Folclor si calareti berberi la FANTASIA si despre uleiul de argan

E adevarat ca in scurtul nostru periplu marocan abia am inceput sa intrezarim cate ceva din traditiile, cultura si obiceiurile acestui atat de complex popor marocan.
Dar cred ca e adevarat cand afirm ca o mare parte din zestrea culturala marocana este mostenita de la berberi.
Intr-una din serile petrecute la Marrakech s-a organizat o excursie optionala cu numele de FANTASIA.
Aveam sa aflu ca, de fapt, FANTASIA, este un festival traditional marocan, de calarie, dansuri si cantece, care se desfasoara anual in mai multe locuri. Excursia noastra din acea seara , cu acelasi nume, s-a desfasurat cam in acelasi registru cu celebrul lor festival, dar mai frumos ambalat, deh, ca pentru turisti.
Un marocan intreprinzator a construit in imprejurimile Marrakech-ului (aprox. La 20-30 km) un palat ca in 1001 de nopti, unde se pot inchiria apartamente, cu o arena gen stadion unde se organizeaza demonstratii de calarie berbera, curse de cai, si ofera turistilor seri traditionale marocane cu mancare, bautura si dansuri traditionale.
Ne-am zis ca mergem,  mai mult de curiozitate, fiindca eram oricum convinsi ca totul va fi artificial si mai nimic autentic; dar aveam sa constatam ca nu-i deloc asa, iar experienta noastra la FANTASIA chiar a fost pana la urma una inedita.
Inca de la intrarea in complex am fost intampinati de calareti inarmati, imbracati in costume traditionale, iar respectivii cai, ca sa nu spun si calaretii aveau chiar un aer naravas de-a binelea. Intrand pe poarta seraiului, 2 cadane imbracate in salvari si pline de bijuterii ne-au urat bun venit si ne-am zambit frumos, aratandu-ne directia. Am trecut apoi printr-un sir de cantereti , asezati de o parte si de alta a unei alei, organizati in grupuri, fiecare grup purtand costume specifice unei anumite zone geografice si cantand anumite cantece reprezentative respectivei zone.
Am intrat apoi intr-un cort imens, unde erau cel putin 100 de mese cu 7-8 locuri fiecare si mai multe grupuri de turisti. Ne-am asezat si noi la mese ca sa servim masa (masa si bauturile, inclusiv alcolice au fost incluse in pretul excursiei). Meniul a fost unul traditional marocan: aperitiv format din diverse salate, tadjine ca si fel principal si fructe la desert, iar bauturile: ceai bineinteles, apa, vin sau bere.
Partea frumoasa a fost ca, in timp ce mancam, cantaretii intalniti la intrare se perindau pe la mese cantand si dansand si ne invitau sa cantam si sa dansam cu ei, ceea ce am si facut, cu mare placere chiar. Nu prea am putut sa le imitam cantecele, multe din ele fiind insotite de niste strigate din fundul gatlejului,  insa dansurile ne-au iesit chiar bine. Intre timp afara s-a inoptat de-a binelea iar dupa ce masa s-a terminat am fost invitati cu totii in arena.
Iar in arena a inceput un spectacol/demonstatie de o mare maiestrie. Un mare grup de calareti s-a impartit in doua si au simulat un atac cu arcuri si sulite, toate trase sau aruncate din goana cailor. Apoi au urmat diverse cascadorii calare, pe care, trebuie sa spun, le-am urmarit cu sufletul la gura, fiindca stilurile de calarie si gradul de risc al al cascadoriilor depaseau lejer tot ce vazusem eu pana atunci la circ sau cu alte ocazii. E de notorietate ca berberii sunt excelenti calareti iar seara de la FANTASIA a reusit  sa-mi demonstreze lucrul acesta din plin. A urmat o cursa traditionala berbera, cu caii intrecandu-se alergand ca vantul in jurul arenei. Cand spectacolul cu calaretii s-a terminat, o cadana cu fata acoperita dar in rest acoperita doar de valuri transparente, a facut deliciul domnilor dansand din buric, iar seara   s-a terminat cu un mare spectacol de artificii. La iesire am strabatut pestera lui Ali Baba , un magazin inedit de suveniruri si am plecat de acolo foarte placut impresionati de tot ceea ce vazusem.

Mentionam intr-una din postarile precedente despre farmaciile berbere, acele farmacii care prepara si vand leacuri traditionale si cosmetice naturale. Multe din ele au la baza uleiul de argan, ingredient 100% natural. Arganul e un fel de simbol al Marocului. Este un copac care creste numai in Maroc, si care, ca si maslinul, rezista la temperaturile inalte si la seceta presahariana. Pana aici nimic deosebit, inedita insa este recoltarea semintelor de argan si modul de extragere a uleiului.
In drum spre Agadir si Essaouira am avut deseori ocazia ca, pe marginea drumului, sa vedem argani salbatici, crescuti liberi. Si bineinteles ca am remarcat caprele, urcate in copaci, care mancau de zor semintele/fructele si ramurile copacilor. Intrebandu-l pe Majid despre caprele cocotate in copaci, el ne-a explicat modul de recoltare a arganilor, initial nu l-am crezut dar am vizitat apoi o cooperativa de productie a arganului, unde s-a dovedit ca povestea incredibila spusa de Majid era perfect adevarata. Pe scurt, fecalele caprelor, rezultate in urma ingurgitarii fructelor  si semintelor de argan, se strang, se usuca si se preseaza in niste prese manuale care arata ca niste rajnite mari, care la capat au un fel de palnii, pe unde se scurge uleiul. Uleiul rezultat la prima rajnire se decanteaza si se trece prin site si asa rezulta uleiul de argan, folosit atat in scop casnic la bucatarie(fara colesterol si cu un complex de vitamine mai ridicat decat al uleiului de masline) dar mai ales in industria cosmetica. Beneficiile uleiului de argan sunt cunoscute de marocani de sute de ani si mai nou au fost descoperite si de industria cosmetica europeana, care-l foloseste la sapunuri, creme sau sampoane. Din respectiva cooperativa de productie vizitata de noi, unde lucrau numai femei si care, se pare, este unica indeletnicire rurala a femeilor din zona, am cumparat creme si borcane cu ulei de argan cosmetic, foarte bune si pe care le-am apreciat in mod deosebit in lunile si anii urmatori atat eu cat si unele din prietenele mele.

.
Inchei aici seria postarilor mele despre Maroc, cu o adanca dorinta in suflet de a reveni in locurile acelea de care m-am indragostit iremediabil, pline de culoare, arome si exotism, ca sa patrund mai bine intelesul tarii acesteia minunate si complexe si a locuitorilor sai unici prin traditiile si obiceiurile lor.
MAA SALAMA Morocco!

Casablanca

Cand spui „Casablanca” te gandesti automat la celebrul film cu Humphrey Bogart si Ingrid Bergman. Orice locuitor al planetei cu o bruma de educatie cred ca a vazut sau a auzit de acest film, atat de vechi dar totusi actual prin povestea de dragoste pe care o evoca.
Si noi am fost nerabdatori sa regasim locul unde s-a filmat celebra pelicula, dar am fost dezamagiti cand Majid ne-a spus ca numai o singura scena din acest film s-a filmat in Maroc, acea scena celebra cand Rick intra in cafenea unde o regaseste pe Elsa. Cafeneaua respectiva este situata astazi intr-un hotel luxos, si se viziteaza organizat, turul respectiv fiind exorbitant de scump pentru vizita de cateva minute pe un fost platou de filmare. Noi am zis pas acestui tur si am preferat mai degraba sa incercam sa descoperim orasul pe cont propriu.
Orasul care in vechime era denumit Anfa se presupune ca a fost intemeiat de romani iar dupa caderea imperiului a functionat ca si oras-port independent pana cand a fost cucerit de almoravizi in jurul anului 1000. La inceputul sec. al 15-lea orasul- port a redevenit independent si a atras, din cauza statutului sau, piratii si corsarii care cautau un loc sigur de andocare pentru navele lor. Asta a atras ura portughezilor care au atacat si distrus orasul in 1468. Pe ruinele orasului distrus, portughezii au construit o fortareata, iar in jurul acesteia a luat nastere o noua asezare pe care portughezii au redenumit-o Casa Branca ( casa alba). Dezvoltarea orasului a inceput in era industriala a sec. 19, cand traficul naval a crescut exponential, impreuna cu schimburile comerciale de lana si mai ales de ceai. Pe timpul protectoratului francez populatia a crescut, ajungandu-se ca jumatate din populatie sa fie europeni. Casablanca a jucat un rol major si in al 2-lea razboi mondial, iar caracterul cosmopolit al orasului a fost cel mai bine reflectat in celebrul film omonim, filmat in 1942.
Imi amintesc de un review scris de un turist englez, pe un site de calatorii, simplu si total edificator pentru Casablanca: „Casablanca it’s a PIT. Don’t go there!”.
Aveam sa constatam si noi cat de PIT este orasul, dupa primele minute de la intrarea in oras, pe autostrada cumplit de aglomerata, intr-un trafic teribil unde nu se respectau nici cele mai elementare reguli de circulatie. Cred ca de la intrarea in oras si pana la hotelul care era situat undeva in centrul orasului am facut ceva mai mult de 2 ore din cauza traficului. Hotelul de 4 stele a lasat mult de dorit, chiar daca camera era destul de luxoasa, am suportat 2 nopti in zgomotul aparatelor de aer conditionat care mergeau non-stop si in totala imposibilitate de a deschide ferestrele datorita caldurii, prafului, zgomotului si mirosului greu de mizerie.
Casablanca este un megalopolis de 5 milioane locuitori, cel mai mare oras al Marocului si cel mai mare port al Magrebului. Este centrul industrial, comercial si de afaceri al Marocului, iar portul din Casablanca adaposteste si Flota regala. In Casablanca isi au sediul numeroase companii multinationale si internationale care fac afaceri in Africa de Nord, dar am observat ca o proportie covarsitoare o au companiile si bancile frantuzesti.
Orasul are bulevarde largi, strajuite de zgarie nori din otel si sticla si este deosebit de murdar, aglomerat (nu exista metro) si zgomotos. La periferii sunt asa numitele bungalow-uri, cartierele sarace, cumplit de murdare, fara nici cele mai elementare utilitati, unde oamenii locuiesc in conditii inimaginabile noua, europenilor.
Tin minte ca in Casablanca, oricat ma spalam, aveam tot timpul senzatia ca sunt murdara de praf, iar aerul era de cele mai multe ori irespirabil din cauza noxelor. Si sunt multi hoti si oameni dubiosi pe strazi, am fost martora la un jaf ziua in amiaza mare, cand un motociclist a inhatat din mers geanta unei turiste care astepta la un semafor. Ne-a fost teama sa ne aventuram pe stradutele inguste si pustii, mai ales seara, am preferat sa mergem de-a lungul bulevardelor, ziua numai si numai pe strazi circulate, dar si asa nu am avut nici o senzatie de siguranta.
Am petrecut in Casablanca 2 zile pline timp in care am reusit sa vizitam:
Marea Moschee Hassan II
Este situata pe un promotoriu la ocean si este considerata a treia mare moschee din lume si cea mai mare din Africa. Constructia ei a inceput in 1980 si a fost terminata in 1993, dupa un total de 50 milioane de  ore de munca si aproximativ 800 milioane dolari cheltuiti. Minaretul sau are o inaltime de 210m si este proportional cu lungimea tavanului interior. Moscheea poate adaposti 25.000 de credinciosi si alti 80.000 in curtea exterioara. Curtea exterioara a moscheii este de o imensitate grandioasa, iar portile sunt impunatoare si decorate opulent. In general moscheea este inchisa pentru non-islamici, dar noi am avut marele noroc sa prindem un simpozion international cand se organizau tururi pentru vizitatori intre anumite ore.  Vizita insa presupunea tinuta stricta (cu umerii si picioarele acoperite si talpile desculte) si doar anumite portiuni din Moschee. Consider ca am avut parte de un privilegiu rar (am auzit povesti cum ca la intrare puneau vizitatorii sa recite versete din Coran ca sa vada daca sunt musulmani sau nu) pentru vizita la aceasta moschee, fiindca salile placate cu mozaic sau marmura, bazinele din marmura pentru ceremonia de spalare a musulmanilor, mareele bazin subteran pentru baie si salile de rugaciune, ne-au taiat efectiv respiratia.

Piata Natiunile Unite este considerata km O al orasului, plina de porumbei si plina de lume.
Bulevardul Mohamed el Hansal cel mai frumos al orasului, l-am strabatut la pas, admirand vegetatia luxurianta si facand cumparaturi din magazinele de firma de pe o parte sau alta. La capatul lui se afla un cartier rezidential in total contrast cu murdaria si aglomeratia din rest. Aici e liniste, aerul se poate respira, sunt vile albe, cu gradini bine ingrijite, iar strazile sunt flancate de palmieri sau arbori de hibiscus.
Medina este incomparabila cu cea din Fes sau Marrakesh, este mult mai mica si mai putin aglomerata,  are si ea o moschee si este inconjurata de un vechi zid de aparare care acum este subiect de restaurare.

In Casablanca periplul nostru de 12 zile prin Maroc s-a incheiat. Iar cand am plecat spre aeroport ne-am promis sa revenim ca sa vedem si locurile care au ramas neatinse in calatoria noastra: Tangerul, Sahara marocana, Valea Draa si valea Dades cu Kaspah-urile sale, cu asezarile de la Ouarzazate, Tiznit si Tafraout sau Taroudant din Muntii Atlas si multe altele si sa aprofundam crampeiele de viata marocana, cu cultura, traditiile, folclorul si obiceiurile pe care, in prima noastra calatorie, doar am apucat sa le intrevedem.