Edessa –orasul apelor

Edessa este un mic orasel situat la o ora si jumatate de mers cu masina de Salonic. Nu aveam in plan sa ajungem in Edessa, dar pentru ca era efectiv in drumul nostru de la Salonic la Kalambaka, ne-am oprit si aici pentru cateva ore.

Singura atractie a acestui mic oras situat in provincia Macedonia Centrala si la confluenta drumurilor care duc spre Salonic, orasul Florina si mai departe spre principalul sit arheologic din Macedonia- Pella, sau mai departe spre vest, este parcul natural cu cascade.

Cascadele de aici s-au format in secolul 14 in urma unui cutremur de pamant care a miscat regiunea si apa, erodand rocile, a dat nastere unui adevarat paradis verde, luxuriant si care freamata de viata. Iar spiritul intreprinzator al grecilor nu s-a dezmintit nici aici, pentru ca au stiut sa organizeze si sa sistematizeze parcul, astfel incat este o adevarata placere sa te plimbi pe aici, indiferent daca afara sunt 40 de grade la umbra.

Noi am ajuns in Edessa pe la ora 11 dimineata. Era cald si am mers intins catre parc, calauziti fiind de nenumaratele indicatoare pe care scria “waterfalls”. Am lasat masina intr-o parcare amenajata la intrarea in parc, unde era si un bazar cu multe tarabe dar cu putini cumparatori.

Raul care intra in parc mai intii trece pe langa o cafenea si un restaurant, apoi este dirijat prin niste canale intr-un bazin si trece printr-o gradina superba plina cu flori, care se strabate pe niste pontoane frumos amenajate.

Marea cascada, Karanos, cade de la o inaltime de 70 metri si este cea mai mare cascada din Europa de Est. mai intai am vazut-o de sus, sau mai bine zis am auzit-o. Chiar in punctul unde cad apele, se afla un copac batran, care-si intinde radacinile printre pietrele udate de cascada, si am stat aici minute in sir mirandu-ma de cum rezista el, de atata amar de vreme, langa cascada furioasa. Putin mai sus sunt cascadele gemene, Diplos, mai mici si cu un mic lac intre ele. Cursul apelor este dirijat prin niste canale mai mici sau mai mari, peste care trec multe poduri, scari sau sunt amenajate locuri pentru belvedere sau odihna.

In spatele marii cascade este o mica grota, unde am ajuns urcand multe scari umede si alunecoase, de unde am facut cateva poze din spatele caderii de apa si de unde am iesit in final cam uzi dar incantati nevoie mare.

Ne-am oprit sa admiram moara de apa si apoi expozitia de reptile, unde R. a stat incantat de soprarle, serpi sau iguane minute in sir.

Am remarcat un muzeu al apei in aer liber si un mic teatru, unde cred ca se tin spectacole in aer liber.

Din pacate vizita noastra a fost scurta, dar nu pot decat sa recomand Edessa tuturor celor care sunt in tranzit spre Salonic, Pella, Vergina sau Florina, chiar si numai pentru cateva ore petrecute in natura, admirand minunile pe care numai apa stie sa le faca.