Manastirea Roussanou

Inca de cand am ajuns in Kalambaka, de la receptia hotelului ni s-a dat o harta a tuturor manastirilor, precum si orarul lor de functionare. Si pentru ca era o zi de marti iar a doua zi singura manastire care urma sa fie inchisa era Roussanou, am decis sa o vizitam pe aceasta prima, pentru ca planul nostru era sa apucam ca in 2 zile sa le vizitam pe toate cele 6 deschise publicului.

Deci, orarul de functionare al manastirii Roussanou este:

-in perioada 01.04-31.10- de luni, pana vineri intre orele 9-18

-in perioada 01.11-31.03- de luni pana vineri intre orele 9-14

Miercurea inchis.

Din Kalambaka exista sosea asfaltata care duce pana la manastiri, asa ca nu se poate spune ca accesul nu este facil, dar exista totodata si o carare neasfaltata pentru drumetii mai cutezatori, care se incumeta sa urce sus pe stanci, cu rucsacii in spate, care iese in preajma manastirii Sfanta Treime.

Noi am pornit cu masina pe soseaua asfaltata, in jur de ora 2, dupa ce lasasem bagajele la hotel. Pe o caldura mare care nu s-a potolit indiferent cat se sus am urcat.

Natural ca soseaua nu poate sa urce in nici un caz pana la nici una din manastiri. La un moment dat, trebuie sa lasi masina in una din scobiturile pe care le face soseauna in peretele stancilor, sau in una din cele cateva parcari amenajate si sa pornesti mai departe pe jos.

La Roussanou nu se ajunge greu. E adevarat ca sunt cateva zeci bune de scari, nu le-am numarat, dar nu mi-au dat nici prea multa osteneala nici bataie de cap. Rares era oricum cu mult in fata noastra tot timpul si in entuziastmul lui de copil de 6 ani, ne tot indemna sa ne miscam mai repede. Si am mai avut un mic avantaj pentru ca am urcat pe canicula de dupa pranz; relativ putini calatori indraznesc sa infrunte scarile pe caldura, marea lor majoritate urcand ori dimineata, ori dupa amiaza tarziu, aproape de inchidere.

Nu am avut ghid in nici una din vizite. Mi-am cumparat din Kalambaka insa o carte despre manastiri, tiparita in limba romana, care m-a ajutat sa inteleg ceea ce vedeam, si din cuprinsul careia o sa povestesc mai departe.

Asa am aflat ca istoria manastirea Roussanou se pierde efectiv in cateva legende, pentru ca atat data cand a fost ridicata cat si anul exact nu se cunosc. Se zice ca numele si-l trage de la un calugar care se numea Russanos, care se numea asa pentru ca provenea din satul Rosana. Alta legenda zice ca manastirea a fost zidita in anul 1288 de catre doi calugari. Este insa sigur ca in anul 1545 manastirea era atestata in inscrisurile care se pastreaza la Megalo Meteoru, pentru ca tot doi calugari: Maxim si Ioasaf, au primit permisiunea de a renova vechea manastire si biserica care era deja aici. Au urmat apoi secolele de inflorire a vietii monahale si aici, apoi decaderea si devastarea de catre invadatorii de alta religie, putine artefacte putand fi salvate si pastrate pana azi in tezaurul de la Megalu Meteoru.

Istoria recenta a manastirii este legata de viata maicii Eusebia, care din anul 1950 se ingrijeste de manastire, a renovat-o si conduce manastirea de maici de aici.

Cladirea principala are trei nivele: primul nivel este ca o anticamera unde se gasesc si ghiseul de bilete si cosurile cu fuste si esarfe cu care sunt indemnati vizitaorii sa se imbrace. La etajul din mijloc se afla biserica Metamorfosis (Schimbarea la fata), precum si chiliile renovate, iar la etajul de deasupra sunt camere renovate pentru vizitatori.

Biserica Metamorfosis are altarul orientat spre nord si este conceputa cu doua coloane in forma de cruce, cu cupola si sala de intrare. Frescele murale sunt bine pastrate si chiar daca sunt anonime dateaza din anul 1560. Fatada altarului este facuta din lemn sculptat si aurit. In dreapta sunt doua fresce ale Sfintei Varvara, apoi sunt frescele unde sunt zugravite Invierea si Schimbarea la fata a lui Hristos. Jos sunt Sfintii Ostasi si Maica Domnului inconjurata de ingerii Mihail si Gavril. Pe cupola este zugravit Dumnezeu, dar din pacate pictura a suferit deteriorari din cauza umezelii.

In schimb bine pastrata este cupola de deasupra intrarii, unde sunt zugravite chinurile sfintilor, iar langa intrarea ce duce spre centrul bisericii exista “Pregatirea intronarii” o imagine cu o multime de oameni, ingeri si un rau in flacari, iar deasupra apar trei ingeri: unul care tine un raboj unde sunt insemnate faptele pacatosului aflat la judecata de apoi, al doilea balanta cu care sunt cantarite, iar al treilea indeparteaza cu tridentul un diavol care incearca sa ia cu el sufletul ajuns la judecata.

Mai trebuie sa spun ca manastirea are o extraordinara gradina suspendata, unde maicile cultiva legume dar si flori, precum si o terasa din lemn, cu mese, fotolii si banci si multe plante in ghivece, care aduce cu un mic colt de rai si de unde turistii se inghesuie sa faca poze.

Chiar de langa manastire pleaca o poteca care urca pana pe varful stancii. Am urcat si noi, curiosi sa vedem ce gasim sus. Am gasit cativa turisti dar si un peisaj de vis, asa ca am stat cateva minute ca sa facem poze si sa ne tragem sufletul, dupa care am coborat pe acelasi drum, intersectandu-ne de data asta cu multe grupuri care porneau sa viziteze manastirea aproape de ora inchiderii, pentru ca caldura incepea sa se domoleasca incetul cu incetul.

Noi ne-am intors in Kalambaka si am luat un pranz tarziu, timp indelungat, care s-a transformat si in cina, pentru ca curtea restaurantului plina cu verdeata si cu papagali l-a incantat atat de tare pe Rares, incat nu s-a lasat dus decat dupa cateva ore bune, cand afara se inoptase de-a binelea.