Portugalia sudica sau Algarve

Silves- Portimao- Sagres- Capo da Sao Vincente- Lagos- Albufeira-Faro

Cu peste 280 de zile insorite in decursul unui an, fara indoiala ca Algarve este cea mai cunoscuta destinatie a Portugaliei, dupa Lisabona. Daca ai vrea sa privesti spre Algarve dintr-un avion ipotetic, regiunea s-ar arata ca o succesiune nesfarsita de plaje cu nisip alb si fin, unde in ultimii ani s-au construit resorturi pentru toate buzunarele, dar unde totusi s-au pastrat nealterate spectacularele forme de relief pe care vanturile Oceanul Atlantic le-a sculptat in diverse forme care mai de care mai ciudate.

In drumul nostru prin Algarve ne-am oprit in Silves, fosta capitala maura a regiunii, astazi un mic oras cochet, extrem de turistic.

Drumul pana la Silves duce prin culturi de grau, livezi de portocali sau maslini si mai ales vita-de-vie. Chiar inainte de intrarea in oras, am trecut peste cateva poduri extrem de pitoresti, orasul fiind asezat in apropierea raului Arade. Insa caracteristica unica a zonei este data de pamantul rosu, din care au fost construite caramizile Castelului Maur, care este atractia principala a orasului. Istoria orasului Silves este strans legata de cucerirea Maura, fiindca din anul 713 orasul a fost in continuu sub dominatie araba, cu exceptia anilor cand regele Sancho I al Portugaliei l-a recucerit pentru scurta vreme. A fost insa din nou cedat catre arabi, ca mai apoi, in 1242 sa fie definitiv anexat Portugaliei. Orasul poarta insa si astazi aspectul de oras arab, cu stradutele sale inguste si cu casele vopsite in alb cu tesase cu bolte si cu turnuri sub forma de minarete.

Castelul Maur se vede din orice punct al orasului si iese in evidenta prin caramizile sale rosii si prin arhitectura specifica de fortareata araba. Noua ne-a parut extrem de familiar, mai ales fiindca pastreaza liniile arhitecturale aceleasi ca ale unui Kasbah arab, asa cum am vazut in Maroc. A fost construit in sec.8 de catre mauri si a fost folosit drept bastion de razboi de regele Sancho I, a carui statuie domina intrarea in castel. Am stat sa vizitam castelul cateva ore bune, zidurile externe, rezervoarele de apa, fortificatiile interioare si mai ales gradinile exterioare si interioare fiind foarte frumos puse in evidenta si pline de turisti.

Foarte frumoasa este si Catedrala orasului, vopsita in alb, aflata chiar langa Castel, dar ce am apreciat cel mai mult a fost strada principala, plina de restaurante. Aici am gasit unul cu specific englezesc, cu o splendida gradina , unde am luat pranzul, inainte de plecarea spre Portimao.

Catedrala din Silves

Castelul Maur

Statuia lui Sancho I

fortificatiile interioare

gradina interioara

si cea exterioara

orasul Silves

Intrarea in Portimao

Praia da Rocha

 

Praia da Rocha

si apa rece a Oceanului

Si orasul statiune Portimao este situat tot in apropierea raului Arade, si, in afara orasului vechi, cu stradute tipice regiunii Algarve si cu case cu fatadele placate cu faianta colorata, are si un mare centru comercial si un port modern. Pe noi insa nu ne-a interesat orasul vechi mai mult decat pentru o raita, fiindca venisem aici ca sa stam la plaja pentru 2 zile. De data asta ne-a fost usor sa gasim hotelul unde aveam rezervare, fiindca era cel mai inalt de pe faleza, iar camera noastra, aflata la etajul 27, avea o priveliste mirifica asupra Oceanului si asupra plajelor.

Chiar la iesirea din hotel aveam scarile care coborau spre Praia da Rocha, celebra pentru stancile sale sculptate de valurile si vantul oceanului.

Am constatat ca apa oceanului, in luna mai, este extrem de rece. De fapt era atat de rece incat intrata in apa cu picioarele aveam brusc o senzatie de congelare instantanee. Si asta chiar daca afara erau 30 de grade si soarele stralucea din plin. Asa ca ne-am multumit sa ne plimbam de-a lungul plajelor sau pe faleza, iar a doua zi am dedicat-o unui tur de coasta.

Am inceput ziua mergand catre Sagres, altadata un mic satuc pescaresc, astazi un oras turistic care ofera o gama larga de activitati sportive gen surf, scuba diving, climbing, si alte sporturi nautice. Dar ceea ce face Sagres sa fie cunoscut, in afara de berea locala, este faptul ca aici Printul Henri Navigatorul a intemeiat prima scoala de navigatie, ale carei ruine le-am vizitat si noi, de unde si-a pregatit plecarea spre coasta africana si mai departe, ca sa descopere cai nautice nebatute de nimeni pana la el. Si tot in apropiere de Sagres este Cabo de Sao Vincente, cel mai sud-vestic punct al Europei, un loc extrem de mistic in trecut, unde  vracii si preotii veneau sa caute harul divin si iluminarea. Pe mine una m-au socat vanturile tari de aici, curentii oceanici fiind deosebit de puternici, ceea ce explica tarabele vanzatorilor de lana, paturi groase si tot felul de articole de imbracaminte de iarna de aici, temperatura pe promotoriu fiindca extrem de scazuta. De fapt vanturile erau atat de puternice incat nu am rezistat in picioare mai mult de cateva minute, cu gluga pe cap, atat cat sa fac cateva poze malurilor si falezei inalta de 1000 de metri deoasupra oceanului. Este si o unitate militara construita pe promotoriu, unde accesul este bineinteles interzis si unde, imi imaginez, nu-i deloc roz sa traiesti, cu zgomotul infernal al valurilor si vantului oceanului in urechi.

Promotoriul de la Cabo de Sao Vincente

ruinele Scolii de navigatie a lui Henri Cuceritorul

Impresionati si infrigurati ne-am intors spre Lagos.

Orasul Lagos are o istorie ciudata. Descoperirile maritime din sec.15 l-au facut un important centru maritim si naval. Aici caravelele incarcate cu aur, fildes si sclavi isi descarcau marfa si aici a luat nastere prima piata de sclavi din Europa. De asemenea Lagos este locul de unde Armada portugheza condusa de Regele Sebastiao a plecat in 1578 sa lupte in batalia de la Alcacer Quibir. Orasul a fost in intregime distrus de cutremurul din 1755, iar astazi centrul vechi pastreaza numai cladiri din sec.18-19. Astazi Lagos-ul se mandreste cu o foarte bine echipata Marina (portul turistic), are de asemeni un port pescaresc pentru ambarcatiuni usoare si este in egala masura un oras care atrage anual mii de turisti, pentru care a dezvoltat o retea ampla de hoteluri si nenumarate restaurante.

Noi am poposit in Lagos ca sa luam pranzul, intr-un restaurant cu specific pescaresc bineinteles, unde am savurat “arroz de langueirao”, ca apoi sa ne imbarcam la bordul unei salupe si sa mergem sa descoperim grotele, intr-un minunat tur care a durat cateva ore. Nu stiu sa zic ce mi-a placut mai mult in acest tur: peisajele incredibile, stancile sculptate de valuri si vant in cele mai ciudate forme (in ordine am vazut Camila, Elefantul pui, apoi pe Brigitte Bardot, o gorila, Elefantul Mare, pe Pinocchio, Catedrala, Garajul si multe alte stanci), marea de o culoare ireala si lumina reflectata in apa grotelor, Ponta da Piedade  care vazuta de pe mare e mult mai spectaculoasa decat vazuta de pe uscat si multe multe plaje salbatice, unele cu nudisti, mai ales ca nu se putea ajunge acolo decat cu barca, accesul de pe uscat fiind total inaccesibil din cauza stancilor si inaltimii. 

Marina din Lagos

iesirea din port si plecarea in turul grotelor

 

Ponta da Piedade

 

 

Nu o sa uit nici vantul puternic, mai ales la intoarcere, pe canalul de navigatie de la intrarea in port, care mi-a congelat toate celulele fetei si a mainilor si din cauza caruia mi-am petrecut restul serii in pat, invelita cu toate paturile disponibile, intr-o incercare disperata de a ma incalzi si de a nu capata o raceala.

A doua zi am facut un tur al plajelor din Albufeira careia in trecut maurii ii ziceau Al-Buhera, adica “Castelul de pe mare”. Orasul are si acum un port elegant, flancat de cladiri vopsite in alb cu arhitectura specific maura si lasand la o parte plajele, are o mare densitate de discoteci, baruri si taverne, asa ca aici viata de noapte este tare gustata.

Capitala regiunii Algarve este insa Faro, un oras pe care noi l-am strabatut doar cu masina. Ar fi multe de spus despre Faro: cum ca este si el un vechi oras maur, care are o minunata Catedrala, un port si un aeroport modern si mai ales este profund turistic, aici aflandu-se cele mai multe resorturi din provincie. Noi insa l-am gasit foarte aglomerat si am preferat sa ne petrecem restul zilei la plaja, iar seara sa degustam 2-3 feluri de vinuri neaose la o foarte gustoasa pizza cu fructe de mare, tipica regiunii Algarve.  

In Albufeira