Etichete

duminică, 23 noiembrie 2014

Moscheea Albastra si Basilica Cisterna

Moscheea Albastra are un loc special printre constructiile Istanbulului. Este situata tot in Piata Sultanahmed, chiar de vis-à-vis de Sfanta Sofia, iar alegerea locului unde a fost construita nu este deloc intamplatoare.
In sec.17, Imperiul otoman incepuse sa aiba unele greutati. Mai multe revolte civile, razboaiele purtate cu Austria si Persia faceau ca imperiul sa aiba zile grele. In acest context a venit la tron Ahmed I, fiul sultanului Mehmed al 3-lea. Razboaiele terminandu-se in defavoarea imperiului otoman, Austria incetand sa mai plateasca tribut, toate astea au adus pierderi importante in economia imperiului. Ahmed a inabusit revoltele interne si a asigurat astfel stabilitatea imperiului. Apoi a inceput sa se ocupe de restructurare si reorganizare. Avand o personalitate religioasa, noul sultan a comandat arhitectului Sedefkar Mehmet Aga sa-i construiasca o noua moschee care sa rivalizeze cu Sfanta Sofia.
Moscheea Albastra vazuta din parcul Sultanahmed


Exista o legenda care spune ca construirea Moscheei Albastre a avut la baza un vis al sultanului. Alta legenda spune ca sultanul a fost inspirat de un vers din Coran care spunea ca cel care va construi o moschee va ajunge in rai. Cert este ca constructia Moscheei Albastre a fost cel mai important eveniment de cultura si architectural al sec.17 din Imperiul otoman. Locatia a fost aleasa cu atentie, pe un deal, cu vedere la mare, iar lucrarile au inceput in 1609. Se zice ca sultanul insusi a sapat primul cu lopata in fundatia moscheei si a continuat sa lucreze pana a obosit. Lopata aceea, era una speciala, placata cu argint, iar astazi face parte din colectia expusa la Palatul Topkapi. Initial, moscheea avea adiacente un pavilion imperial, o scoala de teologie, un spital, o baie turceasca, bucatarie publica, magazine, camere de odihna, case si pivnite.
Deci cu mult mai mult decat o simpla moschee. Cladirile adiacente nu au supravietuit pana in zilele noastre; ori au fost daramate de cutremure, ori au fost incendiate, ori au fost demolate pentru a face loc altor constructii, fie li s-a schimbat destinatia.
Intrarea principala


Moscheea Albastra (se numeste asa datorita culorii faiantei care placheaza peretii sai interiori), se afla localizata intr-o mare curte dreptunghiulara, si avea initial opt porti din care trei se deschideau spre piata. Astazi au mai ramas doar 7 din aceste porti, din care accesibile publicului sunt doar 2. Are sase minarete si un mare atrium interior, placat cu marmura alba, inconjurat de o arcada cu bolta continua, care se sprijina pe 26 de coloane legate intre ele cu arcuri circulare.
Atriumul cu fantana ritualica


La interior moscheea este placata cu faianta de culoare albastra, dar si de culoare verde si turcoaz. Pentru decoratii s-au folosit motive florale dar si de pomi fructiferi sau vita de vie. Pe fiecare pilon de sustinere au fost folosite placute de faianta pictate manual, iar la nivelurile superioare reprezentari de chiparosi.
Moscheea Albastra este deschisa publicului free of charge, dar in egala masura este si functionala. Noi am preferat sa venim aici dupa rugaciunea de dimineata, sperand sa nu gasim cozi foarte mari. Nu a fost asa. Se intra printr-o intrare din spate, este obligatoriu sa te descalti (primesti punga unde sa-ti pui incaltarile), iar femeile trebuie sa aiba obligatoriu capul acoperit (am primit un batic in acest scop).
Inauntru aglomeratia nu se mai simte, pentru ca moscheea este enorma. Totusi nu ai de ce sa zabovesti inauntru prea mult timp, pentru ca, in comparatie cu Sfanta Sofia, Moscheea Albastra este goala, este de fapt o imensa sala de rugaciune, frumoasa, minunat decorata, o adevarata capodopera arhitecturala, dar…cam atat.
Moscheea Albastra-interior cupola centrala

Sala de rugaciune

vitralii


celebra faianta albastra

Mult mai interesanta a fost insa …Basilica Cisterna sau (Palatul Apelor).
Intrarea aici este anosta, o cladire care seamana cu o casa modesta, nici nu banuiesti minunea de dedesupt si sigur ai putea sa treci pe langa ea fara sa o bagi de seama, daca nu ar fi cozile de la intrare.
intrarea in Palatul Apelor

Este de fapt vechiul rezervor de apa al orasului, cunoscut si sub denumirea de Palatul Subteran. De fapt era alcatuit din cateva sute de rezervoare de apa antice, din care doar cateva se mai afla acum sub oras.
Aceste rezervoare au fost construite initial de Imparatul Constantin I si au fost extinde de imparatul Iustinian. Complexul a fost denumit drept basilica, datorita Basilicii Illius care se afla in apropiere. Apa care ajungea aici venea adusa prin apeductele Bozdogan si Malova, ale caror ruine se vad si astazi.
Un plan facut de marinarii de submarine in timpul primului razboi mondial, arata ca rezervorul are o suprafata de 9800 mp, o lungime de 140 m si o latime de 70m. Ce este deosebit este ca tot reverzorul se sustine pe nenumarate coloane, d e fapt sunt 336 coloane de marmura, fiecare cu inaltimea de 5m. Coloanele sunt dispuse pe 12 randuri, iar fiecare rand are cate 28 de coloane. Sunt aliniate la intervale de 4 m si o parte din ele sunt luate din cladiri mai vechi, iar unele sunt alcatuite din bucati din marmura si diferite bucati de granit. Acoperisul este alcatuit din bolti dispuse in cruce si cu arcuri circulare.
In trecut, in apa de aici traiau inclusiv pesti mari, astazi mai sunt inca o multime de pesti, hraniti cu marinimie de tursti si mai ales de copiii care viziteaza cu mare interes rezervorul subteran.
In anii 1800, in partea de sud vest a fost construit un zid care sa ajute la umplerea rezervorului, iar in spatele lui au ramas 18 randuri de coloane in plan longitudinal si 5 randuri de coloane in plan transversal, iar in anii urmatori aici s-a efectuat o lucrare de curateni, timp in care s-a observat ca fundul rezervorului este placat cu caramida. 








De asemeni, in timpul activitatii de restaurare s-a observat ca bucati de marmura ale unui obiect care provenea din epoca romana a fost utilizat pentru a ridica corpurile coloanelor. Din aceste bucati fac parte capetele Medusa si Gorgo si este posibil ca ele sa fi decorat Istanbulul in epoca antica veche.
Gorgo

Medusa


Aici exista acum mai multe pasarele montate special pentru turisti, precum si o scena pentru ca deseori aici se tin diverse concerte, acustica fiind minunata. Trebuie sa aveti insa grija, pe alocuri pasarelele sunt umede sau ude dea dreptul si mai presus de toate alunecoase, dar in tot cazul vizita aici face tot deliciul, mai ales cand afara este foarte cald. Inauntru functioneaza si o cafenea si un magazin si singura problema este ca totusi numarul de oameni aflati inauntru este totusi limitat, ceea ce impune ca fluxul de vizitatori sa fie limitat. 

sâmbătă, 8 noiembrie 2014

Hagia Sofia (Ayasofya)

Este localizata in piata Sultanahmet, adica un fel de km zero al Istanbulului. Nici o alta cladire din Istanbul nu are o istorie macar pe aproape atat de zbuciumata ca a Sfintei Sofia. A fost timp de 916 ani biserica crestina, apoi timp de 481 ani a fost moschee iar din anul 1934 marele presedinte Ataturk a proclamat-o muzeu. 

Despre ea exista nenumarate legende si se zice ca inca ascunde incaperi secrete si adevarate comori.
Ce se stie sigur este ca a inceput sa fie construita in timpul lui Constantin I si a fost terminata in timpul lui Constantin al II-lea, in anul 360 d.H. In sec. 5 a fost numita Sfanta Sofia (Sfanta intelepciune). Aceasta prima biserica a ars din temelii in timpul revoltei crestine. O a doua biserica a fost construita pe ramansitele primei de catre Theodosius al II-lea, care se pare ca, vazand-o terminata, a strigat “te-am invins Solomoane!”, aluzie la faptul ca catedrala era mai mare decat Templul lui Solomon. Insa si a aceasta a 2-a biserica a ars in timpul revoltei de la Niceea care a izbucnit in hipodrom (la cativa pasi). O serie de ruine ale acestei a 2-a biserici au fost descoperite: treptele intrarii principale, coloane,piedestale de coloane si fresce. 
Sfanta Sofia-vedere din piata Sultanahmet

Planul Sfintei Sofia

ruine ale bisericii a 2-a

Imparatul Iustinian I a fost cel care a poruncit construirea catedralei actuale, cea care a rezistat pana in prezent. Pentru asta i-a angajat pe cei mai renumiti arhitecti ai momentului: Isidor din Milet si Anthemius din Tralles. Ei au construit o basilica mult mai mare ca celelalte doua: au inceput-o in anul 532 si au terminat-o in 5 ani. Ornamentele au fost adaugate mai tarziu, dar in anul 537 aici au inceput sa se oficieze primele slujbe religioase. Cladirea construita de ei, are o nava centrala si doua nave adiacente, cu o cupola centrala si doua nartex-uri; interior si exterior.  In total are o forma dreptunghiulara cu lungimea de 74 metri si latimea de 70. Este un excelent exemplu de arhitectura bizantina timpurie, a treia ca marime din lume, dupa catedrala Sf. Petru din Sevilia si Catedrala din Milano. Intrarea in nartexul exterior se face prin trei porti localizate in partea de est. Nartexul exterior este format din 9 bolti care conduc la cel interior prin 5 porti. Exista doua porti imense la nord si sud: cea nordica duce la galeriile superioare iar cea sudica duce spre gradini. Nava principala este acoperita de o cupola centrala cu inaltimea de 56 metri care se sprijina pe pendantive mentinute pe 4 arcuri mari. Insa datorita reparatiilor succesive, cupola si-a pierdut de-a lungul timpului forma circulara, iar astazi a ajuns sa aiba o forma eliptica, cu atat mai mult cu cat dupa 20 de ani de la constructie, in timpul unui cutremur, cupola centrala s-a prabusit. Isidor cel tanar, nepotul lui Isidor din Milet, a fost cel care a refacut cupola, dar de atunci, nenumarate cutremure au distrus partial catedrala, fiind reconstruita, consolidata si renovata de nenumarate ori.
interiorul Sfanta Sofia-nava centrala

cupola centrala

coloane de sustinere

galeria superioara

vitralii

galeria superioara

Sfanta Sofia-vedere din galeria superioara


Dintre cele 9 porti, cea centrala este incadrata de o rama de bronz: este poarta imperiala. Naosul este locul unde se tineau slujbele religioare si este impartit de coloane in 4 parti mari. Pe langa constructia impunatoare, catedrala era cunoscuta si prin mozaicurile sale. Acestea au fost insa puternic degradate iar multe din ele au fost integral acoperita in timpul perioadei otomane, astfel incat astazi mai pot fi vazute doar cateva: cel al Arhanghelului Gabriel, cel al lui isus cu fecioara Maria si Sf. Ioan, cel cu fecioara Maria si pruncul si imparatii Ioan si Irina.
mozaic pe plafon

inger pe cupola

Isus cu Sfanta Fecioara si Sf.Ioan Botezatorul

Fecioara Maria cu imparatii Ioan si Irina 

Isus cu imparatii Konstantin si Zoe

Fecioara si pruncul de pe cupola

Fecioara si pruncul si Imparatii Constantin si Iustinian

Poarta de marmura

Singura cruce gasita (de mine) in Sfanta Sofia

In 29 mai 1453 Istanbulul a fost cucerit de Mehmet al II cuceritorul. Acesta a ordonat curatarea imediata a catedralei si transformarea ei in moschee. In timpul lui s-au construit doua minarete iar pe timpul lui Beyazid al II-lea a mai foat adaugat inca unul si inca unul pe timpul lui Murat al III-lea. In timpul cuceririi otomane, au fost adaugate medalioanele circulare gigantice inscriptionate de caligraful Kazasker Efendi. Celebrul architect Sinan, pe timpul Sultanului Selin al II-lea a renovat complet catedrala, a construit sprijine de protectie si a construit inca doua minarete, daramandu-le pe cele din lemn.
Medalioanele cu scrierea caligrafa araba

mozaic cu Arhanghelul Gabriel

Din legendele care circula despre Sfanta Sofia, merita sa o amintesc pe cea care spune ca in 1453, cand otomanii au intrat in oras, preotii oficiau Sfanta Liturghie. Preotii au luat obiectele religioase (care nu au fost gasite niciodata) si au disparut cu ele printr-un zid. Legenda spune ca atunci cand la sfanta Sofia se va oficia din nou Sfanta Liturghie, atunci zidul se va deschide la loc si vor aparea din nou preotii cu acele obiecte religioase. Aceasta legenda a fost cumva confirmata pe timpul renovarii efectuate in 1847-1849 de catre arhitectul elvetian Fossati, care a descoperit o cripta secreta, pe care a folosit-o drept birou personal, si pe care a sigilat-o la loc cand a plecat. Se pare ca aceasta cripta a fost descoperita recent, cu ocazia unei alte renovari, dar, din vari motive, este tinuta departe de ochii publicului. O alta legenda spune ca sub Sfanta Sofia se afla un adevarat labirint de tuneluri secrete, precum si un jgheab subteran secret care conducea apa spre o fantana din curtea interioara. Noi descoperiri vin in sprijinul acestei legende, deoacere s-a descoperit sub pronaos o incapere unde se afla apa foarte rece, cu fragmente de ceramica si sticla din epoci diferite.
Fantana din curtea Sfintei Sofia


Chiar si fara legendele sale, Sfanta Sofia ramane cea mai impunatoare si importanta cladire a Istanbulului, numarul unu pe lista monumentelor Must See, care indiscutabil va ocupa cel putin jumatate de zi oricarui calator care ii trece pragul, indiferent de religia sau crezul acestuia.