Palatul Topkapi

Este situat tot in Sultanahmet, ca de altfel cele toate cele mai importante atractii ale Istanbulului. A fost construit intre anii 1460 si 1478 de catre sultanul Mehmed al II-lea Cuceritorul si multi ani a servit ca si sediu administrativ si ca resedinta pentru sultanii otomani. Este de fapt un complex enorm, intins pe mai multe sute de metrii patrati, care a primit de-a lungul secolelor noi si noi anexe, pavilioane si constructii.

Palatul Topkapi vazut de pe Bosfor

Intrarea in palat este printr-o curte exterioara, numita “Curtea Ienicerilor” sau Alay Meydani si prin asa numita Poarta Imperiala. Exista o inscriptie pe aceasta poarta care zice ca a fost construita in anul 883 (1478).  In rondul din aceasta curte se afla Fantana Sultanului Ahmet al III-lea, foarte frumoasa de altfel, pe care noi am stat sa o vedem mai bine la plecare de fapt.

Poarta Imperiala

fantana lui Ahmet al III-lea

In curtea exterioara se afla cladiri administrative, aici sunt ghiseele pentru vanzarea de bilete si tot aici, intr-un colt este Biserica Sfanta Irina (Aya Irini).

Este cea mai mare biserica din Istanbul dupa Sfanta Sofia. Este o biserica foarte veche, construita probabil in primii ani ai sec. 4, in timpul imparatului Constantin, pe ruinele unui templu din epoca romana. A ars si ea din temelii in timpul revoltei de la Niceea si a fost refacuta de Imparatul Iustinian. De fapt , cladirea actuala a fost construita dupa cutremurul din anul 738. Este singurul exemplu de arhitectura bizantina ramas in picioare in Istanbul. Are o cupola cu diametrul de 15 metri, sprijinita pe 4 coloane mari, in jurul careia sunt 20 de ferestre. In interior se zice ca atriumul este cel original si ca s-au pastrat cateva mozaicuri originale.

Eu nu am putut vedea mare lucru in interior, pentru ca biserica era in renovare. Nu am inteles insa de ce era inca deschisa publicului, cu toate ca intauntru era chiar periculos de vazut ceva, fiind un mare santier. (aici se cunoaste mana turcilor care stiu sa scoata bani si din piatra seaca).

Biserica Aya Irina

interior Aya Irini

Cat eu am vizitat Sfanta Irina, baietii m-au asteptat in minutata gradina care este curtea exterioara. De fapt este un parc in toata regula, cu arbori seculari, iarba, alei si bancute. Fiind o zi de duminica, parcul era arhiplin, asa ca baietii au gasit de cuvinta sa se lungeasca cat erau de lungi la umbra pe iarba, exemplu imitat imediat de alte zeci de oameni.

Am stat la coada circa un sfert de ora ca sa luam bilete pentru palat si cu biletele in mana, ne-am prezentat la “Poarta Salutului”. Este o poarta monumentala, flancata de doua turnuri care leaga curtea exterioara de cea interioara.  Numai sultanul avea voie sa treaca calare de aceasta poarta, restul muritorilor trebuiau sa se deplaseze pe jos. Curtea interioara poarta denumirea de Curtea Divanului sau Curtea justitiei. Aici se tineau ceremoniile de incoronare sau funeraliile.

Poarta Salutului

Curtea este strabatuta de o alee principala numita Poteca Vizirului si care uneste Poarta Salutului de o alta poarta mai mica, numita Poarta Fericirii. In stanga sunt dispuse Holul Consiliului imperial (Divanyeri) si Turnul Justitiei, iar diverse corpuri de cladire sunt in partea opusa.

Turnul justitiei

Divanyeri

In spatele celei de-a treia porti, Poarta Fericirii, se afla a treia curte, cu asa numitul palat interior (Enderun). Aici sunt pavilioane, Kubleati (camere acoperite de cupole), si cladirea trezoreriei. 

Poarta Fericirii

Sala de festivitati

Pavilionul Fatih

Enderun este cea mai importanta parte a palatului, unde sultanii isi petreceau majoritatea timpului si unde erau educati baietii de la curte si eunucii albi. Cea mai impozanta este Camera de festivitati, aurita in intregime si extrem de bogat ornamentata. In aceasta curte se mai afla Pavilionul Fatih, in coltul cu vedere la Bosfor, Camera Privata, vis-avis de Pavilionul Fatih- care este un pavilion cu doua randuri de coloane, care se deschide spre terasa numita “sofa din marmura” . In sec. 17, pe timpul sultanului Murad al 4-lea, pe aceasta terasa au fost construite unele cladiri si pavilioane anexe, precum Camera de Circumcizii, Pavilionul pentru Masa de Ramadan, Pavilionul Bagdad, Pavilionul Yerevan, Pavilionul Sofa Imperiala si Turnul medicului.

Din aceasta sectiune se poate ajunge curtea inferioara a palatului Topkapi, denumita Gradina cu Flori Atarnate.

exponat din Trezorerie

Sabia lui Stefan cel Mare

Haremul este o intreaga sectiune, care se intinde pe latura stanga a celei de-a doua curti si poate fi accesata prin Poarta fericirii, pana la partea interioara a Enderum. Noi nu l-am vizitat, pentru ca eram contratimp. Trebuie sa stiti ca pentru harem va trebuie si bilet separat si ca aceasta sectiune este destul de mare si o sa va ocupe ceva timp in plus fata de restul palatului Topkapi.

In schimb am vizitat, Pavilionul cu relicve sacre, care sunt pastrate in Camera Privata. Acestea au fost aduse la Istanbul de catre sultanul Selim Yavuz impreuna cu comoara mamelucilor egipteni. Aici se afla o bucata dintr-un dinte al Profetului Mohammed, care I s-a rupt in timpul razboiului Uhut; piatra cu amprenta piciorului Profetului pe care acesta a pasit in timpul Inaltarii, denumita si Naksi Kademi serif, o conducta din lemn placat cu aur pentru apa de la Kaaba, Sigiliul Binecuvantarii descoperit la Bagdad si trimis la Istanbul, Piatra de curatat, folosita de Profet pentru curatire ritualica, scrisori de convertire pe care Profetul le-a trimis in mai multe locuri , Coranuri si sabii care au apartinut diverselor persoane religioase importante.

Apoi am vizitat Trezoreria. Se afla aici din anul 1478, cand a fost mutata din Fortareata Yedikule. Se afla in a doua curte, pe partea dreapta si consta din patru camere. In prima camera se afla comoara pe care a adus-o sultanul Selim Yavuz din campania sa de cucerire a Persiei. Consta dintr-o colectie de podoabe de aur si argint, si pietre pretioase, A doua camera este rezervata pentru smaralde si obiecte impodobite cu smaralde, care au apartinut sultanului Ahmet I. In camera a 3-a se afla Diamantul “Facatorului de linguri”, care este cel mai de prêt obiect expus la palatul Topkapi. Se spune ca in trecut exista un diamant impresionant denumit Diamantul Pigott (dupa numele celui care l-a adus din India), care avea 85.5 carate si care era extrem de dorit de toti regii si imapartii lumii. A ajuns in mainile lui Ali- Pasha, tiranul Ioaninei, un om extrem de avar, crud si pervers, care il pastra in permanta sub haine, intr-un saculet special. Cand sultanul a poruncit moartea lui Ali Pasha, acesta a poruncit capitanului D’anglas (personaj care apare in romanul lui Alexandre Dumas- Contele de Monte Cristo) sa sfarame diamantul ca sa nu ajunga intreg in mainile sultanului. Legenda spune ca de fapt D’anglas nu a spart de fapt diamantul dupa moartea lui Ali Pasha si ca de fapt “Facatorul de Linguri” de la Palatul Topkapi este de facto celebrul diamant Pigott, pe care nimeni nu l-am mai gasit niciodata. Speculatia este cu atat mai mare cu cat Facatorul de linguri are 86 carate, exact la fel cu celebrul diamant Pigott.

In a 4-a camera se afla obiecte care au apartinut sahului persan Ismail, o oglinda din fildes care a apartinut sultanului Suleyman, tronul oferit de Nadir sah sultanului Mahmut I si alte obiecte pretioase.

De mentionat ca nicaieri in aceste Sali nu se pot face poze iar respectarea regulilor este asigurata de zeci de gardieni care stau de paza. Amestecat cu aglomeratia acerba, care a facut ca gardienii sa ne zoreasca in permanenta, vizitatea incaperilor de aici mi s-a parut anevoioasa.

Am petrecut mai mult in Sala Armelor, unde sunt expuse colectii de arme din diferite epoci, majoritatea prazi de razboi sau cadouri primite de sultani. In total sunt peste zece mii de arme expuse aici, dar pentru noi atractia maxima a fost Sabia lui Stefan cel Mare. Marturisesc ca la  vederea sabiei lui Stefan  am  simtit ca si cum un curent electric m-ar fi strabatut in tot corpul. Sincer, cred ca sabia asta are o energie care e inca vie si care explica poate de ce statul turc nu a fost nicioadat de accord sa o returneze statului roman.

Am mai vizitat sectiunea cu portelanuri, sala cu ceasuri, sectiunea cu vestminte si apoi am iesit afara in gradina extenuati.
Am facut o mica pauza in gradini, admirand florile, ascultand sipotul apei din fantani si savurand racoarea de sub pomi.

Moscheea

Biblioteca

Apoi, in ultima etapa a vizitei noastre am vazut:

-Pavilionul Bagdad- a fost construit de sultanul Murat al 4-lea in 1639. este admirabil inconjurat de o galerie de 22 coloane, are tavanul din lemn iar partea frontala acoperita cu marmura pana sub ferestre.

-Pavilionul Revan- construit tot de acelasi sultan Murat in 1635, putin mai mic decat Pavilionul Bagdad, care are deosebit faptul ca ferestrele formeaza doua siruri in sus si in jos, iar cele de jos sunt inchise la interior cu capace lucrate in perle.

-Pavilionul Mecidiye, construit in stil rococo

-Pavilionul Mustafa Pasa

-Salonul pentru cina de Ramadan

Pavilionul Mustafa Pasa

interior pavilionul Mustafa Pasa

Pavilionul Mecidyie

Pavilionul Revan

Pavilionul Bagad

Sala pentru Cina de Ramadan

Nu am putut vizita moscheea Sofa si Biblioteca sultanului Ahmet al 3-lea, pentru ca erau in renovare. Chiar si fara acestea si fara a vizita Haremul, vizita noastra la Palatul Topkapi a durat peste 4 ore si nu pot spune ca am vazut tot ce era important de vazut. In tot cazul imensitatea complexului poate descurajanta si pentru cei mai curajosi vizitatori, dar lasand la o parte oboseala, locul acesta este o adevarata cronica asupra Imperiului otoman, in diferitele lui epoci si perioade istorice, si pe care nu as fi vrut pentru nimic in lume sa-l ratez.