Castelul de bumbac Pamukkale si orasul antic Hierapolis

Pamukkale este in mod cert o mare atractie turistica. Din mai toate statiunile de pe malul Marii Egee si de pe Riviera Mediteranei se organizeaza excursii de 1 zi la Pamukkale. 

O sa dau cateva distante pentru a aproxima timpul necesar pentru aceasta excursie (va rog sa tineti cont de faptul ca acceasi distanta se parcurge si la intoarcere si sa adaugati si timpul de vizita ):

Antalya-Pamukkale- 240 km- se parcurg cam in 3 ore si jumatate

Kusadasi-Pamukkale-185 km- se parcurg cam in 2 ore

Bodrum-Pamukkale -250 km- se fac cam 4 ore

Istanbul-Pamukkale-620 km- se fac cam in 7 ore

Ankara-Pamukkale-475 km-se fac cam in 4 ore si jumatate

Cappadocia-Pamukkale- 620 km- se fac cam in 7 ore

Noi am parcurs ultima varianta de traseu si am ales sa avem o noapte de transit la Pamukkale in drum spre Kusadasi. Aici vreau sa fac o paranteza: vi se va spune poate ca preturile (la cazare, la mancare, intrarile la obiective, etc) sunt mici in Pamukkale. Nu este adevarat. Pentru ca aici opresc mai ales autocare, localnicii profita si efectiv sunt in stare sa-ti ia si pielea pentru orice serviciu prestat. Plus ca serviciile nu-s deloc grozave, cum s-ar crede: o cazare decenta costa cam 50/eur/camera/noapte, la 25 eur risti sa-ti pice tavanul din baie in cap (cum am patit-o noi), o masa indestulatoare pentru 3 persoane nu gasesti sub 50 eur, o inghetata costa si 10TL, intrarea la travertine costa 20TL si nu include nimic altceva, platesti separat parcarea, imbaierea in “piscina Cleopatrei”, intrarea la muzeu si orice fel de consumatie.

Nu o sa spun sa nu cumparati excursiile de 1 zi la Pamukkale vandute agresiv in toate statiunile riverane ale Turciei! Adevarut gol-golut este ca localitatea este inedita, peisajul cu travertinele plina de apa fantastic iar daca iubesti putin istoria atunci ruinele cetatii Hierapolis te vor incanta pe de-a dreptul. Dar pentru ca iubesc adevarul si mi se pare normal ca oamenii sa fie correct informati, va spun sa luati in considerare distantele pana la Pamukkale, daca mergeti cu autocarul si desele opriri, faptul ca va trebui sa scoateti bani din buzunar pentru orice altceva decat drumul, o eventuala masa de pranz si serviciile de ghidaj turistic (mai mult sau mai putin in limba romana, mai mult sau mai putin profi) si mai ales faptul ca dealul cu travertine si ruinele Hierapolisului se parcurg in mult mai mult timp decat cel alocat in astfel de excursii.

Daca va plac excursiile pe cont propriu si va place sa conduceti prin Anatolia, atunci sa aveti la voi o harta rutiera a Turciei (cum am mai spus si in alte review-uri GPS-ul pe alocuri te incurca rau), sa va rezervati o cazare medie la un hotel din zona (poate fi si in orasul Denizli, la cativa km de Pamukkale) , sa va documentati inainte pe internet, si sa petreceti o zi intreaga pe dealul de la Pamukkale, avand la voi obligatoriu costum de baie, crema de protectie solara, o palarie, multa apa,aparat foto si un rucsac cu haine de schimb si pantofi sport. 

Iar acum, o sinteza despre Pamukkale:

Fenomenul geologic si travertinele

Aspectul de “munte din bumbac” de la Pamukkale se datoreaza izvoarelor de apa termala din zona. In trecut erau mai multe izvoare cu temperaturi diferite ,care ieseau la suprafata la Hierapolis, dar datorita numeroaselor cutremure de pamant, multe au disparut sau s-au mutat in alta parte. Din cauza dioxidului de carbon, apa iese la suprafata, iar calciul din sarurile existente in apa formeaza la suprafata o “poleiala” alba, care se depune peste tot pe unde trece apa. Se zice ca aceasta apa are 2 proprietati : spala bine si fixeaza culoarea. In plus contin o serie de saruri si sulfuri care sunt beneficice pentru sanatate, in special pentru boli cardiovasculare, de piele, reumatice, de ochi si pentru unele boli de nutritie. Asa se explica de ce, in trecut, aici existau mai multe temple care tratau bolnavi, combinand curele de balneo cu diferite diete.

Astazi mai exista doar cateva izvoare in zona, care sunt captatate la nord de Pamukkale si sunt distribuite in mai multe hoteluri care asigura servicii balneo. La Pamukkale exista izvorul termal de la Antique Pool, caruia i se face o reclama agresiva si care costa pe masura. 

Revenind la geologie, daca va uitati la deal, din localitatea Pamukkale, o sa vedeti coama dealului albita, ca si cum ar fi o partie de ski. Acestea sunt vestitele travertive. Exista doua cai de acces, cea de jos, pe unde intra majoritatea turistilor, care este langa centrul localitatii si unde este si o parcare mare. Intrarea costa 20TL si acopera toata ziua. Intrarea de sus se deschide numai in conditii speciale, cand e foarte mare aglomeratie. Se intra ca la metrou, biletele avand un cod de bare care se scaneaza de dispozitivul de la intrare. Din cate am auzit, la sfarsitul zilei se numara persoanele intrate si cele iesite si daca nu bat cifrele, atunci se demareaza o vasta actiune de cautare a persoanelor “pierdute” astfel incat nimeni sa nu ramana peste noapte in cetate.

Deci se intra prin poarta de jos, iar de aici se urca prin travertine, urmand firul unui raulet. Peisajul e fantastic, apa calda si din cand in cand te poti opri sa te scufunzi intr-unul din bazinele cu apa pana la genunchi din travertine. Si tot asa pana sus. Sus se gaseste mult vestita Piscina a Cleopatrei, sau Antique Pool, unde intrarea se plateste separat (30 TL cand am fost noi). Aici exista vestiare, dusuri si chiar si un restaurant. Adica tot ce-ti trebuie pentru o zi intreaga de balaceala, daca asta e ce-ti doreste sufletul.

Noi nu ne-am dorit asta si nu am intrat la Antique Pool, pentru ca am vrut sa vizitam cetatea antica Hierapolis, ale carei ruine incep imediat dupa travertine.

Cetatea antica Hieraloplis

In valea raului Menderes, in regatul Frigiei, in secolul 3 i.H. a fost construit un templu care a devenit centru religios al regiunii. Pamanturile de aici erau manoase si roditoare, iar populatia infloritoare se ocupa de agricultura si de cresterea animalelor. Nu s-au gasit aici urme nici ale persilor si nici ale hititilor, iar frigienii, oameni mandri si harnici au ridicat aici trei orase frumoase: Laodiceea, Colose si Hierapolis. In secolul 2 i.H. se cunosteau deja beneficiile apelor termale de la Hierapolis, iar localitatea era deja infloritoare.

Cresterea oilor se pare ca a asigurat prosperitatea oraselor, pentru ca comertul infloritor cu lana de oaie dar si cu vopseluri la care s-a adaugat faima izvoarelor termale, a facut ca regiunea sa beneficieze de un comert infloritor si sa devina un centru financiar important.

Macedoneenii, apoi romanii si mai apoi bizantinii au cucerit si au stapanit pe rand aceste orase, dar nu le-au distrus, ba din contra le-au dezvoltat si le-au intarit. Mai ales in timpul imparatilor romani Hadrian, Septimius Severus si Caracalla, orasul Hierapolis a atins perioada de glorie, si si-a cucerit renumele de oras “vindecator”, atingand populatia de 100.000 locuitori, o cifra impresionanta in acele vremuri.

Hierapolis a devenit centru crestin in secolul 4 , bizantinii transformad baile romane in biserica si pastrand toate edificiile ridicate de romani.

Au urmat mai multe cutremure de pamant care au facut ca multe izvoare termale sa dispara. In epoca medievala orasul a inceput sa decada; a cazut sub cucerirea turcilor selgiucizi, care nu au mai fost preocupati de pastrarea edificiilor si nici de intretinerea bailor termale. Hierapolis si orasele vecine Laodiceea si Colose au facut obiectul unui soi de troc intre Imperiul Bizantin si cel selgiciuid, fiind cand in influenta unuia cand intr-a altuia. Si cum se intampla totdeauna cand statutul politic nu e clar, au cazut cu incetul in uitare, Colose a fost parasit si acoperit de pamant, cladirile din Laodiceea au fost distruse iar piatra folosita pentru ridicarea caselor unei noi asezari care a devenit apoi orasul Denizli, iar Hierapolis, distrus de cutremure, a fost parasit.

Astazi doar Hierapolis atrage turisti si este pus oarecum pe lista obiectivelor turistice. A devenit site patronat de UNESCO si cu ajutorul arheologilor austrieci, teatrul roman a fost restaurant. Alte structuri asteapta sa fie puse in evidenta de arheologi in anii urmatori. 

Laodiceea este si ea pe lista obiectivelor turistice din zona, dar statul turc nu a facut nimic pentru a efectua sapaturi mai ample acolo. Vizibile sunt doua teatre romane si ruinele unui stadion, precum si cateva colonade si un apeduct.  Nu atrage nici pe departe atatia turisti cat atrage Pamukkale-ul.

Dar aproape toti turistii se opresc la travertive sau la Antique Pool, apoi fac un tur scurt pana la Teatrul roman si gata, inapoi la autocar pentru drumul de intoarcere. Putini sunt cei cu care ne-am intersectat printre-e ruinele anticului Hierapolis, unde ne-am petrecut o intreaga dupa-amiaza.

Ce se poate vedea din vechiul oras:

1. Strada principala si portile orasului

Strada principala se intindea de la nord la sud, aproape de travertine si avea aproape 1500 m lungime si 13 latime. La extremitatile drumului erau doua porti monumentale, flancate de cate un turn masiv.

Aproape de intrarea nordica, se fla Domitian Gate (poarta lui Domitian) care are un triplu arc triumfal si este flancata de un turn circular. Frontinius Gate are tot un triplu arc triumphal flancat de doua turnuri circulare si este poarta principal ape unde intrau in cetate toti imparatii romani.

2. Nymphaeum si teatrul lui Apollo

Din teatrul lui Apollo nu a mai ramas decat cateva ruine. Era construit la fel ca si alte temple inchinate zeului greu, pe falii active geologic, pe unde se strecurau afara gaze cu effect hallucinogen. Ce este specific acestuia de aici, este faptul ca a fost construit pe ruinele unui alt templu mai vechi, iar falia pe unde se strecurau afara gazele se numea Plutonium (Pluto’s gate). Intrarea in Plutonium era o grota unde se putea strecura numai un singur preot, care cobora trei metri sub pamant intr-o incapere unde se afla falia cu pricina. Gazele emanate puteau omora lesne pe oricine, asa ca preotii erau invatati sa-si tina respiratia cat stateau deasupra faliei. Prorocirile care se faceau aici erau o importanta sursa de venit pentru templu, ca de altfel, la toate celelalte temple ale lui Apollo.

In fata templului era Nymphaeum, o uriasa fantana care distribuia apa in toate zonele orasului printr-un system ingenios de tevi.

3. Martyriumul Sf. Filip

Ruinele de aici sunt legate de o legenda:

Se pare ca ,după răstignirea lui Isus, apostolul Filip, însoţit de sora sa Mariamne şi apostolul Bartolomeu au ajuns în Hierapolis şi au constatat că locuitorii de acolo divinizau şarpele. Predicile lor despre minunile lui Iisus Hristos şi Înălţarea Sa la Ceruri au avut un mare efect. Soţia proconsulului din zonă a auzit despre Filip şi a crezut în spusele sale. Drept urmare, susţin oamenii bisericii,  aceasta s-a vindecat de o serie de boli care-i afectau vederea. Dar, soţul femeii cu boala de ochi, proconsulul, un fervent practicant al cultului şarpelui, l-a arestat pe Filip, considerându-l un escroc şi a poruncit să fie spânzurat cu capul în jos, în preajma templului şarpelui, de un copac, bătându-i-se cuie în călcâie şi glezne. După moartea lui Filip, se spune ca Bartolomeu şi Mariamne i-au incendiat trupul şi pe locul respectiv, au construit o biserică. Ulterior s-a dovedit ca rămăşiţele pământeşti ale sfântului Apostol Filip nu au fost arse, ci îngropate, in final acestea fiind dezgropate şi transportate la Vatican.

4. Teatrul

A fost construit pe vremea imparatului Hadrian, prin anii 60 i.H. Este restaurant si uneori aici au loc diverse manifestari culturale. Fatada are 92 de m lungime si aproape 4 m inaltime si este bine reconditionata. Capacitatea teatrului este de 15.000 locuri. A existat se pare si o loja oficiala dar a fost distrusa de-a lungul vremii. Statuile care decorau fatada se pot admira in muzeul local.

5. Muzeul 

Este construit pe locul si in locul vechilor bai romane care au functionat in secolul 2.  Trecand de fosta Palestra-incaperea unde se tineau pregatirile fizice, gimnastica si luptele sprtive, se merge prin Frigidarium-locul undue bazinele cu apa rece, apoi prin Tepidarium- locul cu apa calduta, pana in Caldarium-bazinele cu apa fierbinte. Zidurile sunt din marmura, iar coloanele de sustinere cele originale, iar toate astea fac ineditul unui muzeu care se merita vizitat.

Sunt expuse nu numai artefacte din Hierapolis, ci si din Laodiceea si Collosae si alte l,ocalitati de pe valea raului Lycos (azi Curuksu). Muzeul e impartit in: sala mortuara, cu sarcofage si statui care decorau mormintele, sala artefactelor- care expune artefacte apartinand unei perioade de 4000 de ani, din epocile Hellenistica, Romana, Byzantina, Selçuk si perioada otomana.

Galeria artefactelor gasite la teatrul roman unde sunt expuse statuine, basoreliefele si alte artefacte descoperite cand s-au facut excavatiile si munca de restaurare la teatrul roman.

Muzeul mai expune si alte artefacte in aer liber si ceea ce atrage aici este mai ales curtea plina de verdeata si umbra, un minunat loc de odihna dupa plimbarea de-a lungul sitului argeologic.

Deci eu va sfatuiesc sa lasati vizitarea muzeului la sfarsit, dup ace ati terminat cu vizita orasului antic si a travertinelor si eventual sa faceti drumul de intoarcere tot prin travertine, dupa amiaza tarziu, spre apus, cand culorile apusului reflectate in apa bazinelor sunt fantastice.

O scurta concluzie dupa toata lunga descriere de mai sus:

Da, se merita vizitat Pamukkale, chiar daca nu sunteti iubitori de istorie si chiar daca va pierdeti o zi de plaja. Plimbarea prin Travertine si frumusetea peisajului fac tot deliciul si daca adaugati si o scurta vizita la teatrul roman, mai ales daca aveti noroc de un ghid cat de cat bine informat o sa va aduca un plus la amintirile despre acest loc minunat, unic si inedit.