Plajele Sithoniei

As zice ca Sithonia este raiul celor impatimiti de soare si plaja. De jur imprejurul bratului sunt numai plaje, unele apanajul resorturilor exclusiviste, altele salbatice si altele amenajate ca sa deserveasca campingurile adiacente.

Intrarea pe bratul Sithonia se face incepand cu Nikiti. Nikiti este un oras in toata regula, cu tot ce-I trebuie, care are si o plaja adiacenta, la Kastri. Nu am incercat-o, parea sufocata de multimea de masini parcate, dar se zice ca de aici rasaritul de soare este impresionant.

Intre Nikiti si Toroni sunt nenumarate golfuri si golfulete si zeci de plaje inconjurate de o vegetatie abundenta. Neos Marmaras este o localitate care abunda de multimea de hoteluri de toate categoriile si care are doua plaje celebre: una este “Plage” foarte turistica, destul de lata, care se intinde pe mai bine de 1.5km lungime si care a fost distinsa cu Blue Flag pentru puritatea apei si curatenia mediului. Plage are toate amenajarile, multe terenuri de volei si baschet si munte centre pentru sporturi marine. Noi insa ne-am oprit pe a doua plaja a statiunii Neos Marmaris, Paradisos. Este mai putin aglomerata decat Plage, este mai mica (are 1km lungime), dar la fel de curata si cu apa limpede.

Imediat spre sud incepe o aglomerare de plaje intinse de-a lungul coastei, pe o lungime de 9 km. Zona este cunoscuta sub denumirea de Limanakia (sau porturi micute) si este deservita de statiunea Porto Carras. Aici sunt nenumarate golfuri pe care marea le-a sapat in tarmul stancos, iar la unele din ele nu poti ajunge decat de pe mare. Plajele astea mie mi-au placut la nebunie, cu nisip alb fin si cu apa spre verde deschis. Le-am fotografiat de sus, pentru ca aceesul este restrictionat la turistii resortului de la Porto Carras, dar aici sunt nenumarate piste de tracking si cred ca avand o bicicleta se pot face niste excursii de toata frumusetea. Am urmat apoi linia tarmului pana la Toroni si apoi pana la sud, la Porto Koufo.

La Porto Koufo ne-am oprit sa luam masa, chiar in port, pe malul marii. Chiar daca restaurantul  avea mesele afara direct pe nisip, era destul de scump, asa ca pranzul aici, cu peste la gratar, scoici, creveti proaspeti si salata greceasca si cu bauturile incluse, ne-a ajuns la 50 de EUR. E adevarat insa ca am primit un dulce din partea casei si copilul a fost lasat liber sa alerge peste tot, fara nici o opreliste. Mi-a placut statiunea: cu case de vacanta albe, cu flori la ferestre, cu portul micut si cochet si cu stradutele inguste in panta. Cel mai mult mi-a placut linistea si lipsa vacarmului pe care turistii il creeaza in locurile aglomerate.  

Porto Koufo

Dupa pranz, eu una as fi vrut sa mergem pe jos spre Capul Drepano, extremitatea sudica a Sithoniei, dar din pacate nu a fost timp pentru mini excursia asta. Asa ca ne-am urcat din nou in masina, iar drumul ne-a dus pe niste serpentine inalte, in partea estica a bratului Sithonia, pana la Kalamitsi. Aici este un mare camping ingradit, asa ca accesul spre plaja se face trecand prin acest camping. Pentru ca ar fi trebuit sa platim o taxa de intrare, nu ne-am oprit aici si am mers spre Kriaritsi. Aici este un adevarat labirint de stradute, unde ne-am ratacit si efectiv nu am gasit plaja. Am gasit insa campingul, supra aglomerat si unde la fel, ca sa ai acces la plaja, trebuia sa platesti taxa de intrare. Nu am poposit. Au urmat apoi plajele de la Klimataria, Linaraki si Paralia Sykias. Aici nisipul este fin si sunt nenumarate taverne si baruri pe plaja cu nelipsitele umbrelute si sezlonguri in peisaj. Nu asta cautam pentru dupa-amiaza aceea, asa ca am mers mai departe, spre Sarti. Este o statiune pe care am gasit-o la fel de aglomerata ca si Neos Marmaras asa ca nu ne-am oprit. De fapt cautam plaja Portokali Beach, despre care citisem ca este deosebit de spectaculoasa. Pana acolo am ajuns mai intai la Platanitsi, unde la fel, am gasit mai intai un camping, apoi o plaja foarte frumoasa, cu nisipul fin si alb, plina de familii cu copii.

Am gasit apoi o sumedenie de indicatoare, unele rudimentar confectionate din lemn pe care scria cu vopsea numele plajei Portokali. Stiam ca nu e amenajata si mai stiam ca accesul e destul de dificil. Am lasat masina parcata pe marginea soselei si am luat-o pe jos, mai intai printr-o padurice de pini, unde erau zeci de rulote si corturi, apoi pe niste stanci, pana am ajuns la ceea ce era un fel de povarnis abrupt, pe unde am coborat singura, direct pe stanci, pana la plaja. Plaja este mica, dar cu adevarat impresionanta. Este de fapt un mic golfulet, pe care marea l-a sapat in tarmul inalt, din care au ramas mai multe stanci, sculptate in diferite forme, unde poti sa stai sa te odihnesti. Apa are culoarea turcoaz, nisipul este fin si nu am rezistat tentatiei sa nu ma dezbrac si sa fac o baie. Mi-am lasat hainele si aparatul foto direct pe o stanca si eram convinsa ca tot acolo o sa le gasesc, chiar daca erau multi oameni in jur. M-as intoarce aici cu cortul, intr-o altfel de vacanta, pentru frumusetea salbatica a plajei si pentru atmosfera libera pe care hippiotii, rockerii si nudistii care vin aici o gasesc pe gustul lor.

Porto Carras

Golfuletele din zona Limanaria

soseaua de coasta a Sithoniei

Paralia Sykias

Sarti

Portokali Beach

Dupa baia inopinanta, mi-am cules hainele si aparatul foto de unde le lasasem si m-am catarat inapoi pe stanci, pana la locul unde lasasem masina si restul familiei, care intre timp mancase o inghetata de la una din multele tonete din jur. Ne-am oprit la Armenistis, pentru ca auzisem ca e una din cele mai frumoase plaje de pe Sithonia. Aici am gasit tot un camping, asa ca am lasat masina la intrare si am mers ceva, pe o cararuie ingusta, de-a lungul unui perete stancos si care marginea campingul. Cand credeam ca nu o sa mai ajungem niciodata la capatul campingului, am zarit iesirea spre plaja si…am ramas inmarmurita. In fata mea se intindea cea mai minunata plaja pe care o vazusem vreodata. E si ea intr-un golf larg, are o lungime si latime impresionante, nu e amenajata pentru ca e marginita de camping, se termina cu doua extremitati stancoase, are nisipul alb de granulatie diferita iar marea este de un turcoise incredibil. Drept in fata se inalta Muntele Athos si ii cred pe cei care povesteau ca aici au vazut cele mai incredibile rasarituri de soare ever. Ne-am intins pledul, umbreluta, ne-am aruncat hainele de pe noi si ne-am scaldat in voie in valurile inspumate. 

La Armenistis

Nu mai stiu cum au trecut orele, pentru ca eram ca beata de la frumusetea din jur. La un moment dat a inceput sa bata vantul,a adus niste nori negri, iar marea a devenit mai furioasa. Am scos copilul cu forta din apa, ne-am strans catrafusele si am alergat spre masina, exact la timp, pentru ca s-a dezlantuit o ploaie teribila. Voiam sa ne oprim putin si la Karydi, unde stiam ca e tot o plaja superba, dar ploaia ne-a facut sa ne razgandim, asa ca am mers pana la Vourvourou, care e o statiune in adevaratul sens si unde ne-am oprit la o taverna de pe plaja, pana a trecut ploaia. Mi-a facut placere sa ne plimbam apoi, prin nisipul inca ud, cu picioarele goale si am observat ca desi era deja ora 6 dupa amiaza, oamenii alungati de ploaie de pe plaja, se reintorceau, asa incat, in cateva zeci de minute si in pofida faptului ca mai era putin si apunea soarele, plaja se umpluse ochi.

Vourvourou

Pe noi apusul ne-a prins aproape de hotelul nostru de la Kalives si, ca de obicei, baia in piscina, la crepuscul, mi-a alungat orice urma de oboseala din excursia noastra de o zi pe plajele Sithoniei.