Drumurile Mele: Jawa sumary

De aproape 1000 de ani, din epoca marilor imperii hinduso-budiste si pana la inceputul sec.19, insula Jawa a ramas neschimbata. Avea o populatie relativ stabila de aproximativ 3.5 milioane locuitori, o cultura si civilizatie bazate pe cultivarea orezului, o viata bazata pe mici sate de agricultori si pescari si nenumarate paduri ecuatoriale virgine cu o biodiversitate nemaintalnita.

Totul s-a schimbat odata cu colonizarea olandezilor care au introdus un sistem bine pus la punct de productie in masa in vederea exportului, ceea ce a dus la o curba exponentiala a natalitatii. Astfel, la inceputul anilor 1900 erau deja 28 milioane locuitori, iar astazi populatia totala a insulei numara 136 milioane, ceea ce face ca Jawa sa aiba cea mai mare densitate de oameni pe mp din Indonezia (cu numai 6% din suprafata tarii si cu jumatate din numarul locuitorilor sai).

Este adevarat ca Jawa e o insula unica in lume prin contrastele sale: interiorul ei a ramas predominant teren agricol, cu sol fertilizat de eruptiile continue a celor 30 de vulcani activi si cultivat intensiv cu orez; in contradictoriu cu viata fermierilor este viata in marile orase: Jakarta, Surabaya, Surakarta, sau Malang, centre de comert si de afaceri. Mai exista doar 12 parcuri nationale care protejeaza cateva din cele mai rare creaturi de pe Pamant si doar 2 rezervatii marine. Iar in contrast cu metropola Jakarta, exista Yogyakarta, centrul cultural si sufletul spiritual la insulei, unde pictorii, muzicienii gamelan, artistii creatori de batik sau dansatorii traditionali vin sa studieze si sa performeze. Iar la extremele lumii contemporane si Indoneziei moderne, stau cele doua imense temple, Prambanan- cel hindus si Borobudur- cel budhist, precum si nenumarate alte mici temple, ramasite ale trecutului si ale glorioaselor regate locale. Mai este de zis ca in Jakarta exista cea mai mare moschee functionala din lume, Istiqlal, ca si contructie bineinteles, pentru ca nu poate totusi rivaliza cu cea de la Mecca ca si prestigiu sau ca si numar total de credinciosi care calatoresc sa se roage inauntru sau pe una din terasele din jur.

Populatia insulei este in proportie de peste 75% musulmana, restul fiind impartit intre hindusi, budhisti, crestini si confucianisti si bineinteles ca fiecare casta religioasa are povestea ei legata predominant de rutele de comert.

Astfel, odata cu negustorii chinezi, aici au venit preotii hindusi, mai tarziu comerciantii din India au introdus budhismul, dar nici o alta religie nu a avut o mai mare influenta in Jawa decat islamismul. Musulmanii au venit in Jawa pe rutele de comert din estul Asiei, incepand din sec.13 si si-au extins dominatia peste tot in arhipelagul indonesian, controland drumul matasii. Se spune ca o influenta majora in raspandirea islamului in Jawa l-a avut faptul ca musulmanii au introdus Coranul prin reprezentatiile artistice teatrale, cele cu papusile de umbre si printre versurile din Ramayana si Mahabharata. Colonistii portughezi au adus mai tarziu crestinismul, iar comunitatile de chinezi confucianismul modern.

Debarcand la Ketapang, in estul insulei Jawa, am fost preluati de ghidul nostru Bangbang, musulman bineinteles, si care vorbea o engleza execrabil de proasta. Oricat ne-am dat silinta, comunicarea cu acest om a fost foarte proasta si dificila si asta a fost pentru noi o adevarata piedica in a intelege multe din obiceiurile si traditiile locale, trebuind sa ne bazam pentru explicatii mai detaliate despre locurile vizitate pe un ghid publicat in engleza pe care il avea insotitorul nostru de grup roman, pe explicatiile mult mai profesioniste ale ghizilori locali de la fiecare din obiectivele vizitate iar eu personal si pe o voluminoasa carte despre Indonezia pe care mi-am cumparat-o dintr-un mall din Solo, imediat ce am avut ocazia.

Dupa debarcare, microbuzul nostru a urmat linia plajelor din nord-estul Jawei, cu destinatia finala orasul Malang, unde am ajuns in jur de ora 10 noaptea, dupa o zi foarte obositoare.

In cele 5-6 ore cat a durat drumul nostru spre Malang, am admirat plajele lungi si foarte frumoase din Situbondo, unde ne-am si oprit pentru pranz intr-un mic restaurant aflat chiar pe malul Marii Jawa, apoi nenumaratele paduri de tec si culturi de trestie de zahar. Am aflat ca tec-ul ajuge la maturitate dupa 20-30 de ani si fiecare fermier jawanez il cultiva pentru ca este folosit inclusiv ca si garantie pentru imprumuturile bancare. Se exporta masiv si este in continuare foarte scump, bineinteles logica fiind ca o padure de tec o plantezi azi si se va bucura de ea copiii si nepotii. Caracteristic tec-ului este faptul ca in sezonul secetos ii cad toate frunzele iar padurea de tec pare uscata si moarta, pentru ca in sezonul ploios sa-si recapete frunzisul si bogatia luxurianta.

Trestia de zahar este la fel de bine primita la export si prin urmare, in drumul nostru, am vazut nenumarate exploatari, ba chiar sine si vagoneti pentru transportul trestiei de-a lungul intregului drum.

Apusul soarelui ne-a oferit niste peisaje incredibile cu vulcanul Argopuro (3088m) inaltat deasupra culturilor de orez, iar odata cu inserarea am trecut pe langa o imensa uzina electrica, una din cele mai mari din insula.

Ajunsi intr-un final la hotelul nu prea grozav din Malang, pe o bezna cumplita, nu ne-a mai ars decat de o cina rapida si foarte frugala, si de un dus la fel de rapid, inainte de a ne afunda intr-un binefacator somn, dupa drumul din aceea zi care durase nu mai putin de 12 ore.