Ankara in 24 de ore

Am facut drumul Istanbul –Ankara in 4 ore; cel mai mult ne-a luat sa iesim din marele oras, pentru ca, in rest, pe autostrada am mers intins. In Ankara ne-am calauzit dupa GPS, dar odata ajunsi in cartierul vechi ULUS, GPS-ul a luat-o razna si n -a bagat intr-un labirint de stradute unde ne-am invartit in cerc cam o ora, fara sa razbim pana la adresa unde figura hotelul nostru. Ne-au descurcat soferii de taxi, care desi vorbeau o engleza execrabila, cel putin au recunoscut adresa hotelului si au stiut, din aproape in aproape sa ne indrume pana la intrarea in Citadela (Ankara Kalesi). Hotelul ales de noi, era de fapt o casa traditionala care era situata chiar in interiorul Citadelei. Am intrat cu masina pe niste stradute extrem de inguste si in panta si cu chiu cu vai am reusit sa ajungem la AND HOTEL. Aici ne-a intampinat un batranel cam de 70 de ani, tot numai zambet, dar care nu stia o iota nici de engleza, nici franceza ci doar limba lui natala. Dar ne-a facut check-inul si ne-a condus pana in camera. Care de fapt era un apartament cu 2 camere, cu baie si bucatarie utilata cu tot ce-i trebuia. Deci ar fi o buna alegere pentru o familie cu copii care viziteaza pentru mai multe zile orasul si care se gospodareste pe cont propriu. Noi ne-am lasat bagajele aproape nedesfacute, pentru ca stateam doar o noapte in Ankara, ne-am schimbat si am plecat sa descoperim orasul.

Chiar in interiorul Citadelei am descoperit un punct de informare turistica, de unde am luat gratis o carticica despre Ankara si o harta. Ghida de acolo vorbea o engleza perfecta si afland ca stam doar o noapte in oras, ne-a dat sfaturi foarte bune cum sa ne organizam timpul. Urmandu-i sfaturile, prima noastra oprire am facut-o la Muzeul Civilizatiilor Anatoliene, aflat chiar langa Citadela.

Intrarea la Muzeul Civilizatiilor Anatoliene

Este un muzeu superb, foarte bine organizat si care te poarta prin istoria regiunii din timpurile preistorice, pana in prezent. Cuprinde cea mai mare colectie de artefacte hitite din lume iar volumul de informatii aflat aici a fost atat de mare incat nu se poate cuprinde intr-o postare despre oras, asa ca  m-am gandit sa fac doar cateva precizari despre muzeu si sa incerc mai degraba sa fac un rezumat al istoriei regiunii si a orasului Ankara.

Originea precisa a numelui orasului nu este cunoscuta exact. Se pare ca galatienii au dat primul nume orasului, Anchora, insemnand ancora in greceste. Multa vreme, numele orasului a fost Angora si acapatat denumirea actuala abia in epoca Republicana. Orasul a fost capitala tribului galatian Tectosages, contemporan cu perioada elenistica. In epoca romana a fost orasul centru al regiunii anatoliene, la fel si in epoca otomana.. Artefacte descoperite in apropiere au aratat ca popoarele care au locuit zona au fost Hititii, frigienii, lydienii si galatienii.

Hititii au fost un popor indo-european, existand mai multe teorii asupra originilor lor, vechi din epoca bronzului, care s-au stabilit  in Anatolia in sec.3 i.H. si care au populat regiunea pana in 1178 i.H. Au format unul din cele mai puternice state ale vremii si au fost admirabil organizati si dezvoltati. Au fost politeisti (credeau in mai multi zei), erau organizati sub forma de monarhie, iar capitala lor a fost Hattusa. Vechiul imperiu hitit, in perioada lui de glorie din 1375-1335 i.H. cuprinde Anatolia , in sud pana in Siria, Liban si Irak. Hititii au disparut in jurul anilor 900 i.H. fiind inghititi de lidieni, la apus, de frigieni in est, de filistini in sud si de traci in nord-vest. In ultima instanta, in jurul anilor 700 i.H. ultima cetate hitita a fost cucerita de asirieni, iar hititii au disparut din istorie. Se pare ca Frigienii au fost urmatorul popor care a locuit Anatolia, dupa Hititi. Exista o legenda care spune ca Ankara a fost construita de primul rege frigian, Midas.  Frigienii au dominat regiunea intre secolele 13 -7 I.H. Aici se afla celebrul Nod Gordian, cel care a fost taiat de Alexandru Macedon. In sec.7 i.H. au fost cuceriti de cimerienii care au infiintat aici Regatul Lydian. Acest regat a durat foarte putin fiind distrus de invazia persana condusa de regele Cyrus. Dominatia persana a durat 2 secole, pana cand Alexandru cel Mare a terminat dominatia persilor in Asia Mica. A urmat dominatia greaca, romana apoi bizantina. Sub Imparatul Augustus, Ankara a cunoscut o importanta dezvoltare, aici construindu-se bai publice, temple, forumul, teatrul, drumuri si apeducte. In timpul Imperiului Byzantin, intre anii 300 si pana la inceputul anilor 1000, Ankara a devenit un importand centru al crestinilor in Anatolia. In sec.7 are loc invazia araba, iar orasul este cucerit de turci.Acestia au construit sau reconstruit Citadela (Ankara Kalesi). O importanta dezvoltare cunoaste orasul in timpul sultanului Alaadin Keykubad., cand au fost construite moschei, mederse (scoli coranice) si fortificatii militare. Apoi orasul a fost invadat de mongoli. In 1354 Suleiman Pasa a inclus orasul in Imperiul ottoman. Sub sultanul Suleyman Magnificul, Ankara devenit centrul Anatoliei, iar in perioada Republicana, Mustafa Kemal Ataturk a proclamat-o drept capitala statului modern Turcia.

Toate acestea le-am aflat vizitand timp de 3 ore Muzeul Civilizatiilor Anatoliene, cel mai complet si bine structurat muzeu pe care l-am vizitat in Turcia.

Schelete neolitice

zeita a fertilitatii din epoca bronzului

scena mestesugareasca din epoca fierului

un certificat de ipoteca hitit

basorelief cu soldati persani

statuia unui rege babilonian

vas hitit

Iesind dupa amiaza din muzeu, am coborat pe Hisarparki si am mers sa vedem Moscheea Hacibayram. Am fost crunt dezamagiti pentru ca am gasit atat moscheea cat si Templul lui Augustus inchise pentru restaurare, adica un mare santier plin de praf.  Ne-am oprit in apropiere sa vedem Coloana lui Iulian, construita in stil bizantin, inalta de 15 metri. A fost inaltata in sec.4 in onoarea Imparatului Iulian, cu ocazia trecerii acestuia prin Ankara.

Coloana lui Iulian

intrarea in templul lui Augustus si la Moscheea Hacibayram

Cand afara incepusa sa apuna soarele, am mers inapoi spre Citadela, ca sa o vizitam. Trebuie sa stiti ca Ankara Kalesi este neamenajata si practic intrarea este printre case , inspre punctul cel mai de sus situat al cartierului Ulus. Intrarea in Citadela se face pe o poarta ingusta, pe unde poate intra un microbus dar atat, iar strada principala duce intr-o piata care abia acum se restaureaza si care e inca un adevarat santier. Din piata principala pleaca numeroase stradute in toate directiile, dar doar cateva dintre ele sunt pietruite si au magazine cu produse traditionale, restaurante si cafenele si cateva hoteluri. Restul stradutelor sunt din pamant batatorit, iar multe case stau sa cada in ruina.

Ankara Kalesi

Intrarea in Citadela

Pe strazile Citadelei

magazin de covoare traditionale din Citadela

casa din Citadela

zidurile Citadelei cu case strecurate

spre turnul din varful dealului

Totusi Ankara Kalesi este simbolul orasului. Iar istoria Citadelei este la fel de vasta ca si istoria orasului. Nu se stie exact cand a fost construita fortareata. Dupa cucerirea romana a Galatiei, la inceputul sec.2 i.H. orasul a inflorit si s-a extins in afara Citadelei. Imparatul Caracalla (cel cu baile din Roma), a reparat zidurile Citadelei in anul 217 i.H. Dar in timpul navalirii persane, zidurile au fost partial distruse. Citadela a fost reparata de nenumarate ori, in timpul perioadei bizantine; se pare ca intreaga istorie a Citadelei se compune dintr-un sir nesfarsit de reparatii, cuceriri si iar reparatii. Citadela consta din 42 turnuri pentagonale, cu inaltimi variind intre 14-16 metri. Zidurile se intind de la nord spre sud 350 de metri si de la est la vest inca 180 metri. Zidurile sudice si vestice se desfasoara intr-un unghi drept unele fata de altele iar zidul estic urca si coboara urmarind linia dealului.

Turnul din Citadela

Turnul Nordic

fortificatiile

curtea interioara

casele din Citadela

Terminand vizita Citadelei, ne-am oprit intr-un restaurant situat chiar acolo sa mancam, iar dupa o masa copioasa, am plecat sa ne plimbam pe cele cateva stradute amenajate ale Citadelei. Am gasit o cafenea deschisa, unde proprietarul, nationalist cu steagul Turciei la poarta si cu portretul lui Ataturk deasupra terasei, ne-a servit inghetata si ne-a facut conversatie pana la lasarea intunericului. Hotelul nostru era la o aruncatura de bat, asa ca ne-am intors franti de oboseala dupa o zi plina. Vazand moscheea Alaadin Camii plina ochi, chiar vis-avis de hotel, m-am temut ca vom auzi toata noaptea chemarile la rugaciune, dar nu a fost asa si am dormit foarte bine.

Alaadin Camii

A doua zi, de dimineata, am luat micul dejun, servit de fiica proprietarului, am pus bagajele in masina, am platit, ne-am luat ramas bun si am plecat sa vedem monumentul Anitkabir.

Este de fapt mausoleul primului presedinte ales democratic al Turciei, considerat parintele si intemeitorul Turciei Moderne si extrem de iubit si astazi. De fapt, grandoarea mausoleului insusi arata cat de pretuit si admirat a fost Ataturk, astfel incat, dupa moarte, turcii sa-i construiasca acest monument si muzeul din dotare. Mausoleul este situat in parcul Baris (Baris=pace) si a fost inspirat dintr-o remarca celebra a lui Ataturk (pace acasa si pace in lume). Aici au fost adusi si plantati puieti din multe zone geografice ale lumii si au crescut, dezvoltandu-se o vegetatie superba. (fac o paranteza sa specific ca Ankara are extrem de multe parcuri, foarte bine amenajate si bine raspandite in tot orasul).

Intrarea in complex se face prin bulevardul Genclik, unde sunt parcate toate autocarele care vin sa viziteze mausoleul. Noi am trecut cu masina printr-un foarte strict control de securitate, ne-au fost controlate pasapoartele si procura masinii si apoi am fost indrumati sa parcam intr-o parcare laterala, din interiorul complexului. Parcarea era la ceva distanta de intrarea principala, asa ca am mers pe jos, prin soarele care batea zdravan la ora 10 dimineata, pana la Poarta Leilor. Doua turnuri o flancheaza: Turnul Hurriyet, care contine o colectie de fotografii din timpul perioadei de reconstructie a lui Ataturk si Turnul Istiklal, unde exista o colectie de fotografii particulare ale presedintelui.

Poarta Leilor cu cele doua turnuri

Drumul Leilor

De la poarta se intinde Drumul leilor, o adevarata strada de 300 de metri, flancata de statuile a 12 lei din piatra aflati de o parte si de alta. La capatul Drumului Leilor se afla alte doua turnuri: Mudafai Hukuk, care de fapt este iesirea din muzeu, si contine o librarie si un magazine de suveniruri. Al doilea turn este Mehmetcik Tower si contine un cinematograf cu 60 de locuri unde se pot vedea documentare despre Ataturk si Anitkabir.

De aici se intinde imensa curte interioara, pavata cu marmura si pazita de soldati inarmati. Drept in fata se inalta un port drapel inalt de 33 de metri, care i-a fost daruit lui Ataturk de catre  un cetatean american de origine turca. Drept in fata se intinde o terasa secundara, de unde se poate admira o proveliste minunata asupra orasului. Noi insa am mers direct catre Mausoleu. La intrarea in mausoleum, pe partea stanga se afla scris cu lietere de aur cuvantarea lui Ataturk catre tineretul turc, iar pe partea dreapta se afla discursul acestuia de 10 ani. Sala este imensa si are tavanul placat cu motive otomane din sec 14-15. In spate este mormantul marelui Ataturk, pazit bineinteles, iar in sala este o liniste mormantala si o binemeritata racoare.

Dupa iesirea din mausoleum, am asistat la ceremonia schimbatului garzii, foarte fotografiata de turistii prezenti, si apoi am intrat sa vizitam muzeul.

curtea mausoleului

port drapelul

Mausoleul Anitkabir

interior Anitkabir

mormantul lui Ataturk

tavanul ornat cu motive otomane din aur

discursul lui Ataturk de 10 ani

Muzeul este excelent organizat, este interactiv si se pot vedea scene de batalie (excelent puse in scena, cu sonor si miscare, ca sa poti intelege mai bine batalia pe care o evocau). Aici se pot afla care au fost reformele lui Ataturk, dar si despre viata lui particulara.

Mustafa Kemal, a fost nascut in 1881 in Salonic, Grecia, din parinti turci. A fost soldat, reformator, pasa, apoi presedinte si este considerat una din marile figure ale secolului XX. I-a salvat pe turcii supravietuitori din Primul razboi mondial, unde Imperiul otoman a fost invins si desfiintat. I-a unit si s-a opus fortelor invadatoare grecesti care voiau sa impuna turcilor sleiti de razvoi ordinea Aliatilor. S-a opus si respins agresiunea fortelor britanice, franceze si italiene, prin ceea ce se numeste “Razboiul de independenta” al Turciei. Prin eforturile lui, in urmatoarele doua decenii, a reusit sa redea turcilor mandria nationala in contextul lumii moderne. A reformat Turcia , a modernizat sistemul juridic sic el educational; a dat femeilor drept de vot, a interzis poligamia, a introdus alfabetul latin si a fost precursorul democratiei turce. In ultima instanta, a statornicit granitele tarii si a reconciliat relatiile externe. In 1930 a incheiat un pact cu Grecia prin care s-a facut un schimb de populatie, ramas drept cel mai mare din istoria ambelor tari. In ultimii ani din viata, s-a instrainat de popor,a trait in luxul din palatul Dolmabahce unde a si murit de ciroza in 10 noiembrie 1938 la ora 9.05. Ceasurile din intreg palatul Dolmabahce au fost oprite la aceea ora si stau incremenite de atunci, drept marturie a stingerii marelui conducator.

In viata personala a adoptat 13 copii, 12 fete si un baiat, dar cel mai mult a iubit-o pe Sabiha, prima femeie pilot militar a Turciei. Muzeul contine inclusiv pozele din colectia personala a Sabihei, donate de aceasta, precum si o serie de lucruri personale ale acesteia. Mi-a placut mult un Coran in miniatura oferit de Sabiha tatalui ei cu ocazia unei aniversari, o masina Lincoln care a fost masina oficiala a lui Ataturk in anii 1935-1938, o colectie de haine personale si o statuie de ceara a acestuia asezata la biroul official de unde Ataturk a conceput marile sale reforme.Din pacate in interiorul muzeului nu se pot face deloc poze.

ceremonia de schimbare a garzilor la Anitkabir

Am terminat vizita dupa ora 12 si ne-am grabit sa parasim Ankara, cu destule regrete ca nu am avut timp sa vedem mai multe din ce are ea de oferit, ca de exmplu: Muzeul Etnografic sic el de Arte , Parcul Genclik, Moscheea Kocatepe, Baile Romane sau CERMODERN, muzeul contemporan de arte.