Drumurile Mele: East Jawa- de la Malang la Solo

Din punct de vedere geografic si istoric, Jawa de Est se imparte in trei subregiuni:

Coasta nordica care include si Insula Madura, cu porturile sale islamice comerciale, apoi Valea raului Brantas cu monumentele sale antice si vechile resedinte coloniale si extrema estica cu vulcanii sai spectaculari. Raul Brantas traseaza o zona circulara prin campii fertile cultivate cu orez, marginita de vulcanii Arjuna, Kawi si Kelud. Cinci sute de ani dupa anul 930 d.C., aceasta vale a fost casa catorva puternice regate: Kediri, Singasari si Majapahit, dezvoltate pentru vremea lor, care puneau mare pret pe arta, literatura si muzica, si ale caror relicve se vad astazi la tot pasul. Odata cu sosirea Islamului ca si forta politica in sec.16 si odata cu inflorirea comertului cu mirodenii si textile, rivalitatile si-au facut locul intre regatele bazate pe cultura orezului si puternicele porturi de pe coasta nordica. Fortele musulmane au cucerit intr-un final Valea Brantas in jurul anului 1530 si multi hindusi au plecat in exod catre Bali.

Capitala provinciei East Jawa este orasul Surabaya. Este al doilea oras mare al Indoneziei, dupa Jakarta, cu 3.2 milioane locuitori si este unul din cele mai importante porturi comerciale din intreg arhipelagul indonezian. Nu o sa scriu pre multe despre Surabaya pentru ca nu am vizitat-o si nici macar nu am trecut pe langa ea, pentru simplul fapt ca nu era in drumul nostru. Merita amintit cartierul arab si cel chinez al orasului precum si insula Madura, din extremitatea nordica, unde se ajunge traversand un pod lung, si unde se organizeaza curse de tauri.

Nu am sa insist nici cu descrierea extremitatii estice a insulei si provinciei, pentru ca am tot ce am vazut din ea au fost varfurile vulcanilor Bromo si Semeru in ziua cand am debarcat la Katapang in drum spre Malang. Spun doar ca atat Bromo cat si Semeru sunt vulcani activi fertilizand prin eruptiile lor repetate paduri de pini si gradini superbe cultivate cu legume. Una din “Must see” insulei Jawa este escalada vulcanului Bromo in timpul noptii, astfel incat sa poti vedea rasaritul de langa craterul situat la altitudinea de 2392m. Se spune ca temperaturile scad extrem de mult pe timpul noptii, pana la limita inghetului, iar odata cu rasaritul, valuri de caldura incercuiesc vulcanul asa incat excursia pana aici e o adevarata incercare chiar si pentru cei mai experimentati alpinisti.

Ceea ce am vazut noi din provincia East Jawa, a fost orasul Malang si imprejurimile sale. Malang este un oras considerat “placut”, situat pe o colina, la 500 m deasupra nivelului marii. Este situat in centrul provinciei, la aproximativ 2 ore de condus fata de Surabaya. Are un climat placut, mai racoros decat restul provinciei, si isi pastreaza inca aerul colonial atribuit de olandezi.

As putea zice ca aerul mai respirabil a fost cam singurul lucru care mi-a placut in Malang, dar trebuie sa fiu sincera si sa recunosc ca nu am avut decat 2 ore pentru a strabate orasul, asa ca, mai mult ca sigur, am ratat si alte lucruri “placute”. Ce am vazut noi: “Monumentul Independentei” din rondul din centrul orasului, cu cladirea primariei in spate, Moscheea principala a orasului, unde am fost lasati sa intram fara nici o problema, Catedrala crestina, construita de olandezi in sec.18, si un uimitor cartier rezidential, cu case coloniale olandeze care-si pastreaza arhitectura absolut intacta. Chiar daca este un centru comercial zgomotos, cu 1 milion de locuitori, unde se tranzactioneaza lemnul de tec, trestia de zahar si cafeaua recoltata din imprejurimi, orasul nu este poluat si mi-a lasat impresia de oras ingrijit si curat, mare lucru de altfel in Jawa.

Monumentul Independentei- Malang

Catedrala Olandeza

Parcul din cartierul colonial

o biserica catolica in Malang

Moschee in Malang

In imprejurimile orasului, sunt trei monumente care merita vazute. Sunt trei temple hinduse care dateaza din sec.14: Candi Jago, Candi Panataran si Candi Singosari. Toate trei au aceeasi arhitectura, cu terase in relief in stil “wayan” si cu scene din Mahabharata sculptate in pietrele din care sunt asamblate. Candi Panataran a fost asamblat intr-o perioada de 250 ani si se crede ca a fost templul principal al regatului Majapahit.

Candi Singosari, numit astfel dupa Singo=leu si Sari=bun, se crede ca a fost templul unui rege Kinaro, care a fost ucis in timpul unei rascoale in anul 1200. Templul a fost acoperit de pamant in urma unei alunecari de teren si a fost scos din nou la lumina de catre guvernatorul englez Raffles, care a banuit ca sub acel maldar de pamant zace un monument, in timpul unei vizite in zona, cand intamplator a gasit intr-un sat invecinat cateva pietre sculptate. Acum templul face obiectul unei restaurari si se vad exact pietrele care au apucat sa fie curatate si asamblate, dupa culoarea lor diferita. Interiorul contine un altar si se pare ca acolo se ardeau trupurile membrilor familiei regale, dupa ritual hindus, cenusa lor scurgandu-se pe jgheaburile de pe margine, odata cu apa ploilor. Ni s-a povestit de catre ghidul nostru, ca supusii veniti la procesiunea de inmormantare, se plasau sub acele zgheaburi, pentru ca cenusa sa se scurga pe trupurile lor, fiindca se credea ca astfel vor prelua din forta regelui mort.

templul hindus Singosari

altarul interior

jgheab lateral-pe unde se scurgea cenusa decedatului

marca de restaurare a lui Raffles

Am terminat vizita in jurul pranzului si am plecat din nou la drum cu destinatia Surakarta sau Solo, cum i se mai spune. A fost din nou un drum lung si extrem de plictisitor, unde singurele privelisti au fost nenumarate sate sarace, murdare si foarte aglomerate.

Am ajuns la destinatie seara tarziu si singura consolare a acelui drum infernal de 7-8 ore a fost cazarea la Hotel Lorin, un hotel de 5 stele aflat intr-o oaza de verdeata. Totul aici a fost de 5 stele, primirea facuta de o trupa de muzicieni gamelan, receptia unde o pianista canta chiar bine ceva Chopin, cina luata in restaurantul strabatut de un mic rau artificial, bungalow-urile elegante si cu tot confortul (chiar daca in camera am gasit pe un perete o mica soparla, pe care am convins-o cu greu sa iasa afara), gradina imensa si luxurianta, nenumaratele foisoare unde puteai sa stai sa bei un coktail sau sa beneficiezi de un masaj si mai ales piscina construita cu multe ingeniozitate, imitatie a unui lac de munte, cu cascada, trepte sapate in piatra, marginita de copaci de iasomie si magnolii si luminata feeric cu spoturi si faclii frumos mirositoare. Aici mi-am petrecut cateva ore bune, mai ales ca si barul a fost deschis pana la ora 2 noaptea iar inotul nocturn, precum si un coktail cu fructe de mango rece ca gheata, servit pe o tava plutitoare direct in piscina, mi-au alungat stressul si oboseala calatoriei de pana atunci.