Drumurile Mele: Citadela Uchisar

Localitatea Uchisar este situata in punctual cel mai inalt al regiunii, pe drumul dintre Nevshehir si Goreme la 7 km de Nevsehir si mult mai aproape de Goreme.

Nu se stie de cand oamenii s-au stabilit aici, in tot cazul Citadela de aici seamana cu cea de la Ortahisar sau Selime.

Citadela este de fapt un munte care din cauza eroziunii a ajuns sa fie inalt ca un deal, sfredelit ca un swaitzer de nenumarate incaperi sapate direct in roca. Are o infatisare impunatoare si odata ajunsi sus, panorama asupra vaii este spectaculoasa.

Citadela este intrata in patrimonial mondial UNESCO don 1985 si face parte din Parcul natural Protejat al regiunii Cappadocia din 1986.

Istoria lui se pierde in timp. In tot cazul, in epoca persana era un important punct de legatura intre Drumul Regelui si Drumul Matasii, datorita asezarii lui strategice.

In timpul Imperiului Roman de rasarit (sec. 15-16) era un punct de aparare strategica din regiune, de unde se puteau semnala perfect atacurile prin folosirea de oglinzi sau fum de sus, din punctual cel mai inalt al Ciradelei. In timpul Imperiului otoman au fost construite casele din apropierea Citadelei, in stancile din jur, pentru ca Citadela le asigura apararea si protectia necesara.

Nenumaratele incaperi sapate in piatra comunica intre ele prin multe tuneluri, scari sau pasaje. Trebuie sa spun ca scarile de aici nu sunt dificile comparativ cu cele de la Ortahisar, asa ca vizitarea Citadelei Uchisar este relativ facila. Spun relativ pentru ca pana in varful Citadelei se urca totusi aproximativ 120 de scari. La intrarea in incaperi sunt asa numitele “pietre de moara”- millstones, care sigilau perfect incaperile in caz de asediu, exact la fel ca in orasele subterane din imprejurimi. Citadela este puternic erodata, astfel incat multe din incaperi s-au prabusit sau pur si simplu nu mai sunt accesibile. Au fost descoperite mai multe bisericute taiate in stanca, poate si datorita apropierii de zona puternic ecleziastica din Goreme, folosite ca si locuri de inmormantare.

In principal, Citadela este compusa dintr-o incapere principala la care se ajunge prin trei puncte de acces diferite, un hol urias si o camera de garda. Un simplu mormant Bizantin se afla in varful Citadelei, dar din pacate este puternic erodat. O legenda locala spune ca sub Citadela se afla nenumarate tuneluri subterane care aveau iesirea departe, in campiile inconjuratoare si care erau utilizate in caz de atacuri sau asedii. Din pacate legenda aceasta nu a putut fi probata datorita faptului ca multe din aceste tuneluri sau prabusit si in tot cazul nu au putut fi gasite, a ramas numai legendara lungimea lor si faptul ca au servit cu success ca si cai de evacuare in nenumarate randuri, ajutand localnicii sa scape cu viata pet imp de razboi.

Nenumaratele stanci sculptate de vant “fair-chimney” din jurul Citadelei si chiar in stancile din Citadela au fost folosite ca si porumbare. Fermierii locali, datorita faptului ca nu aveau mult pamant iar cel existent nu era prea manos, strangeau cu grija excrementele porumbeilor si le foloseau ca si fertilizator natural.

Noi am ajuns sa vizitam Citadela dimineata la prima ora de la deschidere si ne-am fericit pentru aceasta. Aglomeratia din timpul zilei poate face accesul dificil, mai ales pe scarile din castel. Citadela merita vizitata in tot cazul, pentru ca este cea mai mare din regiune si oricum mai bine conservata decat cea de la Ortahisar, de exemplu.

Citadela este amenajata pentru turisti, are scari metalice pe alocuri cu balustrade pentru a facilita accesul si este luminata cu leduri. Se pare ca este luminata si in exterior, dar noi nu am vazut-o noapte, am auzit totusi ca privelistea este minumata.

La intrare sunt mai multe tarabe cu delicatese locale, asa numitele “ Natural Viagra” cu tot felul de seminte, fructe confiate sau proaspete sau legume de sezon. Noi in iunie am prins plin sezon de caise si rodii, asa ca nu ne-am putut abtine sa nu cumparam cateva kilograme, care au fost de-a dreptul delicioase.

Intrarea in Citadela costa 6 TL/persoana, iar copiii pana in 12 ani au gratuitate. Tineti cont ca si parcarea costa separat, ca de altfel la toate obiectivele din Turcia (aici noi am avut noroc pentru ca am ajuns dimineata devreme, am gasit loc de parcare pe una din stradutele in panta din preajma.

Daca aveti mai mult timp la dispozitie, dupa vizitarea Citadelei, puteti sa luati la pas multiplele magazinase cu suveniruri de pe aceste stradute sau sa luati pranzul intr-unul din restaurantele traditionale de la baza Citadelei.