Spriritualitatea Balineza

Sau de la Gilimanuk- Bali la Ketapang-Jawa

Am avut timpul necesar sa ma gandesc cum as putea sa povestesc despre spiritualitatea balineza, in cele 5 ore cat ne-a luat traversarea insulei, de la sud pana in extremitatea ei vestica, la Gilimanuk, portul de unde pleaca toate ferryboat-urile care fac legatura intre Bali si Jawa.

Trebuie sa spun ca lungul drum care leaga sudul insulei de Gilimanuk, urmeaza practic linia tarmului sud-vestic al insulei, si este deosebit de spectaculos. Pe de o parte sunt padurile ecuatoriale, limita rezervatiei Taman Nasional Bali Barat, adica rezervatia de vest, cu nenumaratele raulete care izvorasc din vulcanii Merbuk, Musi, Mesehe sau Patas si care se varsa direct in Oceanul Indian; si pe partea cealalta tarmul oceanului, cu case construite direct pe nisip si cu mici ferme care se straduie sa muste din liziera padurii. Am stat sa ma intreb cum de rezista oamenii aia acolo, fara diguri de protectie, fara nici o opreliste in fata valurilor cateodata imense pe care le ridica oceanul. Si explicatia am gasit-o tocmai in filozofia modului lor de viata, in faptul ca balinezii considera viata terestra doar o etapa din lunga si continua existenta spirituala. Adica balinezii cred in eternul ciclu de reincarnari succesive si nimic din ceea ce se intampla in viata actuala nu face decat sa le intareasca spiritul in continua lui perfectionare catre viata eterna.

Coasta sud-vestica a Bali-ului

Plantatii de palmieri pe plaja

Coasta vestica

Viata in Bali se bazeaza pe trei filozofii primordiale, pentru intelegerea carora eu una trebuie sa-i multumesc lui Raka:

1.Credinta in: Dumnezeu, in suflet, in reincarnare, in Karma si in Nirvana

2. Codul moral: adica sa gandesti, sa vorbesti si sa faci bine

3. Ritualurile

Religia balineza este o forma speciala de hinduism amestecata cu venerarea stramosilor. De aceea, in Bali, laolalta cu venerarea zeitatii supreme Brahma, Vishnu si Shiva se practica venerarea stramosilor familiilor si a altor zeitati ale fertilitatii sau naturii. Aceasta forma de hinduism se numeste Hindu-Dharma si se bazeaza pe o cosmologie aparte unde se mentine echilibrul intre cosmos, legile sale divine si existenta umana. Zeii si demonii sunt venerati laolalta in mod egal iar ritualurile zilnice sunt concepute tocmai pentru mentinerea acestui echilibru. Parte din viata religioasa sunt sacrificiile, ofrandele si ceremoniile de purificare. Ca si rezultat fiecare casa balineza are un templu cu trei curti, sau nivele, dedicate pe rand stramosilor, zeilor si locuitorilor casei, unde are loc ritualul zilnic numit canang. Acest ritual consta din oferirea unui mic cosulet sau tavite cu flori, sau putin orez fiert, stropite cu apa sfintita, impreuna cu un betisor parfumat aprins. Ofrandele pentru zei sunt facute numai din lucruri naturale, care sunt lasate sa se degradeze sau daca contin si mancare, aceasta este mancata dupa ritual de familie. Ofrandele pentru zei sunt pune pe altare la inaltime, iar fumul din betisoare are o semnificatie speciala, este cel care transporta esenta ofrandei catre zeul careia a fost dedicata. Ofrandele pentru demoni sau spiritele rele sunt puse direct pe pamant si de multe ori, in loc de betisor am vazut arzand in ele o tigara sau un chibrit mai gros.

Exista nenumarate ritualuri in Bali din care enumar si eu doar cateva:

Primul ritual in viata unei persoane este ritualul nasterii, cand placenta este pusa intr-o nuca de cocos si ingropata langa intrarea principala din casa. Bebelusii sunt priviti ca si reincarnari ale stramosilor si sunt considerati prin urmare sfinti pana la 6 luni, nefiind lasati sa atinga pamantul si fiind purtati numai in brate de catre parinti sau rude.

Urmatorul ritual important este ritualul pilirii dintilor, care in mod obisnuit ar trebui sa se desfasoare la pubertate. Din cauza costului ridicat, de multe ori familiilor le trebuie mai mult timp pentru a aduna banii necesari, asa ca se practica des acest ritual odata cu ceremonia casatoriei.

Cel mai important ritual din ciclul vietii este ritualul incinerarii de dupa moarte si este vazut ca o ocazie de veselie, de despartire a spriritului de trupul cel nevolnic, exact la fel cum o vedeau si stramosii nostrii dacii. In Hinduismul balinez, omul este un amestec a celor cinci elemente supreme: aerul, pamantul, focul, apa si spirit care sunt doar imprumutate si care trebuie returnate la moarte, in asa fel incat sa se permita sufletului sa se reincarneze pe pamant sau sa se uneasca cu Fiinta Suprema (sau Duhul Sfant, cum am zice noi). Din cauza aceasta suferinta nu este public afisata in cadrul ceremoniilor de incinerare, pentru a nu face sufletul sa se razgandeasca si sa-l determine sa-si inceapa fericit calatoria spirituala. De obicei, ceremoniile de incinerare sunt atat de scumpe incat familiilor le trebuie mult timp sa adune banii necesari, astfel incat, de multe ori, corpurile sunt mai intai purificate si inmormantate, iar incinerarea are loc ani mai tarziu, ba chiar in cadrul unor ceremonii de incinerare comune. Odata ce data incinerarii este stabilita, specialistii in ritualuri, familia, prietenii sau vecinii ajuta toti la organizarea ceremoniei. Se confectioneaza un turn special, cu o mica incapere in varf, unde este plasat cadavrul sau oasele exhumate, intr-un sarcofag. O procesiune galagioasa deschide apoi drumul unei cete de barbati care cara turnul pe umeri, pana la locul unde are loc incinerarea. Cand se ajunge intr-o intersectie, turnul este invartit repede, pentru a confuza spiritul ca acesta sa nu mai gaseasca drumul inapoi spre casa familiei pentru ai disturba pe membrii acesteia. Ajuns la locul incinerarii, intregul turn este aprins, pana cand focul mistuieste totul. Dupa ce corpul este transformat in cenusa, familia o aduna in recipiente speciale si o arunca in apa. Apoi, trei zile mai tarziu, urmeaza o ceremonie de purificare a intregului colectiv care a participat la ceremonia de incinerare.

Importante sunt si festivitatile Odalan, care au loc odata la 210 zile, in timpul lunii pline, pentru sarbatorirea templelor locale. Ceremonia odalan poate dura o zi dar poate fi si un eveniment elaborat care sa dureze 4 saptamani si pentru care pregatirile sa se faca cu luni de zile mai devreme. Festivitatea Galungan serbeaza stramosii care se intorc din ceruri in templele familiale si dureaza 5 zile. In timpul acestei festivitati strazile sunt decorate cu diferite ornamente din bambus, fructe, frunze sau flori si acesta este festivalul pe care l-am prins si noi in desfasurare.

Anul nou balinez este deosebit pentru ca se bazeaza pe ciclul lunar si nu cel solar cu care suntem noi obisnuiti. In timpul festivalului de anul nou, balinezii cara artefacte din templele locale catre mare si le purifica in timpul ritualului, apoi, prima zi din anul nou se numeste Nyepi, sau Ziua Tacerii- nimeni nu iese din case, luminile sunt toate stinse si nici un zgomot nu se aude de nicaieri, toate acestea pentru a induce in eroare spiritele rele pentru ca acestea sa ocoleasca insula.

In drumul nostru de la Benoa la Gilimanuk, ne-am intersectat cu o ceremonie de inmormantare, unde zeci de oameni au invadat soseaua si am fost nevoiti sa asteptam ca acestia sa depaseasca intersectia aflata de cateva sute de metri mai in fata. Am fost foarte surprinsa de zgomotele puternice pe care le faceau cei care acompaniau pe carausi, chiar daca eram oarecum in tema despre desfasurarea ceremoniilor de incinerare.

In tot cazul, oamenii ne-au privit cu ingaduinta si intr-un final am reusit sa plecam mai departe.

La Gilimanuk ne-am urcat cu tot cu microbuz pe un ferry care urma sa traverseze stramtoarea Bali. Trecerea a durat cam o ora si m-au incantat zecile de ambarcatiuni locale cu care oamenii traversau apele dintre Bali si Jawa. Insula Bali a ramas incet incet in urma noastra, iar in fata ne-a aparut din ce in ce mai impunator vulcanul Ijen, cel mai estic vulcan al insulei Jawa.

Stramtoarea Bali

Imbarcarea pe ferry la Gilimanuk

in stanga Bali in dreapta Jawa

ambarcatiune locala

vulcanul Ijen-Jawa

Debarcarea la Ketapang-Jawa

Am debarcat la Ketapang, am fost preluati de ghidul nostru jawanez si ne-am luat ramas bun cu lacrimi in ochi de la Raka, care ne-a multumit pentru onoarea de a fi fost insotitorul nostru si cerandu-si scuze pentru toate neplacerile inerente ale drumurilor nenumarate din cele sapte zile petrecute in insula Zeilor. Aici calatoria mea fizica si spirituala prin Bali s-a terminat si am realizat ca in fata tocmai mi se deschidea o alta aventura numita Jawa…

Multumesc Raka, la revedere Bali, bine te-am gasit Jawa!