Porto

Dimineata se anunta friguroasa si inorata asa ca ne-am luat puloverele si dupa micul dejun luat in salonul micului castel unde am fost cazati, am pornit sa descoperim orasul Porto. Ne-am hotarat sa luam bus-ul turistic si sa facem un tur complet. Si astfel am pornit la drum, printre stradutele inguste, dar si prin istoria orasului.

Orasul Porto isi disputa cu Lisabona statutul de capitala economica a tarii dar si onoarea de a fi cel mai frumos oras, cu atat mai mult cu cat a fost inscris inca din 1997 pe lista patrimoniului universal UNESCO. Fara discutie rolul jucat de orasul Porto in procesul de creeare a natiei lusitane este unul foarte important. Numele orasului deriva de la Portu-Cale, doua localitati stravechi situate pe malurile raului Douro. Ducatul de PortuCale a fost condus secole de-a randul de dinastia de Leon si a devenit independent dupa casatoria Teresei de Leon cu Henry de Burgundia. Din aceasta casatorie s-a nascut Alfonso Henriques, iar Dona Tereza a trebuit sa conduca regatul pana la majoratul fiului ei, care avea doar 13 ani cand tatal lui a murit. In 1143 acesta a fost proclamat primul rege al regatului independent Portugalia, pecetluind importanta orasului Porto in aceasta epoca. In secolele care au urmat, in epoca marilor descoperiri geografice, in santierele din Porto au fost construite multe corabii, iar cand printul Henry Navigatorul a pornit in calatoriile sale si a rechizitionat toate vitele de la locuitori, acestora le-a fost permis numai castigul adus din acele expeditii. Aceasta poveste sta la originea unei specialitati gastronomice locale, numita “tripas a la portena” si explica de ce locuitorii orasului sunt numiti “tripeiros”. In jurul anului 1600 regiunea Douro a inceput pentru prima data sa exporte vinuri in Marea Britanie si acesta a fost inceputul dezvoltarii celei mai importante regiuni viticole ale Europei.

Turul nostru a inceput in Praca da Liberdade, care este considerata punctul zero al orasului si unde troneaza statuia ecvestra a regelui Pedro IV. De o parte a acestei mari piete este cladirea Sao Bento Station, iar in cealalta parte a pietei se inalta Torre de Os Clerigos, care probabil este cel mai reprezentativ monument al orasului. A fost construit intre anii 1748-1763 in stil Baroc si are 75 m inaltime si 225 trepte pana in varf. In nordul pietei se inalta impunatoarea Camara Municipal de Porto, adica Primaria.

Torre de Os Clerigos

Imediat in apropiere se inalta Catedrala, sau Se, o remarcabila cladire cu aspect de fortareata, care datorita faptului ca de-a lungul timpului a fost alterata de nenumarate incendii sau distrusa partial, inglobeaza mai multe stiluri arhitectornice. Parterul si vitraliul mare circular dateaza din sec.12, si deci reprezinta stilul Romanesque, in timp ce altarul este construit in stil Gotic iar capelele radiante sunt exemple ale artei Baroce. In piata unde se afla catedrala se mai afla si Palatul Episcopal si Igreja de Sta. Clara, construita in sec.15-16, cu o minunata fatada Manuelina si cu interiorul decorat cu lemn sculptat.

Noi insa ne-am oprit sa vizitam Igreja de S. Francisco. Pe dinafara aceasta biserica pare o tipica biserica Gotica, cu elemente Manueline, specifica arhitecturii portugheze.Insa interiorul este frenetic decorat in stil Baroc si Rococo iar curiozitatea acestei biserici este ca pentru decorarea ei s-au folosit nici mai mult nici mai putin decat 200 kg de pulbere de aur, care a fost suflat peste toti stalpii, sculpturile, arcadele si obiectele de mobilier de la interior. Deci totul pare extrem de stralucitor si luminos, cu atat mai mult cu cat soarele razbate prin ferestrele generos de mari ale bisericii. Impresionante sunt si catacombele bisericii, marturie a trecutului violent al calugarilor care au locuit-o. Aici, printre morminte, am avut o senzatie tare stranie. Nu am suferit niciodata de claustrofobie, dar nenumaratele inscriptii mortuare de aici, spatiul ingust, intunericul si lipsa de aer m-au adus aproape de lesin si pentru cateva secunde am avut impresia ca nenumarate fantome ies din mormintele lor si imi vorbesc despre viata lor in nenumarate limbi pe care, culmea, am avut impresia ca le si inteleg. Nu o sa uit niciodata senzatia traita aici, a fost vie si mult mai mult decat un deja-vu si de atunci nu am mai pus piciorul in nici o alta catacomba a vreounei biserici, cu toate ca C. m-a batut la cap sa intram in cea din Basilica San Pietro din Vatican, sau de la Notre Dame din Paris.

Am iesit la aer si ne-am continuat turul, trecand pe langa Palacio Bolsa, o foarte frumoasa cladire neoclasica, care gazduieste Bursa de Marfuri. Tot pe dinafara am admirat si Igreja das Carmelitas, care dateaza din sec.17, inca un exemplu al artei Baroce, cu fatada minunat decorata, impartita in trei sectiuni neregulate. As fi vrut sa intram si in interior insa C. a protestat vehement dupa 5 zile in care am vizitat majoritar biserici, catedrale si manastiri asa ca ne-am continuat turul, pe Avenida de Boavista, prin cartierul cu acelasi nume, care este centrul economic, comercial si financiar al orasului si o foarte scumpa zona rezidentiala. Nu ne-am oprit sa vizitam nici unul din muzeele orasului si cel mai rau mi-a parut de Casa Da Musica, cu forma futurista  a unui vapor tras la ancora, dar si de Museu de Papel Moeda, Museu Romantico, Museu National Soares Dos Reis, sau Palacio da Cristal si Museu do Vinho da Porto.

Am urmat linia plajelor amenajate de-al lungul malului drept al raului Douro si am trecut pe langa ruinele Castelo do Quello si Castelo de Sao Juao da Foz, vechi cetati construite cu scop de aparare a orasului. Mai mentionez Igreja de S. Idelfonso, care dateaza din sec.18, construita in stil evident Baroc, cu o fatada minunata care reprezinta scene din viata Sfantului.

Pranzul ne-a prins tot in fata Bisericii Sf. Francisco, unde am luat masa afara, intr-un restaurant situat intr-o mica piateta si unde am mancat regeste o salata de fructe de mare, peste prajit cu legume si o imensa inghetata, toate asezonate cu vin rosu de Porto.

Primaria din Praca da Liberdade

O Carmo

Casa da Musica

Cartierul Ribeira

Sf.Francisco

In Catacombe

crame

Ponte Luis I

Rabelos

Catedrala-SE

Dupa-amiaza am luat din nou bus-ul turistic pentru a ne continua turul pe malul stang al raului Douro, in suburbia Vila Nova de Gaia. Am trecut pe Ponte D.Luis I, poate cel mai popular pod al orasului, construit in 1886, o imensa structura din metal, cu un singur arc dar cu doua etaje deschise ambele traficului rutier. Am trecut pe langa Cais de Gaia, pe langa manastirea Corpus Christi, si pe langa Camara de Gaia si ne-am oprit sa vizitam o podgorie si o crama adevarata, la Real Companhia Velha. A fost extrem de interesant, am vazut un filmulet despre istoria podgoriei, despre cum a evoluat procesul de fabricatie si fermentare a vinului si despre cum se imbuteliaza si se pastreaza vinul in crame. Principalul punct de atractie bineinteles ca a fost degustarea de vinuri, atat soiurile de vin rosu, dulce si sec dar si soiurile de vin alb, dulce, care mi-au amintit de atat de familiarul mie Muscat Ottonel de Husi.

S.Idelfonso

Pe drumul de intoarcere ne-am oprit sa facem poze si am tras cateva cadre cu celebrele ambarcatiuni numite “Rabelos” care si acum transporta butoaiele cu vin de-a lungul raului Douro.

Restul dupa-amiezei si serii l-am petrecut hoinarind fara directie si fara nici o graba pe stradutele pitoresti ale cartierului Ribeira, unde oricat te-ai invarti pana la urma dai tot pe faleza de pe malul raului, iar dupa o cina tarzie luata in Praca Ribeira, ne-am intors la hotel pe bezna, extrem de obositi dar absolut fermecati de acest oras superb care este Porto.

In total am ramas in Porto 3 nopti si aproximativ 2 zile. A fost de ajuns ca sa vedem principalele atractii ale orasului dar deloc de ajuns ca sa-i descoperim spiritul si sa-i savuram culoarea locala. Si cu toate ca orasul face parte dintr-un amplu proces de restaurare, sunt inca o groaza de cladiri care stau sa cada, o groaza de stradute care miros urat dar, cu toate astea, orasul asta ne-a surprins placut si pot spune cu mana pe inima ca a fost locul care ne-a placut cel mai mult si unde ne-am simtit cel mai bine in Portugalia.