Un pranz minunat de care-mi amintesc si acum, care a inceput cu niste creveti, apoi cu o ciorba de peste (e adevarat ca nu se compara cu borsul nostru de peste facut in Delta noastra, dar era totusi aproape la fel de buna) si continuat apoi cu calcan proaspat prajit cu garnitura de orez, iar eu, care nu sofam, mi-am permis chiar un pahar cu vin alb putin acidulat, racit absolut perfect pentru cele 30 de grade de afara si lasat sa rasufle exact cat trebuia in briza oceanului. Pana nu demult Nazare nu era nimic altceva decat un modest satuc pescaresc. Asezarea dateaza insa din 1182, cand un nobil aflat la vanatoare, incercand sa prinda o caprioara, era cat pe ce sa se prabuseasca in abisul intins dintr-o data la picioarele calului lui, fiindca nimerise chiar deasupra stancilor aflate la 110 m deasupra oceanului, care acum formeaza centrul localitatii. Nobilul a supravietuit si a ridicat aici un altar dedicat Fecioarei Maria, drept multumire ca a scapat cu viata, altar in jurul caruia a luat fiinta localitatea Nazare. Secole de-a randul aici nu au locuit decat o mana de oameni care se indeletniceau cu pescuitul, pana cand turismul si-a intrat in drepturi, iar astazi, Nazare este o prospera statiune turistica, cu vile si pensiuni elegante si cochete, pline de turisti, si cu o faleza lata care margineste Praia de Nazare care are toate facilitatile cerute de resorturile turistice. Specific insa locului este schimbul de peste, numit Lota, unde au loc licitatii live imediat ce o noua captura de peste este adusa la mal, suporturile de pe plaja unde sta la uscat pestele pus la sare si un celebru Muzeu etnografic, care expune articole din intreaga lume legate de vechea meserie a pescuitului.

Creveti proaspeti in Nazare

Malul stancos din Nazare

Praia da Nazare

pesti pusi la uscat

straduta din Nazare

Dupa pranz am plecat spre Alcobaca, aflata la 20-30 km de Nazare. Abatia regala a Sf. Maria, construita in sec.12 si aflata din 1989 in patrimoniul universal UNESCO este motivul care ne-a atras in Alcobaca. Istoria acestei mari catedrale gotice e strans legata de inceputurile monarhiei portugheze, cand regele Alphonso Henriques a donat locul ordinului de calugari Cistercieni. Catedrala are o fatada impunatoare, chiar daca puternic afectata de scurgerea secolelor, decorata contrar stilului gotic cu o serie de ornamente, iar interiorul are forma unei cruci latine de 106 m. La capatului transeptului, fata in fata, se gasesc mormintele lui Pedro I si a Donei Ines de Castro. Imi amintesc ca citisem in scoala primara despre povestea lor de dragoste; el print mostenitor, ea o nobila galiciana, indragostiti impotriva vrerii regelui Alphonso care avea alte planuri pentru fiul sau, casatoriti apoi in secret, ca mai apoi ea sa fie asasinata se pare din porunca regala. Dragostea printului pentru Dona Ines a fost insa atat de puternica, incat atunci cand a devenit regele Pedro I a ridicat-o post-mortem la rangul de regina. Marturie a iubirii lor, cele 2 morminte din marmura alba, aflate fata in fata in marea catedrala gotica de la Alcobaca, sunt impresionante exemple ale artei medievale funerare.

Intrarea in Alcobaca

Catedrala gotica din Alcobaca

Mormantul lui Pedro I

si al Donei Ines de Castro

pe strada in Alcobaca

La maxim 20 km de Alcobaca este o alta localitate cu iz religios, Batalha. Spun cu iz religios deoarece singura atractie din acest loc este imensa manastire Santa Maria da Vitoria. Inclusa si ea pe lista patrimoniului UNESCO in 1983, a fost construita din porunca regelui Joao I, in urma victoriei de la Aljubarrota, din 1385, asupra invadatorilor spanioli. Constructia manastirii nu a fost terminata mai devreme de 200 de ani, si aceasta este cauza pentru care manastirea combina mai multe stiluri arhitecturale. Chiar daca este considerata un bun exemplu de arhitectura gotica portugheza, constructia combina in egala masura elemente de arta Manuelina. In fata manastirii troneaza statuia evestra a regelui Joao I, iar fatada centrala este decorata cu statui reprezentand personaje din Vechiul Testament. Interiorul, de o inaltime impresionanta, are forma unei nave cu doua altare. Intr-unul se afla mormantul de marmura al fondatorului locului, regele Joao si al consoartei acestuia, Philippa de Lancaster. Cealalta capela, numita si “Capela Imperfecta” fiindca nu a fost niciodata terminata, este separata de corpul catedralei printr-un minunat portal care dateaza din sec.16. Am remarcat si vitraliile, mai ales datorita curcubeului de culori proiectate in interiorul catedralei, dar in general catedrala mi-a parut goala, imensa si deloc tipica stilului gotic. Orasul Batalha adaposteste astazi o larga comunitate de artisti si artizani si aici se organizeaza multe festivaluri si simpozioane internationale de arta medievala.

statuia lui Joao I

Fatada manastirii din Batalha

mormantul lui Joao I

Destinatia noastra finala in aceea zi a fost insa Fatima, locul sfant de pelerinaj al Portugaliei. Istoria Fatimei este legata de o poveste adevarata. In ziua de 13 Mai 1917, trei copii care iesisera cu oile la pascut, Lucia, Francisco si Jacinta, au vazut subit o stranie aparitie. In varful unui stejar au vazut silueta unei femei imbracate in alb si inconjurata de o mantie de lumina. Doar Lucia a putut sa vorbeasca cu ea, Jacinta doar a putut-o privi si auzi, iar Francisco doar a putut sa o priveasca.Aparitiile femeii in alb s-au repetat in fiecare luna urmatoare pana pe 13 Octombrie 1917 cand si-a dezvaluit si identitatea ca fiind chiar Fecioara Maria si a anuntat unele din evenimentele majore viitoare. Gratie acestor aparitii Fatima a devenit rapid loc de pelerinaj, aici construindu-se o prima capela distrusa de o bomba in timpul razboiului, dar reconstruita cativa ani mai tarziu. Uriasa Basilica ridicata ulterior a fost sfintita in 1953 si are un turn enorm de 65 m terminat cu o cruce care cantareste sapte tone. In fata se intinde o esplanada unde incap aproximativ 1 milion de credinciosi si care este plina cu ocazia fiecarui important eveniment al Crestinatatii. In mijlocul Esplanadei se inalta un turn care marcheaza locul exact unde a izvorat un mic izvor in timpul aparitiilor Fecioarei. Noi am gasit Esplanada aproape goala, cu cativa zeci de credinciosi care participau la slujba de seara intr-unul din altarele laterale. Chiar daca nu suntem catolici, am aprins si noi lumanari si am spus rugaciuni, fiindca cu adevarat patrunsi de spriritualitatea locului.

Esplanada de la Fatima, cu marea Basilica in fundal

una din capele

obeliscul central

Am plecat din Fatima tarziu, dupa apusul soarelui si ne-am indreptat spre Leiria, unde rezervasem o camera la un hotel de 4 stele. Am ajuns insa prea tarziu pentru a mai lua cina la hotel, asa ca am iesit in oras pentru a cauta un loc unde sa mancam si am gasit deschisa o Pastelaria care ne-a servit un fel de lasagna, foarte buna la gust, care a mers ca unsa cu o sticla de bere Sagres, incheind astfel o adevarata zi “religioasa” petrecuta in vestul Portugaliei.