De ce sa alegi sa-ti petreci vacanta in Kusadasi?!

Poate parea ciudat ca scriu acum despre o tara care in ultima vreme a avut parte de miscari populare, atentate si de valuri de emigranti. Insa, cu toate acestea, Turcia este deschisa turismului si marele avantaj este ca preturile au scazut mult in toate statiunile turistice. Cu atat mai mult cu cat marile resorturi turistice au propria paza si securitate si nu poate intra oricine acolo.
Si mai ciudat poate parea ca sustin deplasarea pe cont propriu versus vacantele cumparate prin agentii. Asta nu este intr-totul adevarat: sustin vacantele pe cont propriu numai daca genul acesta de vacante este mai apropiat stilului propriu si numai pentru cei care-si dresc mai multa libertate de miscare. In caz contrar, recomand pachetele oferite de agentiile de turism, care au marele avantaj ca include transportul, cazarea si regimul de masa ales la un prêt mult mai convenabil decat daca s-ar cumpara separat.
Deci, in cazul in care destinatia voatra de vacanta nu este inca stabilita, daca vreti sa profitati de reducerile de prêt, si daca v-ati saturat sa mergeti in Grecia (cu toate ca asta e tareeee greu…), atunci poate fi o idée sa incercati Kusadasi, pe coasta estica a Turciei, la Marea Egee.

In Kusadasi noi ne-am petrecut partea de sejur din cadrul unui circuit de 15 zile prin Turcia.
Ca de obicei, circuitul ni l-am facut singuri, studiind in avans locurile pe care le doream sa le vizitam, cu masina proprie. Detalii despre circuit am scris in postarea despre Turcia pe cont propriu.
Preferand sa avem partea de sejur dupa cea de circuit (adica odihna dupa plimbare), ne-am decis pentru 6 nopti cazare in Kusadasi, la hotelul de 3 stele Altinsaray, in regim de demipensiune. Stim cu totii ca in Turcia, sistemul all-inclusiv este la el acasa si exceleaza. Insa nu asta ne-am dorit pentru aceasta vacanta, unde am vrut sa combinam plaja si odihna cu excursii si plimbari culturale si de divertisment. Asa ca o varianta de cazare cu demipensiune a fost mult mai convenabila, pentru ca ne dadea deplina libertate de miscare. Am gasit hotelul Altansaray folosind Booking pentru review-uri, motoarele de cautare Trivago si Hotelscan pentru preturi, iar rezervarea am facut-o prin direct booking cu 5 luni in avans (350 eur, 6 nopti cazare camera tripla+demipensiune, perioada sf de iunie, inceput de iulie).
Am fost foarte multumiti de hotel (o cladire construita in stil ottoman, cu o curte interioara patrata placata cu mosaic), de camera cu vedere la mare, de mancare, de servicii si de piscina. Recomand hotelul celor care-si doresc libertate de miscare si pe care sistemul all-inclusive nu-i avantajeaza.

Despre Kusadasi
Kusadasi este o statiune-oras la Marea Egee, situat la numai 1100 km de Bucuresti. Este accesibil din Bucuresti cu masina proprie intr-o singura zi , cu toate ca este recomandata o oprire de tranzit (noi am facut la intoarcere distanta dintr-o bucata, plecand la ora 7.30 dimineata de la hotel si ajungand seara la ora 21 in Bucuresti , traversand cu ferry la Canakkale.
Denumirea orasului vine de la cuvintele ,,kus” (pasare) si ,,ada” (insula), deoarece se prezinta sub forma uniu cap de pasare (asa cum se vede de la mare). In antichitate era cunoscut ca Efes Neopolis. Genovezii si venetienii l-au botezat Scala Nuova.
In urma Razboiului pentru Independenta Republicii Turcia din perioada 1919-1922, orasul a capatat numele actual si a fost integrat ca district in provincia Izmir (fosta Smyrna) pana la transferul definitiv catre provincia Aydin in iunie 1957.

Oraşul este şi un important port la Marea Egee, unde acostează mari vase de croazieră.

Are o clima de tip mediteranean, oferind un sezon turistic destul de lung cu ierni blande si veri calduroase si se bucura de soare peste 300 de zile pe an. Este un loc perfect de petrecere a vacantei, cu apa marii calda ,cu niste plaje foarte potrivite pentru familii cu copii, si de asemeni poti avea parte de excursii, vizite la situri arheologice sau croaziere de lux.
Pentru iubitorii de aventuri, in Kusadasi sunt doua parcuri acvatice: Adaland si Aqua Fantasy. Adaland se află la 4 km de Kusadasi şi este compus din mai multe zone: Aquapark (adulţii: 20 euro, copii 4-9 ani: 13 euro), Dolphinpark şi Seapark. Aici se poate face inclusiv rafting si se poate petrece o foarte agreabila zi cu copiii.

Kusadasi este recomandat familiilor cu copii datorită plajelor cu nisip fin cu intrarea in apara lina dar si datorita preţurilor la hoteluri care sunt mai accesibile decat cele de pe Riviera Turcească de la Marea Mediterană.

Ce e de vazut?

Insula Porumbeilor si faimoasa Fortareata Bizantina/Kadikalesi legate de uscat printr-un pod lung, cu ambarcatiuni de o parte si de alta. De verificat orarul, pentru ca noi le-am prins inchise publicului din cauza lucrarilor de restaurare.  Chiar si asa panorama este superba, mai ales la asfintit.
Riviera (Promenada) este cuprinsa intre Feribot Limani/Portul si Yat Limani/Marina, de-a lungul Bulevardului Ataturk, Camikebir Mahallesi, si constituie partea moderna a orasului care ofera hoteluri de lux, magazine de firma, restaurante si cafenele.

Orasul Vechi si Bazarul, unde fiecare straduta este plina de baruri si cafenele, mici magazinase si case in stil traditional. Moscheea Kaleici domina intreaga zona. Bazarul traditional este impartit pe mai multe stradute mici si inguste - Bozkurt, Barbaros, Boharsk – se gasesc aici spre vanzare o gama larga de produse: imbracaminte, incaltaminte, articole de plaja, tesaturi, covoare, bijuterii etc. Se practica negocierea, in cel mai pur stil oriental. Exact ca la Istanbul sau in alte orase din Turcia. Ca si idée preturile aici sunt mai mari si oferta mai slaba decat in Grand Bazar din Istanbul (totusi nu se poate compara), insa asaltatul cu rugaminti si oferte din toate partile este acelasi ca si in fratale bazar mai mare din Istanbul.

Mic sfat: paritatea valute/lira turceasca e mult mai buna in Istanbul decat in Kusadasi (deh, e considerat statiune), deci daca vizitati mai intai Istanbulul, aveti grija sa va schimbati acolo banii.

Caravanserai-ul Okuz Mehmet Pasa , este principalul exemplu de arhitectura otomana din oras, construit de vizirul cu acelasi nume in timpul sultanilor Ahmet I si Osman al II-lea.

Plajele sunt insa principala atractie din Kusadasi:

Palm Beach este cea mai cunoscuta plaja din statiune datorita pozitiei geografice cat si pentru ca este situata aproape de cel mai important port, unde acosteaza zilnic vase. Plaja are restaurante, baruri,cafenele care sunt deschise pana noaptea tarziu, acest lucru fiind un plus pentru cei care nu au all-inclusive si care prefera sa stea pe plaja pana dupa apus.

Ladies Beach este o plata lunga si lata  si e recunoscuta pentru sporturile acvatice care se pot practica in zona. Are intrarea in apa lina si care se adanceste la mai multi metri, ceea ce o face foarte cautata de familiile cu copii. De asemeni, pe toata lungimea plajei, se afla o promenada plina cu restaurante, baruri si cafenele, foarte cautate atat la pranz dar si seara, pentru ca aici apusul soarelui e privit ca un spectacol, iar in zare se vede insula greceasca Samos. A fost plaja noastra preferata, unde ne-am petrecut majoritatea diminetilor, cu cateva mici exceptii.

Long Beach este, dupa cum sugereaza si numele, una dintre cele mai lungi plaje cu deschidere la Marea Egee si chiar din intreaga Turcie. Este o plaja perfecta pentru familii cu o ambianta frumoasa, destul de aglomerata mai ales in sezon.

Un altfel de plaja, mai salbatica dar cu un peisaj de vis, cu verdeata si nisip, atipica, este Green Beach. Fiind o plaja relativa mica, are tendinta sa se aglomereze, mai ales in week-end.

Mai sunt si alte plaje, Silver Sand Beach, cu nisipul deschis la culoare sau Gold Beach dar si Love Beach, o plaja lata, foarte frumoasa, care mi s-a parut mai putin aglomerata decat Long Beach sau Ladies Beach.

Trebuie sa mai spun ca mergand la plaja cu masina proprie, gasitul unui loc de parcare poate fi o adevarata provocare, iar situatiile in care turcul vecin cu plaja isi ofera propria curte drept parcare, pentru 5 TL, sunt mai mult decat curente. De asemeni, daca nu ati optat pentru all-inclusive la un hotel cu plaja privata, umbrelutele si sezlongurile de la plaja se platesc.

Imprejurimi si excursii ce se pot face din Kusadasi:

Kusadasi este foarte bine plasat pentru vizitarea unor importante obiective istorice din Turcia. Din Kusadasi se pot face excursii la aceste obiective, prin agentiile locale sau pe cont propriu.

- sunt 20 km fata de oraşul antic Efes, de orasul Selcuk-unde se gasesc: ruinele Bisericii Sfantului Ioan, castelul bizantin si moscheia Isa Bey, dar si ruinele templului zeitei Artemis si  Meryemana- presupusa casa a Fecioarei Maria

- sunt 30 km pana la Sirince, un minunat sat traditional grecesc, inconjurat de podgorii si cu o priveliste fantastica

- 60 km fata de cetatile antice Milet si Prienne

- 76 km de Didim (Didyma)

- 200 km faţă de Pamukkale

Tips:

-          Cei care doresc sa serveasca celebra cafea turceasca traditionala la nisip, trebuie sa caute cafenelele traditionale. Cafeaua care se serveste in restaurant si hoteluri este de la expresor.

-          Apa de la robinet nu este potabila. Este imperios necesar sa se cumpere apa imbuteliata.

-          In restaurante se lasa de obicei bacsis de 10 % din nota de plata sau schiar de 15 % in unele restaurantele de lux. A nu lasa bacsis este considerat o adevarata ofensa.

-          E de preferat sa se plateasca cu lire turcesti peste tot. Daca platiti in alta valuta, pretul va fi mai mare.

-          Suveniruri si cadouri pentru cei de acasa se pot cumpara si din supermarket, la preturi mai mult decat rezonabile (am cumparat magneti, rahat turcesc, ceaiuri organice si diverse suveniruri la preturi de 3 ori mai mici fata de cele din bazar sau de pe promenada de langa plaje.

-          Excursiile organizate de agentiile locale: la Efes, la Milet, Prienne si Didyma, dureaza o zi intreaga si autocarele se opresc la diverse magazine si restaurante care bineinteles au preturi mari. Daca sunteti cu masina proprie, cel mai bine este sa mergeti sa vizitati pe cont propriu. Veti castiga timp pretios si va selectati exact ceea ce doriti sa vizitati. Noi am facut excursia la Efes dupa masa de pranz  si am avut timp sa vizitam Efesul, Selcuk si Meryemana pana la ora cand s-au inchis. Pentru Milet, Prienne si Didyma este necesar sa rezervati o zi intreaga, chiar daca mergeti cu masina proprie.

Castelul de bumbac Pamukkale si orasul antic Hierapolis

Pamukkale este in mod cert o mare atractie turistica. Din mai toate statiunile de pe malul Marii Egee si de pe Riviera Mediteranei se organizeaza excursii de 1 zi la Pamukkale. 

O sa dau cateva distante pentru a aproxima timpul necesar pentru aceasta excursie (va rog sa tineti cont de faptul ca acceasi distanta se parcurge si la intoarcere si sa adaugati si timpul de vizita ):

Antalya-Pamukkale- 240 km- se parcurg cam in 3 ore si jumatate

Kusadasi-Pamukkale-185 km- se parcurg cam in 2 ore

Bodrum-Pamukkale -250 km- se fac cam 4 ore

Istanbul-Pamukkale-620 km- se fac cam in 7 ore

Ankara-Pamukkale-475 km-se fac cam in 4 ore si jumatate

Cappadocia-Pamukkale- 620 km- se fac cam in 7 ore

Noi am parcurs ultima varianta de traseu si am ales sa avem o noapte de transit la Pamukkale in drum spre Kusadasi. Aici vreau sa fac o paranteza: vi se va spune poate ca preturile (la cazare, la mancare, intrarile la obiective, etc) sunt mici in Pamukkale. Nu este adevarat. Pentru ca aici opresc mai ales autocare, localnicii profita si efectiv sunt in stare sa-ti ia si pielea pentru orice serviciu prestat. Plus ca serviciile nu-s deloc grozave, cum s-ar crede: o cazare decenta costa cam 50/eur/camera/noapte, la 25 eur risti sa-ti pice tavanul din baie in cap (cum am patit-o noi), o masa indestulatoare pentru 3 persoane nu gasesti sub 50 eur, o inghetata costa si 10TL, intrarea la travertine costa 20TL si nu include nimic altceva, platesti separat parcarea, imbaierea in “piscina Cleopatrei”, intrarea la muzeu si orice fel de consumatie.

Nu o sa spun sa nu cumparati excursiile de 1 zi la Pamukkale vandute agresiv in toate statiunile riverane ale Turciei! Adevarut gol-golut este ca localitatea este inedita, peisajul cu travertinele plina de apa fantastic iar daca iubesti putin istoria atunci ruinele cetatii Hierapolis te vor incanta pe de-a dreptul. Dar pentru ca iubesc adevarul si mi se pare normal ca oamenii sa fie correct informati, va spun sa luati in considerare distantele pana la Pamukkale, daca mergeti cu autocarul si desele opriri, faptul ca va trebui sa scoateti bani din buzunar pentru orice altceva decat drumul, o eventuala masa de pranz si serviciile de ghidaj turistic (mai mult sau mai putin in limba romana, mai mult sau mai putin profi) si mai ales faptul ca dealul cu travertine si ruinele Hierapolisului se parcurg in mult mai mult timp decat cel alocat in astfel de excursii.

Daca va plac excursiile pe cont propriu si va place sa conduceti prin Anatolia, atunci sa aveti la voi o harta rutiera a Turciei (cum am mai spus si in alte review-uri GPS-ul pe alocuri te incurca rau), sa va rezervati o cazare medie la un hotel din zona (poate fi si in orasul Denizli, la cativa km de Pamukkale) , sa va documentati inainte pe internet, si sa petreceti o zi intreaga pe dealul de la Pamukkale, avand la voi obligatoriu costum de baie, crema de protectie solara, o palarie, multa apa,aparat foto si un rucsac cu haine de schimb si pantofi sport. 

Iar acum, o sinteza despre Pamukkale:

Fenomenul geologic si travertinele

Aspectul de “munte din bumbac” de la Pamukkale se datoreaza izvoarelor de apa termala din zona. In trecut erau mai multe izvoare cu temperaturi diferite ,care ieseau la suprafata la Hierapolis, dar datorita numeroaselor cutremure de pamant, multe au disparut sau s-au mutat in alta parte. Din cauza dioxidului de carbon, apa iese la suprafata, iar calciul din sarurile existente in apa formeaza la suprafata o “poleiala” alba, care se depune peste tot pe unde trece apa. Se zice ca aceasta apa are 2 proprietati : spala bine si fixeaza culoarea. In plus contin o serie de saruri si sulfuri care sunt beneficice pentru sanatate, in special pentru boli cardiovasculare, de piele, reumatice, de ochi si pentru unele boli de nutritie. Asa se explica de ce, in trecut, aici existau mai multe temple care tratau bolnavi, combinand curele de balneo cu diferite diete.

Astazi mai exista doar cateva izvoare in zona, care sunt captatate la nord de Pamukkale si sunt distribuite in mai multe hoteluri care asigura servicii balneo. La Pamukkale exista izvorul termal de la Antique Pool, caruia i se face o reclama agresiva si care costa pe masura. 

Revenind la geologie, daca va uitati la deal, din localitatea Pamukkale, o sa vedeti coama dealului albita, ca si cum ar fi o partie de ski. Acestea sunt vestitele travertive. Exista doua cai de acces, cea de jos, pe unde intra majoritatea turistilor, care este langa centrul localitatii si unde este si o parcare mare. Intrarea costa 20TL si acopera toata ziua. Intrarea de sus se deschide numai in conditii speciale, cand e foarte mare aglomeratie. Se intra ca la metrou, biletele avand un cod de bare care se scaneaza de dispozitivul de la intrare. Din cate am auzit, la sfarsitul zilei se numara persoanele intrate si cele iesite si daca nu bat cifrele, atunci se demareaza o vasta actiune de cautare a persoanelor “pierdute” astfel incat nimeni sa nu ramana peste noapte in cetate.

Deci se intra prin poarta de jos, iar de aici se urca prin travertine, urmand firul unui raulet. Peisajul e fantastic, apa calda si din cand in cand te poti opri sa te scufunzi intr-unul din bazinele cu apa pana la genunchi din travertine. Si tot asa pana sus. Sus se gaseste mult vestita Piscina a Cleopatrei, sau Antique Pool, unde intrarea se plateste separat (30 TL cand am fost noi). Aici exista vestiare, dusuri si chiar si un restaurant. Adica tot ce-ti trebuie pentru o zi intreaga de balaceala, daca asta e ce-ti doreste sufletul.

Noi nu ne-am dorit asta si nu am intrat la Antique Pool, pentru ca am vrut sa vizitam cetatea antica Hierapolis, ale carei ruine incep imediat dupa travertine.

Cetatea antica Hieraloplis

In valea raului Menderes, in regatul Frigiei, in secolul 3 i.H. a fost construit un templu care a devenit centru religios al regiunii. Pamanturile de aici erau manoase si roditoare, iar populatia infloritoare se ocupa de agricultura si de cresterea animalelor. Nu s-au gasit aici urme nici ale persilor si nici ale hititilor, iar frigienii, oameni mandri si harnici au ridicat aici trei orase frumoase: Laodiceea, Colose si Hierapolis. In secolul 2 i.H. se cunosteau deja beneficiile apelor termale de la Hierapolis, iar localitatea era deja infloritoare.

Cresterea oilor se pare ca a asigurat prosperitatea oraselor, pentru ca comertul infloritor cu lana de oaie dar si cu vopseluri la care s-a adaugat faima izvoarelor termale, a facut ca regiunea sa beneficieze de un comert infloritor si sa devina un centru financiar important.

Macedoneenii, apoi romanii si mai apoi bizantinii au cucerit si au stapanit pe rand aceste orase, dar nu le-au distrus, ba din contra le-au dezvoltat si le-au intarit. Mai ales in timpul imparatilor romani Hadrian, Septimius Severus si Caracalla, orasul Hierapolis a atins perioada de glorie, si si-a cucerit renumele de oras “vindecator”, atingand populatia de 100.000 locuitori, o cifra impresionanta in acele vremuri.

Hierapolis a devenit centru crestin in secolul 4 , bizantinii transformad baile romane in biserica si pastrand toate edificiile ridicate de romani.

Au urmat mai multe cutremure de pamant care au facut ca multe izvoare termale sa dispara. In epoca medievala orasul a inceput sa decada; a cazut sub cucerirea turcilor selgiucizi, care nu au mai fost preocupati de pastrarea edificiilor si nici de intretinerea bailor termale. Hierapolis si orasele vecine Laodiceea si Colose au facut obiectul unui soi de troc intre Imperiul Bizantin si cel selgiciuid, fiind cand in influenta unuia cand intr-a altuia. Si cum se intampla totdeauna cand statutul politic nu e clar, au cazut cu incetul in uitare, Colose a fost parasit si acoperit de pamant, cladirile din Laodiceea au fost distruse iar piatra folosita pentru ridicarea caselor unei noi asezari care a devenit apoi orasul Denizli, iar Hierapolis, distrus de cutremure, a fost parasit.

Astazi doar Hierapolis atrage turisti si este pus oarecum pe lista obiectivelor turistice. A devenit site patronat de UNESCO si cu ajutorul arheologilor austrieci, teatrul roman a fost restaurant. Alte structuri asteapta sa fie puse in evidenta de arheologi in anii urmatori. 

Laodiceea este si ea pe lista obiectivelor turistice din zona, dar statul turc nu a facut nimic pentru a efectua sapaturi mai ample acolo. Vizibile sunt doua teatre romane si ruinele unui stadion, precum si cateva colonade si un apeduct.  Nu atrage nici pe departe atatia turisti cat atrage Pamukkale-ul.

Dar aproape toti turistii se opresc la travertive sau la Antique Pool, apoi fac un tur scurt pana la Teatrul roman si gata, inapoi la autocar pentru drumul de intoarcere. Putini sunt cei cu care ne-am intersectat printre-e ruinele anticului Hierapolis, unde ne-am petrecut o intreaga dupa-amiaza.

Ce se poate vedea din vechiul oras:

1. Strada principala si portile orasului

Strada principala se intindea de la nord la sud, aproape de travertine si avea aproape 1500 m lungime si 13 latime. La extremitatile drumului erau doua porti monumentale, flancate de cate un turn masiv.

Aproape de intrarea nordica, se fla Domitian Gate (poarta lui Domitian) care are un triplu arc triumfal si este flancata de un turn circular. Frontinius Gate are tot un triplu arc triumphal flancat de doua turnuri circulare si este poarta principal ape unde intrau in cetate toti imparatii romani.

2. Nymphaeum si teatrul lui Apollo

Din teatrul lui Apollo nu a mai ramas decat cateva ruine. Era construit la fel ca si alte temple inchinate zeului greu, pe falii active geologic, pe unde se strecurau afara gaze cu effect hallucinogen. Ce este specific acestuia de aici, este faptul ca a fost construit pe ruinele unui alt templu mai vechi, iar falia pe unde se strecurau afara gazele se numea Plutonium (Pluto’s gate). Intrarea in Plutonium era o grota unde se putea strecura numai un singur preot, care cobora trei metri sub pamant intr-o incapere unde se afla falia cu pricina. Gazele emanate puteau omora lesne pe oricine, asa ca preotii erau invatati sa-si tina respiratia cat stateau deasupra faliei. Prorocirile care se faceau aici erau o importanta sursa de venit pentru templu, ca de altfel, la toate celelalte temple ale lui Apollo.

In fata templului era Nymphaeum, o uriasa fantana care distribuia apa in toate zonele orasului printr-un system ingenios de tevi.

3. Martyriumul Sf. Filip

Ruinele de aici sunt legate de o legenda:

Se pare ca ,după răstignirea lui Isus, apostolul Filip, însoţit de sora sa Mariamne şi apostolul Bartolomeu au ajuns în Hierapolis şi au constatat că locuitorii de acolo divinizau şarpele. Predicile lor despre minunile lui Iisus Hristos şi Înălţarea Sa la Ceruri au avut un mare efect. Soţia proconsulului din zonă a auzit despre Filip şi a crezut în spusele sale. Drept urmare, susţin oamenii bisericii,  aceasta s-a vindecat de o serie de boli care-i afectau vederea. Dar, soţul femeii cu boala de ochi, proconsulul, un fervent practicant al cultului şarpelui, l-a arestat pe Filip, considerându-l un escroc şi a poruncit să fie spânzurat cu capul în jos, în preajma templului şarpelui, de un copac, bătându-i-se cuie în călcâie şi glezne. După moartea lui Filip, se spune ca Bartolomeu şi Mariamne i-au incendiat trupul şi pe locul respectiv, au construit o biserică. Ulterior s-a dovedit ca rămăşiţele pământeşti ale sfântului Apostol Filip nu au fost arse, ci îngropate, in final acestea fiind dezgropate şi transportate la Vatican.

4. Teatrul

A fost construit pe vremea imparatului Hadrian, prin anii 60 i.H. Este restaurant si uneori aici au loc diverse manifestari culturale. Fatada are 92 de m lungime si aproape 4 m inaltime si este bine reconditionata. Capacitatea teatrului este de 15.000 locuri. A existat se pare si o loja oficiala dar a fost distrusa de-a lungul vremii. Statuile care decorau fatada se pot admira in muzeul local.

5. Muzeul 

Este construit pe locul si in locul vechilor bai romane care au functionat in secolul 2.  Trecand de fosta Palestra-incaperea unde se tineau pregatirile fizice, gimnastica si luptele sprtive, se merge prin Frigidarium-locul undue bazinele cu apa rece, apoi prin Tepidarium- locul cu apa calduta, pana in Caldarium-bazinele cu apa fierbinte. Zidurile sunt din marmura, iar coloanele de sustinere cele originale, iar toate astea fac ineditul unui muzeu care se merita vizitat.

Sunt expuse nu numai artefacte din Hierapolis, ci si din Laodiceea si Collosae si alte l,ocalitati de pe valea raului Lycos (azi Curuksu). Muzeul e impartit in: sala mortuara, cu sarcofage si statui care decorau mormintele, sala artefactelor- care expune artefacte apartinand unei perioade de 4000 de ani, din epocile Hellenistica, Romana, Byzantina, Selçuk si perioada otomana.

Galeria artefactelor gasite la teatrul roman unde sunt expuse statuine, basoreliefele si alte artefacte descoperite cand s-au facut excavatiile si munca de restaurare la teatrul roman.

Muzeul mai expune si alte artefacte in aer liber si ceea ce atrage aici este mai ales curtea plina de verdeata si umbra, un minunat loc de odihna dupa plimbarea de-a lungul sitului argeologic.

Deci eu va sfatuiesc sa lasati vizitarea muzeului la sfarsit, dup ace ati terminat cu vizita orasului antic si a travertinelor si eventual sa faceti drumul de intoarcere tot prin travertine, dupa amiaza tarziu, spre apus, cand culorile apusului reflectate in apa bazinelor sunt fantastice.

O scurta concluzie dupa toata lunga descriere de mai sus:

Da, se merita vizitat Pamukkale, chiar daca nu sunteti iubitori de istorie si chiar daca va pierdeti o zi de plaja. Plimbarea prin Travertine si frumusetea peisajului fac tot deliciul si daca adaugati si o scurta vizita la teatrul roman, mai ales daca aveti noroc de un ghid cat de cat bine informat o sa va aduca un plus la amintirile despre acest loc minunat, unic si inedit.

Cappadocia pe scurt- Cavusin, Avanos, Pasabaglari, Zelve valley, Urgup, Ortahisar

In ultima noastra zi petrecuta in Cappadocia, aveam planuri mari. Ne ramasesera o groaza de lucruri de vazut iar timpul era extrem de redus, asa ca trebuia sa ne organizam cat mai bine. In plus aveam si pretentia sa urmarim spectaculosul apus de soare de pe una din stancile apropiate de hotelul nostru din Goreme, unde vedeam in fiecare seara zeci de masini si autocare oprite pentru acelasi motiv.

Ziua se anunta foarte calduroasa, la ora 8 cand am mers la micul dejun deja nu se mai putea sta pe terasa de afara de la soare, asa ca ne-am grabit sa mancam si sa plecam.

Prima oprire: Cavusin

Este unul din cele mai vechi asezaminte din Cappadocia. Situat la 2km de Goreme, pe drumul spre Avanos, are acelasi aspect de deal gaurit ca un swaitzer, cu care eram deja obisnuiti din Goreme. Pana in 1920, satul a avut o populatie mixta, cu multe familii de crestini, care se rugau in vechile biserici sapate in stanca din cadrul a ceea ce se numeste “Catedrala” din Cavusin.

Aici de fapt este vechiul sat, cu locuinte sapate in peretii stancilor si cu o poteca ingusta care duce in varful dealului. Biserica din varful dealului a fost dedicata Sfantului Ioan Botezatorul. Are trei intrari separate care duc catre trei nave separate. Peretele uneia s-a prabusit complet, iar astazi singura intrare in vechea biserica se face pe o punte nu foarte solida. Interiorul bisericii are basoreliefuri care reprezinta stele si cruci, coloane si arcade pictate. Picturile sunt cele mai vechi din regiune, datand din secolul 5 d.H. Stilul in care a fost pictata biserica este putin ciudat, nu aduce cu cel Bizantin ci mai degraba cu picturile de la inceputurile crestinismului. Putini calatori urca pana aici. Biserica nu este amenajata si nici semnalizata.

In afara satului se afla Cavusin Kilisesi care a intrat in patrimonial mondial UNESCO in anul 1985. Statul turc a amenajat locul pentru a fi vizitat, iar intrarea se plateste: 8 TL/adult.

Aici se afla o a doua biserica istorica, mai recenta decat cea a Sfantului Ioan Botezatorul. Aceasta se numeste Nikephorus  Phocas(Nike- Victorie, Phorus- cel ce aduce). Exista o poveste foarte interesanta legata de aceasta biserica. Nikephorus a fost un general bizantin care era nascut in Cappadocia. El a reusit sa-I infranga pe arabi si sa recucereasca Creta in 961. A devenit imparat in 963 casatorindu-se cu vaduva Imparatului Romanos II. Era a doua lui casatorie pentru ca in tinerete fusese casatorit cu o tanara crestina. Dupa moartea acesteia, din dragoste pentru ea, a facut un legamant de castitate, pe care se pare ca l-a pastrat si in timpul casatoriei cu vaduva imparateasa, casatoria lor fiind pur formala, in scopul de a fi recunoscut ca si co-imparat. Legenda mai zice ca imparateasa, sotia lui, si-a luat ca si amant pe unul din nepotii lui Nikephorus si impreuna l-au asasinat pe acesta in chiar dormitorul lui. Frescele din interiorul bisericii sunt bine pastrate si infatiseaza scene din Biblie si imagini de sfinti si ingeri. Pe apsul Nordic se afla o pictura cu Imparatul Nikephorus si familia acestuia.

Plecand din cavusin, am traversat Avanos fara sa neo prim. Aveam initial in plan sa ne oprin la cateva magazine cu obiecte de olarit traditional, acesta fiind specificul localitatii, darn u ne-am fi incadrat in timp pentru restul zilei, asa ca ne-am grabit sa ajungem in Valea Zelve.

Pana acolo insa, ne-am oprit pentru cateva poze in valea numita Pasabaglari (Valea calugarilor).

Se afla doar la 1 km de drumul Avanos-Goreme si se poate intra cu masina fara 4x4. Nu am stat decat sa facem cateva poze cu stancile spectaculoase.

Valea Zelve se afla la 5km de Avanos si se desfasoara pe cuprinsul a trei vai specifice. Locul a fost locuit de crestini pana in 1920, iar dupa schimbul de populatie, zona a fost locuita de musulmani pana in 1952, cand a fost parasita.

Astazi ruinele caselor sapate in stanca se desfasoara pe cuprinsul a trei vai separate, valea a doua si a treia fiind foarte cautate de turisti. Aici am gasit o aglomeratie mai mare decat cea de la Muzeul in aer liber din Goreme, poate si pentru ca aici intrarea este libera iar formele de relief sunt mai spectaculoase decat cele din open air museum din Goreme.

Raspandite printre aceste vai se afla vechi manastiri si biserici, case sapate in stanci, tunele care leaga vaile intre ele, o moara,  si chiar si o moschee.

Cele mai cunoscute biserici de aici sunt:

Direkli church (Biserica cu coloane), care dateaza de la inceputurile crestinismului in zelve, adica din sec. 9. Apoi exista Balikli church (Biserica cu pesti), Uzumlu Church( Biserica cu struguri) care apartin perioadei pre-iconoclastice. Acestea se afla in a treia vale din Zelve. Picturile din aceastea nu s-au pastrat prea bine, iar o parte din intrari s-au prabusit, asa incat este destul de dificil de vizitat aici fara un ghid.

Miezul zilei si al caniculei ne-a prins in Urgup.

Urgup este unul din cele mai importante centre din Cappadocia. Ca si Goreme, a avut mai multe denumiri in istorie, de la Osiana in perioada bizantina, Bashisar in timpul perioadei Seljuk, Burgut in timpul perioadei otomane si a devenit Urgup cand Ataturk a proclamat republica.

Fiind un important centru religios in timpul perioadei bizantine, in Urgup exista ramasitele unui manastiri sapate in stanca, importand lacas de cult in istorie. In secolul 11 Urgup era o importanta citadela la intersectia drumurilor dintre Nigde si Konya. Multe ruine au ramas din perioada Seljuk: morminte, porti de intrare in citadela si moschei.

Noi am facut un tur de oras cu masina. Este de spus ca Urgup in zilele noastre este un oras turistic, cu hoteluri moderne dar si cu case traditionale, restaurante cu specific ottoman, mai multe bai turcesti si cu o priveliste minunata cu toate casele partial sapate in stanca.

Ultimul popas al zilei l-am facut in Ortahisar.

Punctul de atractie al orasului este bineinteles Citadela Ortahisar care se vede din orice punct din oras. Este sora Citadelei Uchisar, cu diferenta ca este aproape neamenajata iar intrarea este libera.

In jurul Citadelei sunt case si restaurante, care se intins aproape pana in punctul de unde nu se mai poate urca decat pe niste scari abrupte, din metal. In Citadela trebuie sa urci pe scari aproape verticale si cine are vertij nu are nici o sansa sa ajunga pana sus. Citadela este sfredelita si ea, dar este mai mica si dispusa numai pe orizontala, spre deosebire de cea din Uchisar. Citadela Ortahisar a fost construita in sec.6 in scop de aparare si ca si locuinta in caz de primejdie.

Eu i-am lasat pe baieti sa urce pana sus si m-am intors ca sa fac poze pe stadutele din jurul Citadelei, unde am gasit case traditionale cu porti si usi minunat sculptate in lemn si garnisite cu broderii metalice, adevarate bijuterii.

Nu m-am intersectat cu nimeni pe stradute, poate si din cauza caldurii, poate si din cauza faptului ca Ortahisar nu e la fel de turistic ca alte puncte din regiune. Mie mi-a placut linistea de aici, curtile caselor si umbra de pe stradute.

Si terminand de vizitat Ortahisar, am pus punct calatoriei noastre prin Cappadocia. Ne-am intors la hotel , mai bine zis la stanca de langa hotel de unde am admirat apusul, apoi am luat o cina tarzie pe terasa din fata camerei noastre, sub un nuc plin cu nuci si admirand din nou valea Goreme.

A doua zi devreme am plecat spre Pamukkale, cu promisiunea de a ne intoarce aici, in Cappadocia, pentru a vedea si ceea ce ne-a mai ramas, ba chiar sa ne petrecem o perioada mai lunga, haladuind cu rucsacii in spate prin vaile Cappadociei, intr-o altfel de calatorie.

Cavusin-Biserica Sf.Nikephorus

catedrala Cavusin

Biserica Sf.Nikephorus- fatada

Biserica sf.Nikephorus-fresca interioara

Biserica Sf.Nikephorus-fresca interioara

Pasabaglari

Pasabaglari

Pasabaglari

Simbolul orasului Avanos-olaritul

Prima vale-Zelve

stanci -valea Zelve

Valea Zelve

Valea Zelve

Valea Zelve

Case parasite-valea Zelve

Casa-Valea Zelve

A doua vale-Zelve

Biserica- Valea Zelve

A doua vale-Zelve

a doua vale Zelve

a treia vale-Zelve

vedere de ansamblu-valea Zelve

Urgup

Urgup-case vechi

restaurant modern-Urgup

vedere de ansamblu-Urgup

case vechi-Urgup

stanci in Ortahisar

Citadela Ortahisar

interior-Citadela Ortahisar

vedere de ansamblu din Citadela Ortahisar

scarile verticale din Ortahisar

in Citadela Ortahisar- in spate se vede o casa traditionala

Citadela ortahisar-vedere din laterala

poarta masiva a unei case traditionale-Ortahisar

casa traditionala-Ortahisar

poarta decorata_Ortahisar

Citadela Ortahisar si moscheea aferenta