O zi in Salonic

Ziceam in postarea precedenta ca Salonicul se merita vizitat si nu doar tranzitat. De tranzitat, il mai trazitasem in trecut, in drum spre Macedonia, dar fara sa intru efectiv in oras. Auzisem ca e un oras mare, aglomerat, murdar, poluat si cu criminalitate ridicata. Ajungand insa acolo am realizat ca nu-i deloc asa, ba chiar orasul m-a incantat de-a binelea pe alocuri.

Cred ca e foarte important unde-ti alegi cazarea in Salonic. Este de precizat ca orasul vechi, unde se gasesc majoritatea locurilor de interes, este destul de vast iar stradutele inguste si intortocheiate iti lasa impresia unui adevarat labirint. Daca Salonicul este doar tranzitat atunci se merita ca cazarea aleasa sa fie undeva in afara orasului vechi, unde daca intri cu masina locul de parcare este o adevarata problema. Daca insa optiunea este si de vizitare, atunci cazarea ar trebui aleasa chiar in inima orasului vechi, de unde deplasarea se poate face si sau numai pe jos.

Mai trebuie sa zic ca orasul, al doilea al Greciei dupa Atena, este inconjurat de o centura de autostrazi iar fara GPS nu prea ai sanse sa-ti gasesti drumul prin oras, daca cauti o anume adresa si trebuie sa nimeresti exit-ul exact de pe autostrada.

Pe noi ne-a dus GPS-ul fix in fata hotelului, masina am lasat-o in parcare si am recuperat-o doar dupa 2 zile, cand am plecat mai departe. Toate plimbarile prin oras le-am facut pe jos, chiar si atunci cand am urcat pana la zidurile bizantine care imprejmuiesc inca orasul vechi.

Salonicul este un oras atat de vechi, cu o istorie veche de peste 3000 de ani si cu un trecut atat de zbuciumat, incat merita sa amintesc macar de cateva perioade din lunga lui existenta, tocmai pentru ca majoritatea obiectivelor lui dateaza din aceste mari perioade istorice sau culturale.

Perioada Greciei antice

Salonicul a fost intemeiat de catre Kassandru, in anul 315 i.H., in onoarea sotiei lui, Thessalonika (sora vitrega a lui Alexandru cel Mare), numita astfel de tatal ei, regele Filip al Macedoniei , pentru ca s-a nascut dupa victoria acestuia asupra Thessaliei. Din aceasta perioada s-au pastrat putine artefacte sau constructii, vechea Agora greceasca fiind reconstruita si extinsa de catre romani.

Perioada Romei antice

Dupa anul 146 i.H. Salonicul a fost cucerit de catre romani, care l-au transformat in capitala provinciei Macedonia si care au construit Via Egnatia, un drum care venea din Occident, trecea prin Salonic si ducea catre Bizant. Acest drum a facut ca orasul sa prospere economic, cu atat mai mult cu cat, in timpul triumviratului lui Octavian-Marc Antoniu si Cassius, orasul s-a declarat de partea primilor, atragandu-si statutul de “oras liber” dupa victoria acestora. Mai trebuie spus ca, in primii ani ai crestinismului, aici a trait si a predicat Sfantul Pavel, pana cand a fost alungat de catre comunitatea evreiasca.  Iar putin mai tarziu, Imparatul Galeriu si-a construit aici un palat si mai multe constructii publice. Pe timpul lui Galeriu, a fost martirizat Sfantul  Dumitru, care a devenit patronul spiritual al orasului.

Edificiile din epoca romana s-au pastrat mai bine si sunt mai numeroase decat cele grecesti, astfel Forumul roman, Arcul lui Galerius sau ruinele palatului acestuia sunt astazi puncte de interes in interiorul orasului vechi.

Perioada Bizantina

 A fost perioada de maxima inflorire si dezvoltare a orasului, datorita pozitiei lui privilegiate in Balcani si a Viei Egnatia. Nu a putut totusi insa sa eclipseze Constantinopolul, care era capitala imperiului bizantin. Din portul de aici plecau corabii spre Constantinopol, Genova sau Pireu si se intorceau incarcate cu marfuri care plecau mai departe pe Via Egnatia. Este perioada de maxima inflorire a constructiilor, din aceasta epoca pastrandu-se numeroase biserici si bazilici, precum si fortificatiile bizantine care au imprejmuit orasul.

Perioada otomana

Paradoxal este ca, pe timpul celor 500 de ani de ocupatie otomana, in Salonic au prosperat comunitatile evreiesti, fiind predominanti ca si populatie pana in secolul 19. Salonicul este cunoscut drept locul nasterii celui care este recunoscut drept intemeitorul Turciei moderne- Mustafa Kemal Ataturk, casa natala a acestuia fiind astazi transformata in muzeu. Din timpul turcilor s-au pastrat bai publice si moschei, pe care noi insa nu le-am vazut, din lipsa acuta de timp.

.

Nu stiu sa zic cate zile este ideal sa-ti aloci pentru a vizita principalele atractii ale Salonicului. Pentru ca noi am stat in Salonic doar o seara si o zi plina, a trebuit sa ne alegem foarte atent obiectivele vizitate. Am avut si ghinionul ca ziua noastra de vizita sa pice intr-o zi de luni, cand absolut toate muzeele si multe alte puncte de interes erau inchise.

Este de mentionat ca orasul vechi se intinde pe mai multi kilometrii, de-a lungul cheiului care merge paralel cu strada Nikis si care se termina intr-un capat cu Capitania iar in partea cealalta cu Turnul Alb si cu statuia lui Alexandru cel Mare. Orasul vechi urca spre dealurile imprejmuite de zidurile bizantine. Intre zidurile bizantine si Golful Thermaikos se desfasoara un furnicar de stradute inguste si lungi, unele care merg paralel cu marea, altele care unesc zidurile cu cheiul. Pe chei este amenajata o pista pentru biciclisti, asa ca poate fi o foarte buna idee de inchiriat o bicicleta si de strabatut astfel vechiul oras pentru a mai scuti din oboseala mersului pe jos.

Avand hotelul aflat chiar langa Forumul roman, normal ca noi am inceput vizita Salonicului cu acesta. Si nici nu puteam alege un alt loc mai potrivit pentru vizita. Din pacate noi am ajuns in oras duminica dupa ora 18, iar lunea oricum peste tot era inchis, asa ca nu am putut vizita si Muzeul din incinta Forumului. Forumul roman a fost construit peste vechea Agora greceasca a orasului in secolul 2 d. H. si a fost centrul administrativ si cultural al orasului pana in secolul 5. Avea o forma rectangulara si era strabatut de Via Egnatia. Se pastreaza foarte bine vechiul teatru roman, care a fost restaurant integral dupa 1960 si unde pana si astazi se tin unele spectacole si manifestari artistice. Forumul mai continea o piata centrala marginita de coloane din marmura (una pastrata foarte bine), bai publice, magazine si constructii publice. Arcadele s-au pastrat foarte bine, iar situl este in continua reconstructie si restaurare.

teatrul din Forul roman

Piata Aristotel

Este piata centrala a orasului. A fost proiectata in 1917 dupa un incendiu devastator, de catre un architect francez. In anii ’50- ’60 au fost ridicate de o parte si de alta a pietei cele doua cladiri emblematice: Olympion si Electra, care astazi functioneaza ca si hoteluri de lux. Piata se deschide catre Golful Thermaikos, iar inspre nord se continua cu o lunga zona pietonala. De o parte si de alta acestei zone pietonale sunt nenumarate magazine, restaurante sau hoteluri si aici se poate spune ca este centrul turistic al orasului. In prima seara noi am gasit Piata plina de vanzatori ambulanti, artisti de pantomima si muzicanti ambulanti. Bucurie maxima pentru copii, care alergau de la o taraba la alta si voiau tot ce vedeau. Am incercat un restaurant de pe o straduta adiacenta, cu mese scoase afara direct in aleea pietonala, unde am mancat caracatita proaspata si unde am ascultat doi muzicanti de bouzukia.

in Piata Aristotel

La hotel ne-am intors mult dupa ora 10 seara, cu copilul obosit atarnat de gat si am mers si noi la culcare morti de oboseala si dupa drumul de 11 ore si orele de plimbare pedestra din amurg.

O doua zi ne-am delectat cu varietatea micului dejun de la hotel si am fost placuti impresionati de amabilitatea personalului (nu aveau la micul dejun ceai verde simplu ci numai in diverse combinatii, iar eu i-am intrebat daca exista totusi la bar sau la bucatarie ceva ceai verde simplu. In cinci minute s-a prezentat barman-ul cu ceaiul cerut iar cand am vrut sa-l platesc, mi-a zis ca intra in consumatia de la micul dejun. Partea si mai frumoasa a fost ca a doua zi nici nu a mai trebuit sa cer, barmanul a tinut minte si mi-a adus ceaiul fara sa mai zic nimic).

Dupa micul dejun, cu harta in mana, am purces sa descoperim locurile de interes din oras. Era in jur de ora 10 si déjà termomentrul trecea bine de 30 de grade. 

Mai intai am gasit Panagia Acheiropiitos, o biserica construita imediat dupa Sinodul din Efessus (cel in care Fecioara Maria a fost declarata “Mama lui Dumnezeu), fiind una din cele mai vechi biserici crestine functionale de la origini. Biserica pastreaza multe din decoratiunile initiale atat la exterior cat si la interior.  S-au gasit insa mozaicurile originale care decorau podeaua, doua randuri de mozaic, care acum sunt in restaurare.  In sec. 15 a fost transformata in moschee de catre otomani, refiind crestinizata dupa 1913.

Panagia Acheiropoiestos

Urmatoarea oprire am avut-o la Agia Sophia. Este o biserica bizantina construita in sec.7 dedicata “intelepciunii lui Dumnezeu”. Sub ea s-au gasit ruinele a doua temple mai vechi, din perioada precrestina. Biserica este o replica la sclala mica a Hagiei Sofia din Istanbul, iar stilul ei architectonic face trecerea de la cel al bisericilor in forma de cruce cu un dom la cel al marilor domuri construite mai tarziu. In interior este un magnific sanctuar si mai multe fresce si mozaicuri vechi, iar in perioada otomana a fost si ea convertita in moschee.

Agia Ekaterini, o biserica bizantina construita in perioada anilor 1320-1330. Biserica are la exterior niste ziduri si coloane bizantine care s-au pastrat foarte frumos, dar din pacate la interior frescel e originale nu s-au pastrat, fiind efectiv spalate de musulmani, pe timpul cuceririi otomane, cand biserica a fost transformata in moschee.

Urmatoarea oprire a fost la impozanta biserica rotunda cunoscuta sub numele de Rotonda. Am gasit-o inchisa, dar i-am dat un ocol ca sa vedem mai bine marele dom circular, turnul inalt si decoratiunile exterioare. Biserica dateaza din secolul 4 si pastreaza inca la interior un mozaic din aceea perioada.

Rotonda

Mergand spre golf, am trecut pe langa Palatul lui Galerius, aflat in ruine si subiectul unei munci enorme de restaurare. Aici am gasit o echipa de arheologi care lucrau de zor si cu toate ca harta mea prezenta un atrium cu mosaic si o sala a tronului cunoscuta sub numele de Octagon,  nu am inteles mai nimic din ruinele pe care le-am vazut. Palatul aceste se pare ca este unicul complex din Grecia care dateaza din epoca quatrumviratului roman (diviziunea  Imperiului roman in cel de apus si de rasarit cu doi imparati Augustus –Diocletian si Maximian si cu doi Cezari- Galerius in est si Constantin in vest) si cuprindea mai multe cladiri cu diferite functii: sala a tronului, atrium, o basilica si un nymphaeum. Un cutremur din secolul 5 a distrus complexul, parti din el incepand sa fie scoase la lumina abia in anii ’60.

Ruinele palatului lui Galerius

Aproape de capatul palatului, am gasit Arcul lui Galerius, cunoscut sub numele de Kamara.  A fost construit in 305 i.H. pentru a onora victoria Imparatului Galerius contra persilor. Arcul este decorat cu basoreliefuri care reprezinta scene din batalii, din marsurile imparatului, dar si scene reprezentand puterea quadrupla care conducea in aceea perioada ca si putere dominanta a lumii.

Pentru ca obosisem, ne-am oprit la o terasa in fata Arcului ca sa ne odihnim si sa mancam niste inghetata, iar R. sa alerge dupa niste porumbei, total indiferent la comentariile unei grecoaice batrane care-l mustra in limba ei pentru ca copilul nu intelegea sa lase pasarile in pace.

Kamara

Arcul lui Galerius si Rotonda

Pe o caldura torida, am plecat apoi mai departe, trecand pe langa Agia Panteleimon, o manastire veche din sec.14, catre Turnul Alb (Lefkos Pyrgos), simbolul orasului, pe care l-am gasit bineinteles inchis. Dar chiar si vazut numai pe dinafara turnul asta este clar monumentul numarul unu al orasului. Aici pe la mijlocul secolului 5 exista un vechi turn de aparare pe ruinele caruia  s-a inaltat actualul turn, se banuieste, de catre venetieni. Vechiul turn era extensia zidurilor bizantine care inconjurau orasul, ca si punct terminus situat pe plaja. Actualul turn este circular si isi trage numele de la vopseaua alba cu care erau vopsite zidurile exterioare. Pe timpul cuceririi otomane aici au fost schingiuti si executati prizonierii de razboi, de unde numele de ‘turnul insangerat” pe care l-a purtat in aceea perioada. Ca si dimensiuni: are 30 metri inaltime, sase etaje si un diametru de 70m. In 1890, in incercarea de al moderniza, turnul a fost vopsit in alb si atunci a capatat denumirea actuala. Astazi adaposteste un muzeu de antichitati, dar nenumaratii tursti care-l viziteaza sunt in primul rand interesati de panorama care se vede de la ultimul etaj.

Agia Panteleimon

Turnul Alb

Ignorand caldura torida de afara ne-am hazardat sa urcam spre Zidurile bizantine .

Acestea  se intindeau pe o lungime de 7-8 km si aveau o inaltime de 10-12 m. Acopereau o suprafata in forma de trapez, in in partea Nordica se uneau cu zidurile Acropolei. Astazi mai exista doar 3 km din aceste ziduri. Din loc in loc zidurile erau intarite cu porti si turnuri de aparare. Astazi mai exista doar cateva din aceste turnuri din care cele mai cunoscute sunt Turnul Alb si Turnul Triunghiular. Acesta din urma era bineinteles inchis, si nu am putut urca din pacate pe terasa acestuia, de unde, se pare vederea panoramic a orasului este superba.

De fapt, planul nostru final era sa ajungem la Gradina Zoologica, care se afla in Ano Poli, adica “orasul de sus”, adica partea de sus a orasului vechi. Partea aceasta de sus a orasului este listata in patrimoniul UNESCO si cuprinde o serie de stradute abrupte, case traditionale, cateva biserici pitoresti, si am constatat ca terasele restaurantelor erau pline de oameni care stateau la un frappe sau la o bere.

Am mai constatat ca, pe jos, am facut mai mult de o ora pana la zidurile bizantine, unde am ajuns eu una sfarsita de oboseala, din cauza caldurii si a drumului in panta iar pe final a nenumaratelor scari pe care a trebuit sa le urcam catre Turnul Trigoniou (sau Turnul Triunghiular). Acesta era cel mai mare turn din cadrul fortificatiilor, construit probabil in sec.15. Era si acesta bineinteles inchis,  asa ca, ajunsi pana la poalele lui, l-am admirat, am facut poze , am admirat pitorescul Ano Poli, am facut cateva poze cu panorama orasul vazut de sus si …ne-am intors in orasul vechi.

Turnul Triunghiular

Salonic vazut de sus, de langa Zidurile Bizantine

Zidurile Bizantine

pe o straduta in Ano Poli, in fata Turnului Triunghiular

Casa in Ano Poli

Am cautat o taverna unde sa luam pranzul si fara prea mare efort am gasit una mica si modesta, cu aer conditionat si mancare excelenta, unde de 20 eur am mancat pe saturate si noi si copilul. Ne-am intors la hotel pentru ca R. zicea ca vrea sa doarma, si l-am crezut pentru ca si pe noi ne molesise caldura, mersul pe jos, mancarea dar mai ales berea bauta la taverna. Asa ca, pe canicula de dupa pranz, am dormit bustean cateva ore si ne-am trezit in jur de ora 18, revigorati si gata din nou de plimbare.

Am luat-o incet incet spre portul vechi, astazi loc de promenada si considerat “cool” de tinerii din oras. Vechile hale si antrepozite au fost transformate in baruri si cafenele care si-au intins mesele pana aproape de marginea cheiului, de abia aveam loc sa trecem din cauza aglomeratiei. Inca se mai pastreaza vechile sine ale macaralelor care descarcau marfurile si vechile piroane pentru andocarea navelor, care dau un aer de inedit absolut. Aici ne-a prins amurgul si pozele facute ne-au iesit minunat.

Intrarea in port

pe chei

Capitania si vama

portul in amurg

Nu am stat prea mult, pentru ca briza era puternica si fara soare, senzatia de racoare si umezeala devenea evidenta dupa cateva minute, asa ca am mers sa luam cina in micul si pitorescul cartier Ladadika. Este de fapt o insiruire de cateva stradute, salvate ca prin minune de la incendiul de la inceputul sec.20. Casele au fost restaurate si la parter functioneaza multe taverne traditionale. Am gasit una cretana si am stat afara, pe niste canapele din piele alba, ca sa mancam calamari si caracatita la gratar si sa bem un ouzo si o bere Mythos, ascultand muzica.

in cartierul Ladadika

Ne-am intins cu cina pana tarziu, iar la hotel am ajuns din nou pe bezna, dar foarte multumiti ca reusisem sa vedem intr-o zi cat intr-o saptamana, adica foarte mult din ce ofera Salonicul vizitatorilor sai.

From Greece with love- sau prin Grecia pe cont propriu

Planificare, traseu si generalitati

Anul asta am ales sa ne petrecem vacanta de vara in Grecia. Pe cont propriu, deplasare cu auto personal, si cu copil cu tot. Deci 2 adulti si un copil de 6 ani jumate. In total au fost 14 nopti/15 zile, pe care le-am impartit in functie de ceea ce ne-am dorit sa vizitam dar si in functie de distantele rutiere astfel: 2 nopti la Salonic- 2 nopti in Kalampaka la Meteore- 4 nopti in Litochoron, pe Riviera Olimpului - 6 nopti in satucul Kalives, intre bratele Kassandra si Sithonia din Halkidiki.

Nu am dorit nici sa schimbam cazarea in fiecare zi si nici sa alergam pe drum dar pe de alta parte am vrut sa vizitam cat mai multe si sa alternam si cu cateva zile bune de stat la plaja. Nu am avut nici o flexibilitate in alegerea perioadei de plecare adica trebuia sa plecam undeva in jurul datei de 17 august si trebuia sa ne intoarcem in Bucuresti musai pana pe 2 septembrie.  E de spus ca in Grecia, in luna august, e al naibii de cald. Perfect adevarat, dar…macar e o caldura uscata si nu una umeda, care e mai greu de suportat. Si apoi urma sa circulam in nordul si estul Greciei si m-am gandit ca n-o fi asa de insuportabil ca mai la sud, unde, in alti ani, am trait tot in luna august si temperaturi de 45 de grade. Si am fost relativ norocosi pentru ca am avut parte de temperaturi intre 33-35 grade, ba chiar intr-o zi ne-a plouat cateva ore bune.

Din start am exclus orice insula din traseu din cauza ca nu am vrut sa ne “sechestram” tot sejurul intr-un singur loc si apoi din cauza costurilor suplimentare pe care le presupune orice traversare cu feribotul. Asa ca, dupa citit zeci de site-uri si forum-uri si intrebari puse diversilor cunoscuti, am incropit un prim traseu inca de prin luna aprilie. 

Primul draft arata cam asa: Bucuresti- Salonic(tranzit 1 noapte)- Sithonia(5 nopti-stat la plaja)-Ouranopolis (1 noapte- cu vizita baietilor pe Muntele Athos, eu urmand sa-i astept la plaja)- Riviera Olimpului (3 nopti)- Valea Tempi- Meterore(2 nopti)-Lamia (2 nopti- cu cu dus-intors si vizita full la Delphi)- retur Bucuresti cu oprire in tranzit o noapte la Sidarokastro.

Frate-mio (rezident de cativa ani in Atena) mi l-a desfiintat insa cu cateva argumente logice si mai ales practice, pe care o sa le scriu aici ca si tips, pentru cei care-s interesati de o astfel de vacanta:

-cu copil de 6-7 ani la drum, distantele conteaza fantastic, asa ca e de evitat un circuit care sa acopere toata Grecia continentala. Prim urmare ne-am rezumat la un traseu care sa acopere putin din centru, partea de est si peninsula Halkidiki.

-pentru Muntele Athos trebuie o viza speciala de intrare care se poate obtine numai din Salonic si cam cu o luna inainte de vizita. Era prea complicat si am renuntat la vizita si deci si la noaptea de cazare din Ouranopolis.

-partea de sejur e mai indicat sa fie dupa partea de circuit, in scop de odihna. Perfect adevarat asa ca le-am inversat si am marit sejurul cu o zi, tinand cont ca vizita la M-tele Athos picase.

-orasul Lamia nu ofera mai nimic de vizitat sau de vazut asa ca nu se merita o oprire acolo, eventual doar un tranzit. Asa ca am renuntat de a ne duce pana mai la sud, la Delphi si am lungit perioada petrecuta pe Riviera Olimpului.

-Salonicul merita vizitat si nu doar tranzitat, asa ca am marit perioada de sejur acolo la 2 nopti.

- oprirea de tranzit la Sidarokastro nu merita facuta decat daca veniti din sud sau din insulele din vest. Pentru retur din Halkidiki sau Riviera Olimpului este perfect posibil ca drumul de intoarcere sa fie facut dintr-o bucata, si exact asa am facut.

-Grecia continentala, ca si destinatie de circuite, poate fi impartita in trei mari parti : Centrul/Riviera si Halkidiki, Vestul si Sudul, incluzand Atena si imprejurimile si Peloponezul.  Asa ca am lasat pentru alte ocazii vestul si sudul.

Prin luna iunie am definitivat traseul si am facut rezervarile pentru cazare. Pentru asta am folosit site-ul de rezervari Booking, dar am tinut cont si de review-urile gasite pe Trip Advisor sau pe forum-urile romanesti.

Sumarizand, traseul final a iesit si s-a derulat cam asa, incluzand aici obiectivele, cazarile si impartirea pe zile:

Ziua 1- plecare din Bucuresti dimineata la ora 7.30, intrat in vama Giurgiu la ora 8.30 si inceput tranzitarea Bulgariei (vorba unui amic, cine o fi pus dom’le Bulgaria in drumul nostru!!!). Am facut 3 opriri pe drum (vigneta la Ruse, masa de pranz luata la Mc Drive-ul de la Shall de pe autostrada, imediat dupa Sofia si alimentare cu benzina inainte de Kulata). Am iesit din Bulgaria pe la ora 17 si am mai facut inca o ora pana la Salonic. La ora 18.15 am ajuns la Hotel Olympia din Salonic. Hotel de 3 stele, cu parcare proprie, mic dejun inclus si pozitionat foarte bine, in centru, la 5 minute de mers pe jos de Piata Aristotel, chiar langa Forumul Roman. Cazare pentru 2 nopti;

Ziua 2- vizita Salonic;

Ziua 3 -plecare spre Kalampaka, la Meteore. In drum oprire 3 ore la Edessa pentru a vedea cascadele. Ajuns la ora 14 la Hotel Kosta Famissi, in Kalampaka. Hotel de 3 stele, cu mic dejun inclus, parcare subterana proprie. Cazare pentru 2 nopti;

Ziua 4-vizita la manastirile Meteorei;

Ziua 5- plecare spre Riviera Olimpului. Oprire in Valea Tempi la Agia Paraskieva. Oprire pentru pranz in statiunea Nei Pori (Neoi Poroi) si achizitionat excursie la Skiatos de la o agentie turistica locala. Cazare in Litochoron la Hotel Mirto. Hotel boutique, cu mic dejun inclus si parcare proprie. Vizita oras si cazare pentru 4 nopti;

Ziua 6 - excursie insula Skiatos. In mod organizat, prin agentie turistica. Plecare cu masina proprie , la ora 5.30, pana in Nei Pori. Acolo imbarcat in autocar cu turisti colectati din multiple statiuni si mers pana in portul Glyfa, la 100 km de Volos. Apoi cu vaporas turistic pana la Skiatos si retur la ora 10.30 in Nei Pori si de acolo cu masina proprie inapoi in Litochoron;

Ziua 7 - vizita situl arheologic Dion, orasul-statiune Platamonas si satul de munte Paleos Panteleimonos;

Ziua 8- strabatut partial Canionul Enipeas. Apoi accensiune pe Muntele Olimp, cu plecare din Prionia (1100m), pana la Refugiul A (aprox.2100m) si retur.

Ziua 9- plecare spre Halkidiki. Oprire in Nea Moudania pentru pranz. Cazare la Resort Kalives , in satul Kalives, langa Gerakini, la 65 km de Salonic. Complex de 3 stele, cu demipensiune, piscine, gradina, loc de joaca copii, parcare proprie, plaja la 500 de m, pozitionat strategic intre bratele Kassandra si Sithonia. Cazare pentru partea de sejur de 6 nopti si plaja.

Zilele 10-14 -plaja in diverse locuri pe Sithonia si Kassandra, cu tur complet al celor 2 brate si cu o excursie de jumatate de zi la Stagira.

Ziua 15 -plecare spre Bucuresti la ora 9. Oprire in Bulgaria de 2 ori (vigneta si alimentare+pranz). Sosire in Bucuresti la ora 18.30.

Generalitati si diverse chestii utile de stiut :

Drumurile:

- In total am facut 2500 km. GPS-ul ne-a fost de ajutor de cele mai multe ori, dar ne-a si incurcat de cateva ori. Ne-a dus intins pana la hotelul din Salonic, dar de exemplu, in Halkidiki, ne-a incurcat rau si tot indicatoarele si localnicii ne-au descurcat. In Bulgaria GPS-ul a fost pe post de bibelou, realitatea rutiera a Bulgariei fiind foarte diferita cele mai recente harti digitale.

-Pe multe autostrazi in Grecia se lucra si drumul era deviat. Valabil si pentru Bulgaria. Centura Sofiei este ceva ingrozitor si la intoarcere efectiv ne-am ratacit. Ne-am invartit pe centura circa o ora pana am gasit un indicator care nici macar nu era de Ruse, ci de Varna. Nu ne-a oprit nici un politist, nici in Grecia si nici in Bulgaria, cu toate ca echipaje am vazut multe. In general am respectat limitele de viteza, ba chiar am mers cu 10-15 km/h peste. Pe autostrada in Grecia, am mers si cu mai mult decat limita de 120km/h pe alocuri.

-Pe Autostrada E75, care merge de-a lungul Rivierei Olimpului, sunt puncte de plata a taxei de autostrada cam la 50 km. Adica de la Nei Pori si pana in Paralia, cred ca sunt 4 sau 5 astfel de puncte, unde lasi 2-3 Euro. De evitat autostrada si de mers pe drumurile adiacente, chiar daca se face mai mult. Pe drumurile astea iar ne-a incurcat GPS-ul, pentru ca exista si multe sensuri unice. Asa ca e de urmarit indicatoarele. Dezavantajele la drumurile astea adiacente: exista pe alocuri indicatoare care sunt numai in greaca iar noaptea drumurile nu sunt luminate .

-In general, in Grecia, politistii nu au treaba cu turistii. Asta bineinteles daca nu faci ceva grav sau batator la ochi. Dar, ca si idée, politistii de multe ori ii ajuta pe turisti si se poate apela la ei cu increderepentru informatii despre drumuri dau directii. Nu am fost niciodata opriti de politie in Grecia.

Cazarile:

Eu una am spus la toti cei care au fost interesati sa ma asculte. In Grecia nu se merita sa mergi la 5 sau 4 stele, decat daca chiar vrei confort superior sau lux. Cazarile de 3 stele in Grecia sunt foarte bune, acopera cerintele standard si cu foarte mici exceptii satisfac si gusturi mai pretentioase. Este adevarat ca, cel putin in orase, parcarea este o problema. De asta noi am cautat ceva vreme pana am gasit peste tot hoteluri care aveau parcare proprie inclusa in pret. Chiar si cu parcare proprie, am avut uneori probleme. In Litochoron, hotelul avea parcare doar pentru 5 masini. In doua zile nu am gasit efectiv loc si a trebuit sa lasam masina intr-o parcare publica gratuita, aflata din fericire chiar langa hotel.

Curatenie peste tot. Cu mici exceptii micul dejun a fost bun si variat peste tot si daca am avut cerinte mai speciale: mic dejun la ore nestandard, solicitat fier de calcat, ceva anume de mancat sau baut ce nu aveau in oferta standard, nu a fost niciodata nici o problema si nu a trebuit niciodata sa scoatem bani suplimentari din buzunar.

Am gasit la toate hotelurile personal care vorbea fara exceptie o engleza buna sau chiar foarte buna pe alocuri, saritori si totdeauna cu zambetul pe buze. Merg pe principiul “clientul nostru-stapanul nostru” si stiu sa te faca sa te simti bine, indiferent de situatie.

Mancarea: Pentru mine, in multe privinte, Grecia este a doua mea tara, iar cand ma gandesc la mancarea greceasca eu una declar Grecia pe primul loc dintre tarile vizitate pana acum. Am mai scris in trecut despre bucataria greceasca asa ca nu o sa ma repet. Tavernele grecesti sunt pe cat de variate pe atat de “imbietoare”. Chiar daca nu au opulenta si cantitatea restaurantelor turcesti, eu una le prefer pe cele grecesti celor din urma. Indiferent de loc, la o taverna greceasca vei fi intampinat din prag cu zambete si invitatia calda sa te simti ca acasa, vei primi imediat o carafa cu apa rece din partea casei (deh, grecul stie ca la ei e cald si calatorului ii este mai ales sete cand ii trece pragul) si o farfurie cu antreuri (paine prajita dreasa cu ulei de masline si busuioc, zacusca, iaurt, icre sau diverse alte chestii de rontait) ca sa-ti treaca timpul mai repede pana vine mancarea, daca vrei sa mananci peste proaspat grecul te duce de mana in bucatarie sa ti-l alegi singur si vine sa faceti conversatie pana se gateste, iar dupa ce termini de mancat, tot acelasi grec vine si-ti aduce desertul tot din partea casei (fructe de sezon sau un dulce), iar pe nota de plata ai sa gasesti doar felul principal si bauturile comandate. Mie una cel mai mult imi place mai ales sa stau si sa “zac” intr-o taverna, dupa masa, cu un pahar de ceva in fata, ascultandu-le muzica traditionala, care in destul de multe locuri e chiar cantata live.

Plajele: Mi-am propus ca e sa scriu separat despre plajele pe unde ne-am oprit (de pe bratele Sithonia si Kassandra , Riviera Olimpului si insula Skiatos) pentru ca subiectul merita sa fie distinct. Pe cele de pe Riviera Olimpului le-am vazut in trecere, oprindu-ne la pranz sau tranzitand statiunile. Oricum, daca e un alt capitol la care Grecia exceleaza, acela este multitudinea, diversitatea si calitatea plajelor ei. Este cert o bogatie naturala si o unicitate care face din tara asta ceva deosebit. Fie ca sunt cu pietre sau cu nisip, fie ca sunt amenajate sau salbatice, au toate farmecul lor. Nu o sa gasiti pe nici o plaja din Grecia nici aglomeratia crancena de pe plajele de la noi din Mamaia, Costinesti sau din Vama Veche, nici mucurile de tigari sau cojile de seminte, nici algele lasate sa putrezeasca pe malul apei, nici gunoaie in apa, nici tot felul de utilaje nautice care sa-i incurce pe cei doritori doar de inot, nici tigani care sa se tina scai de tine, nici muzica maneleasca data pana la refuz si nici preturi mitocanesti pentru cate un sezlong. Am gasit plaje salbatice de o frumusete rara, unde ne-am intins prosopul si umbreluta si unde am stat aproape singuri ascultand marea ore in sir. Am gasit plaje amenajate unde ne-am pus prosoapele direct pe cate un sezlong si am platit doar cate o bautura toata ziua, fara sa ne deranjeze nimeni cu nimic si unde sezlongurile erau puse la o distanta de confort unele de altele. Si chiar daca erau mai aglomerate, peste tot erau si locuri libere intre portiunile cu sezlonguri, unde puteai sa stai fara probleme pe prosopul propriu, fara sa-ti arunce nimeni nisip in cap in trecere.

Obiectivele turistice: sunt excelent semnalizate si se ajunge la ele facil. Grecii stiu ca turistul se plictiseste numai la plaja si si-au facut o adevarata industrie a excursiilor optionale pe care le vand celor care-si aleg un sejur intr-o statiune. Si nu-i absolut nimic rau in asta. Dar pentru cei care cunosc macar putin din istoria Greciei si mai ales din legendele ei, tara asta se descopera altfel decat ascultand un ghid care repeta la grupuri de turisti pe banda rulanta, aceeasi poveste over and over again. Imi zicea un coleg ca grecii astia, oriunde au gasit o pietricica antica, au lustruit-o frumos, au scornit o legenda si s-au apucat sa vanda bilete de intrare turistilor creduli. Adevarul este ca grecii isi pretuiesc istoria si mai ales o cunosc mult mai bine decat ne-o cunoastem noi pe a noastra. Sunt mandri ca au fost una din natiile cele mai instruite din istorie (si eu as indrazni sa spun ca inca mai sunt) si ca ei au inventat democratia, implicarea in viata comunitatii, ca tot ei au fost parintii artelor, medicinii, stiintelor exacte si mai ales al filozofiei si mai nou a ortodoxismului. Si asta este de apreciat mai ales ca spiritul asta nu a fost nici sters si nici alterat de cei peste 500 de ani de dominatie turceasca. Si se vede in felul in care-si promoveaza siturile arheologice, castelele si manastirile sau muzeele. Asa ca, ar fi un pacat sa mergi in Grecia si sa stai doar la plaja, fara sa te duci, organizat sau pe cont propriu, sa vezi macar cele mai apropiate obiective de locul unde iti alegi cazarea. Pentru ca ceva de vazut exista cu siguranta peste tot, indiferent daca mergi pe o insula sau daca ramai pe continent.

Asta voi incerca eu sa fac aici, in postarile mele urmatoare. Sa descriu ce e de vazut si ce am vazut, ce am tinut minte din povestea lor si mai ales ce impresii mi-au lasat locurile vizitate.