Chiar daca vacanta de vara tocmai s-a terminat si fiindca pana la cea de toamna mai este ceva, gandurile mele inca stau la plaja si la soare. Si fiindca zilele trecute o prietena imi cerea sfatul unde sa mearga la mare cu bebelusul ei de cateva luni, mi-am amintit de plajele din Turcia si de ultra all-inclusive inventat de turci si vandut aproape la fel ca un brand national.
Legaturile mele cu Turcia sunt vechi si au inceput de pe vremea cand lucram la BTR. Inca de pe atunci am inceput sa descopar de ce sunt in stare sa faca turcii atunci cand isi pun ceva in cap. Fiindca turcii si-au construit riviera mediteraneeana de la zero si acolo unde inainte de anii ”80 nu era nimic, acum este un mic paradis.
Pe riviera turceasca , Belek-ul, se distinge clar, fiindca cea mai luxoasa statiune. Belek in turca, inseamna padurice si numele locului vine de la faptul ca prin anii 70 turcii si-au dat seama ca coasta lor mediteraneeana se degradeaza din cauza intemperiilor, asa ca, ca sa o protejeze, au plantat multe padurici de pini. Iar prin anii 80 s-au gandit ca turismul ar fi ridicat economia deficitara a zonei, asa ca au declarat-o statiune turistica si au inceput sa construiasca marile complexe hoteliere. Le-au conceput din start ca si destinatii de lux, s-au gandit ca lumea care vine de obicei la plaja vine cu catel cu purcel (a se citi cu copii, soacre si tot tacamul) asa ca le-au conceput ca si destinatii pentru familisti. Si au tras lozul castigator fiindca zona a cunoscut o dezvoltare turistica spectaculoasa. Apoi si-au dat seama ca trebuie ceva mai mult fiindca gusturile vizitatorilor sunt diverse si daca oferi lux, luxul trebuie sa vina la pachet si cu distractiile exclusiviste. Asa ca s-au apucat sa construiasca terenurile si cluburile de golf, de tenis, calarie si multiplele SPA-urile. Si asa Belek-ul, chiar mai mult decat apropiatele Kemer, Side, Alanya, Fethiye si-a castigat faima de destinatie de vacanta de lux si a devenit unul din cele mai pline locuri de turisti din Turcia.
Noi am mers in Belek la sfarsit de august-inceput de septembrie 2008. In gasca. Adica 3 familii fiecare cu copilul din dotare. Perioada de sejur nu a coincis 100% dar 7 zile ne-am potrivit cu totii. Si am ales sa mergem cu avionul fiindca in masina cu copil de sub 2 ani nu-i deloc roz la drum atat de lung. Nu a fost roz nici cu avionul fiindca cuplul de sagetatori ultraactivi Rares-Luca a urlat cat i-au tinut bojocii de cand ne-am urcat in avion si pana cand am coborat. Noroc ca nu am facut mai mult de 1 ora, (Bucuresti- Antalya) dar chiar si asa nervii nostrii si ai vecinilor au cam zbarnait.
Sejurul nostru a durat 11 nopti(12 zile) si l-am petrecut la un complex/hotel/club de 5 stele din lantul Papilon. Oricat de mult am cautat un defect in astea 12 zile, nu am gasit. O singura chestie m-a deranjat profund, fara legatura cu ospitalitatea turceasca: caldura de peste 35 de grade si mai ales umiditatea.
Nu are nici un rost sa ma apuc sa descriu complexul unde am stat fiindca mai toate seamana intre ele, ca si dotari, confort, ospitalitate, posibiltati de recreere si mai ales ostentativa diversitate culinara. Totul se poate rezuma intr-un singur cuvant: IMPECABIL!
O sa scriu mai degraba despre cateva locuri pe care le-am vizitat, aflate cumva in vecinatate.
Satul Kadriye este situat la nici 5 km de Belek si poti ajunge foarte usor cu autobuzul sau cu taxi-ul. In sat se gasesc foarte multe magazine, un bazar, piata de legume-fructe proaspete, piata de peste si exista aici si o viata de noapte foarte activa. Ultima parte nu ne-a interesat, insa vizita in sat a avut farmecul ei, mai ales ca aici, daca stai sa manaci un gozleme facut in fata ta si sa bei un ayran, cunosti ceva din adevarata Turcie, nu cea frumos ambalata de la all-inclusive.
Kemer –ul este un oras de pe aceeasi riviera turceasca, la poalele muntilor Taurus si este capitala administrativa a districtului cu acelasi nume si o importanta statiune turistica. Noi am ales sa facem o excursie de 1 zi, in Kemer, cu vaporasul. Si a fost o alegere foarte inspirata. In primul rand fiindca copiii nostrii au savurat plimbarea cu vaporasul, zgomotul marii si briza i-a calmat si au dormit foarte bine pe punte cateva ore bune, timp in care noi adultii am putut face scufundari, inota, manca, dansa, face plaja in voie si nestingheriti. Lasand la o parte distractia, mi-au placut foarte mult peisajele superbe, alternanta mare-munte, marea calda ca o supa, pesterile pitoresti si zecile de barci cu panze albe.
Side –orasul antic. Side este un oras situat pe o mica peninsula la 65 km est de Antalya. Cu toate ca si Side este un oras-statiune turistica, atractiile principale ale orasului sunt mai degraba ruinele antice. Orasul a fost fondat inca din sec. 7 i H si a fost capitala regatului Pamfilian. Inca se mai vad ramasite din vechile ziduri de aparare ale orasului. Dupa greci, orasul a fost cucerit de Alexandru cel Mare, apoi a fost o infloritoare piata de sclavi pana in epoca cuceririi romane si mai apoi bizantine. Orasul are un amfiteatru antic de aprox.17.000 locuri, un muzeu dar principala atractie o reprezinta stravechiul templu al lui Apollo, de pe malul marii, unde albul marmurii straluceste in plin soare. Si bineinteles ca nu are nici un farmec sa vii pana aici si sa nu te plimbi prin port sau pe zecile de stradute inguste cu sute de magazinase si unde se vorbeste binisor romaneste. Aici am mancat cea mai buna inghetata cu fistic din viata mea si tot aici am primit cadou de la o turcoaica, fara sa cumpar nimic din magazinul ei, o bratara cu talisman nazar boncugu, pentru noroc. Tesekuler!
Cascada Manavgat care nu-i cine stie ce cascada, dar turcii stiu sa o vanda. Este situata pe raul cu acelasi nume (care in turca inseamna „zarzavat”, deci devine clar care este specificul zonei!) E adevarat ca apa rabufneste cu multa forta peste maluri si ca in apropierea cascadei, chiar si pe aleile pietonale, totul este ud si o perdea fina, in suspensie, de picaturi racoreste zona. Dar per ansamblu, locul nu m-a impresionat, mai ales ca zona e plina de nenumarate tarabe pline de produse ieftine sau de negustori ambulanti. Mai degraba as fi fost tentata de un rafting pe rau, dar din pacate eram cu Rares dupa noi si nici nu era timp sa facem coborarea in 2 ture, separat.
Aspendos este situat la aproximativ 40 minute de mers cu masina sau autocarul de Side si este un vechi oras pamfilian. A fost fondat inca din anul 1000 i.H. de grecii argonauti. Prin sec.5 i. H. Aspendos devenise unul din cele mai prospere orase ale regatului Pamfilian, la concurenta cu ostilul Side, aici dezvoltandu-se, datorita raului Eurymedon, care era atunci navigabil, un prosper comert cu sare si lana. Orasul a fost apoi cucerit de Alexandru Macedon si mai apoi de romani, intrand apoi in declin odata cu secarea raului Eurymedon. Lasand la o parte zbuciumata istorie a orasului, Aspendos este cunoscut in lume prin faptul ca aici se afla cel mai bine prezervat teatru greco-roman al antichitatii. Zic teatru si nu amfiteatru, confuzie lesne de facut, pana nu ajungi sa intelegi ca „amfi” presupune sa ai ceva in fata si vis-a vis. Deci teatrul de la Aspendos a fost construit in jurul anului 150 i. H. de arhitectul grec Zenon, in timpul stapanirii lui Marc Aurelius. Cu un diametru de 96 m si o capacitate de 7000 locuri este intr-adevar foarte bine pastrat si inca si acum aici se tin spectacole si diverse manifestari artistice.
Fiind proiectat si construit de un grec, teatrul este sapat intr-un deal, si inchis integral, acustica este inca si acum fenomenala iar frontispiciul este amplu decorat cu gravuri si basoreliefuri, din care cel mai reprezentativ este cel al lui Dyonisos. In timp teatrul a decazut , o lunga perioada a fost utilizat de catre caravane care-l foloseau drept loc de refugiu si inoptat si care au distrus partial scena si o parte din gravuri. Ca si in marele teatru al lui Heroedes Atticus de pe Acropolele atenian, acum spectacolele care folosesc instrumente electrice sunt interzise in Aspendos. Pentru a continua totusi traditia spectacolelor in aer liber de aici, autoritatile turce au construit, nu departe de vechiul teatru, o noua arena, unde se tin spectacolele moderne. Atentie sa nu le confundati, fiindca au patit-o mai multi cunoscuti de-ai mei. Daca cumparati excursiile de la hotel aveti grija ca la Aspendos se vand in special excursiile organizate seara, pentru spectacole si astea se tin in noua arena. Asa ca o sa ratati exact ce e mai important, vechiul teatru. Atentie!
Mie una teatrul antic mi-a placut foarte mult. Bineinteles ca am urcat sus, pe ultimul rand de scaune, de unde am putut face poze si prinde tot arcul arenei iar Rares a fost foarte bagat in seama de animatorii imbracati in gladiatori.
Apeductele romane pot fi vazute de la mare distanta chiar si din Aspendos. Au fost construite in anii 150-300 d H. pentru alimentarea cu apa a orasului, pe o distanta de aproximativ 19 km. Sunt destul de bine pastrate si inca impunatoare. Incomparabile insa cu cele din Evora sau mai ales Elvas, din Portugalia, dar turcii stiu cum sa le faca reclama asa ca mai toate excursiile organizate opresc si aici. Intrarea in sit este gratis si la fata locului sunt cateva tarabe cu diverse suveniruri, produse hand-made, dulciuri sau sucuri.
.
Lasand la o parte excursiile organizate, coasta mediteraneana a Turciei este in primul rand o destinatie de lux, care, in ultimii ani, datorita inchiderii pietelor turistice din nordul Africii, a devenit neincapatoare, extrem de frecventata de rusi si mai ales una foarte scumpa. Din cauza asta, personal, nu m-am mai gandit sa revin aici, chiar daca dotarile si facilitatile oferite familiilor cu copii sunt ideale. Dar totusi imi doresc sa revad Turcia, la un moment dat! Mai degraba coasta de la Mareea Egee si mai degraba siturile de la Efes si Pamukale. Dar si mai ales pentru minunata laguna albastra de la Oludeniz!!!
Legaturile mele cu Turcia sunt vechi si au inceput de pe vremea cand lucram la BTR. Inca de pe atunci am inceput sa descopar de ce sunt in stare sa faca turcii atunci cand isi pun ceva in cap. Fiindca turcii si-au construit riviera mediteraneeana de la zero si acolo unde inainte de anii ”80 nu era nimic, acum este un mic paradis.
Pe riviera turceasca , Belek-ul, se distinge clar, fiindca cea mai luxoasa statiune. Belek in turca, inseamna padurice si numele locului vine de la faptul ca prin anii 70 turcii si-au dat seama ca coasta lor mediteraneeana se degradeaza din cauza intemperiilor, asa ca, ca sa o protejeze, au plantat multe padurici de pini. Iar prin anii 80 s-au gandit ca turismul ar fi ridicat economia deficitara a zonei, asa ca au declarat-o statiune turistica si au inceput sa construiasca marile complexe hoteliere. Le-au conceput din start ca si destinatii de lux, s-au gandit ca lumea care vine de obicei la plaja vine cu catel cu purcel (a se citi cu copii, soacre si tot tacamul) asa ca le-au conceput ca si destinatii pentru familisti. Si au tras lozul castigator fiindca zona a cunoscut o dezvoltare turistica spectaculoasa. Apoi si-au dat seama ca trebuie ceva mai mult fiindca gusturile vizitatorilor sunt diverse si daca oferi lux, luxul trebuie sa vina la pachet si cu distractiile exclusiviste. Asa ca s-au apucat sa construiasca terenurile si cluburile de golf, de tenis, calarie si multiplele SPA-urile. Si asa Belek-ul, chiar mai mult decat apropiatele Kemer, Side, Alanya, Fethiye si-a castigat faima de destinatie de vacanta de lux si a devenit unul din cele mai pline locuri de turisti din Turcia.
Noi am mers in Belek la sfarsit de august-inceput de septembrie 2008. In gasca. Adica 3 familii fiecare cu copilul din dotare. Perioada de sejur nu a coincis 100% dar 7 zile ne-am potrivit cu totii. Si am ales sa mergem cu avionul fiindca in masina cu copil de sub 2 ani nu-i deloc roz la drum atat de lung. Nu a fost roz nici cu avionul fiindca cuplul de sagetatori ultraactivi Rares-Luca a urlat cat i-au tinut bojocii de cand ne-am urcat in avion si pana cand am coborat. Noroc ca nu am facut mai mult de 1 ora, (Bucuresti- Antalya) dar chiar si asa nervii nostrii si ai vecinilor au cam zbarnait.
Sejurul nostru a durat 11 nopti(12 zile) si l-am petrecut la un complex/hotel/club de 5 stele din lantul Papilon. Oricat de mult am cautat un defect in astea 12 zile, nu am gasit. O singura chestie m-a deranjat profund, fara legatura cu ospitalitatea turceasca: caldura de peste 35 de grade si mai ales umiditatea.
Nu are nici un rost sa ma apuc sa descriu complexul unde am stat fiindca mai toate seamana intre ele, ca si dotari, confort, ospitalitate, posibiltati de recreere si mai ales ostentativa diversitate culinara. Totul se poate rezuma intr-un singur cuvant: IMPECABIL!
O sa scriu mai degraba despre cateva locuri pe care le-am vizitat, aflate cumva in vecinatate.
Satul Kadriye este situat la nici 5 km de Belek si poti ajunge foarte usor cu autobuzul sau cu taxi-ul. In sat se gasesc foarte multe magazine, un bazar, piata de legume-fructe proaspete, piata de peste si exista aici si o viata de noapte foarte activa. Ultima parte nu ne-a interesat, insa vizita in sat a avut farmecul ei, mai ales ca aici, daca stai sa manaci un gozleme facut in fata ta si sa bei un ayran, cunosti ceva din adevarata Turcie, nu cea frumos ambalata de la all-inclusive.
Kemer –ul este un oras de pe aceeasi riviera turceasca, la poalele muntilor Taurus si este capitala administrativa a districtului cu acelasi nume si o importanta statiune turistica. Noi am ales sa facem o excursie de 1 zi, in Kemer, cu vaporasul. Si a fost o alegere foarte inspirata. In primul rand fiindca copiii nostrii au savurat plimbarea cu vaporasul, zgomotul marii si briza i-a calmat si au dormit foarte bine pe punte cateva ore bune, timp in care noi adultii am putut face scufundari, inota, manca, dansa, face plaja in voie si nestingheriti. Lasand la o parte distractia, mi-au placut foarte mult peisajele superbe, alternanta mare-munte, marea calda ca o supa, pesterile pitoresti si zecile de barci cu panze albe.
Side –orasul antic. Side este un oras situat pe o mica peninsula la 65 km est de Antalya. Cu toate ca si Side este un oras-statiune turistica, atractiile principale ale orasului sunt mai degraba ruinele antice. Orasul a fost fondat inca din sec. 7 i H si a fost capitala regatului Pamfilian. Inca se mai vad ramasite din vechile ziduri de aparare ale orasului. Dupa greci, orasul a fost cucerit de Alexandru cel Mare, apoi a fost o infloritoare piata de sclavi pana in epoca cuceririi romane si mai apoi bizantine. Orasul are un amfiteatru antic de aprox.17.000 locuri, un muzeu dar principala atractie o reprezinta stravechiul templu al lui Apollo, de pe malul marii, unde albul marmurii straluceste in plin soare. Si bineinteles ca nu are nici un farmec sa vii pana aici si sa nu te plimbi prin port sau pe zecile de stradute inguste cu sute de magazinase si unde se vorbeste binisor romaneste. Aici am mancat cea mai buna inghetata cu fistic din viata mea si tot aici am primit cadou de la o turcoaica, fara sa cumpar nimic din magazinul ei, o bratara cu talisman nazar boncugu, pentru noroc. Tesekuler!
Cascada Manavgat care nu-i cine stie ce cascada, dar turcii stiu sa o vanda. Este situata pe raul cu acelasi nume (care in turca inseamna „zarzavat”, deci devine clar care este specificul zonei!) E adevarat ca apa rabufneste cu multa forta peste maluri si ca in apropierea cascadei, chiar si pe aleile pietonale, totul este ud si o perdea fina, in suspensie, de picaturi racoreste zona. Dar per ansamblu, locul nu m-a impresionat, mai ales ca zona e plina de nenumarate tarabe pline de produse ieftine sau de negustori ambulanti. Mai degraba as fi fost tentata de un rafting pe rau, dar din pacate eram cu Rares dupa noi si nici nu era timp sa facem coborarea in 2 ture, separat.
Aspendos este situat la aproximativ 40 minute de mers cu masina sau autocarul de Side si este un vechi oras pamfilian. A fost fondat inca din anul 1000 i.H. de grecii argonauti. Prin sec.5 i. H. Aspendos devenise unul din cele mai prospere orase ale regatului Pamfilian, la concurenta cu ostilul Side, aici dezvoltandu-se, datorita raului Eurymedon, care era atunci navigabil, un prosper comert cu sare si lana. Orasul a fost apoi cucerit de Alexandru Macedon si mai apoi de romani, intrand apoi in declin odata cu secarea raului Eurymedon. Lasand la o parte zbuciumata istorie a orasului, Aspendos este cunoscut in lume prin faptul ca aici se afla cel mai bine prezervat teatru greco-roman al antichitatii. Zic teatru si nu amfiteatru, confuzie lesne de facut, pana nu ajungi sa intelegi ca „amfi” presupune sa ai ceva in fata si vis-a vis. Deci teatrul de la Aspendos a fost construit in jurul anului 150 i. H. de arhitectul grec Zenon, in timpul stapanirii lui Marc Aurelius. Cu un diametru de 96 m si o capacitate de 7000 locuri este intr-adevar foarte bine pastrat si inca si acum aici se tin spectacole si diverse manifestari artistice.
Fiind proiectat si construit de un grec, teatrul este sapat intr-un deal, si inchis integral, acustica este inca si acum fenomenala iar frontispiciul este amplu decorat cu gravuri si basoreliefuri, din care cel mai reprezentativ este cel al lui Dyonisos. In timp teatrul a decazut , o lunga perioada a fost utilizat de catre caravane care-l foloseau drept loc de refugiu si inoptat si care au distrus partial scena si o parte din gravuri. Ca si in marele teatru al lui Heroedes Atticus de pe Acropolele atenian, acum spectacolele care folosesc instrumente electrice sunt interzise in Aspendos. Pentru a continua totusi traditia spectacolelor in aer liber de aici, autoritatile turce au construit, nu departe de vechiul teatru, o noua arena, unde se tin spectacolele moderne. Atentie sa nu le confundati, fiindca au patit-o mai multi cunoscuti de-ai mei. Daca cumparati excursiile de la hotel aveti grija ca la Aspendos se vand in special excursiile organizate seara, pentru spectacole si astea se tin in noua arena. Asa ca o sa ratati exact ce e mai important, vechiul teatru. Atentie!
Mie una teatrul antic mi-a placut foarte mult. Bineinteles ca am urcat sus, pe ultimul rand de scaune, de unde am putut face poze si prinde tot arcul arenei iar Rares a fost foarte bagat in seama de animatorii imbracati in gladiatori.
Apeductele romane pot fi vazute de la mare distanta chiar si din Aspendos. Au fost construite in anii 150-300 d H. pentru alimentarea cu apa a orasului, pe o distanta de aproximativ 19 km. Sunt destul de bine pastrate si inca impunatoare. Incomparabile insa cu cele din Evora sau mai ales Elvas, din Portugalia, dar turcii stiu cum sa le faca reclama asa ca mai toate excursiile organizate opresc si aici. Intrarea in sit este gratis si la fata locului sunt cateva tarabe cu diverse suveniruri, produse hand-made, dulciuri sau sucuri.
.
Lasand la o parte excursiile organizate, coasta mediteraneana a Turciei este in primul rand o destinatie de lux, care, in ultimii ani, datorita inchiderii pietelor turistice din nordul Africii, a devenit neincapatoare, extrem de frecventata de rusi si mai ales una foarte scumpa. Din cauza asta, personal, nu m-am mai gandit sa revin aici, chiar daca dotarile si facilitatile oferite familiilor cu copii sunt ideale. Dar totusi imi doresc sa revad Turcia, la un moment dat! Mai degraba coasta de la Mareea Egee si mai degraba siturile de la Efes si Pamukale. Dar si mai ales pentru minunata laguna albastra de la Oludeniz!!!
