Nu mi-am propus sa fac apologia berii boeme dar trebuie ca macar sa pomenesc de ea.
Bere se poate bea oriunde in Praga, in orice restaurant, berarie, club, terasa, cafenea, etc. Exista foarte multe sortimente de bere, prezentate in multe feluri. Nu am baut bere proasta in Praga. Berea neagra e si cea mai scumpa dar si cea mai tare si mai ales nu poti sa ajungi in Praga si sa nu o incerci. Cu masura insa fiindca te ameteste imediat. Berea de la robinet este la fel de buna ca si cea la sticla sau halba. Am gasit la un moment dat si o berarie care expunea ca la muzeu tot felul de robineti pentru bere si alte device-uri al caror scop nu l-am inteles dar care m-au impresionat mai ales prin marimea si numarul lor.
Nu am baut numai bere in Praga. Au si vinuri neaose foarte bune, in special cele rosii, numele e imposibil de pronuntat sau retinut, si e pacat sa nu incerci si renumitul lor Absinth. Nu va faceti griji, se produce intr-o concentratie perfect legala…in Praga (pentru cei care nu stiu, Absinth-ul este opiu). Eu una nu am reusit sa ma ametesc deloc din asta dar cand am vrut sa cumpar o sticla pentru un amic , am reusit sa o sparg si sa ma umplu din cap pana in picioare de licoarea verde, ametitor de mirositoare.
Chiar daca gastronomia ceha nu este ceva dupa care pot sa spun ca ma dau in vant, trebuie sa spun ca m-am dat in vant dupa painea lor cu chimion, care dauneaza mult…siluetei, sau dupa painea lor din cartofi, care e la fel de depunatoare de calorii dar grozava la gust. Iar restaurante gasesti peste tot. Sincer noi nu ne-am uitat la preturi, dar daca bugetul e mai limitat ar trebui evitate cele din centrul istoric si ar trebui gustati carnatii de diverse soiuri care se vand in strada, care-s extrem de grasi si de gustosi. Iar clatitele umplute cu carne, sau cu spanac prajit si care inoata in smantana, chiar daca dauneaza la fel de mult kilogramelor, sunt delicioase. Dar trebuie neaparat sa mai pomenesc si de gulasul ceh care ti se aduce in niste portii pantagruelice cat si mai ales despre… rate. Aproape ca nu exista restaurant care sa nu aiba in meniu si sa nu serveasca carne de rata. Gatita in fel si chip, de la simpla la cuptor, prajita, cu garnitura a la francaisse sau cu varza dulce sau murata, carne de rata am mancat in Praga aproape in fiecare zi. Am incercat-o in multe locuri iar preturile difera foarte mult; la extreme, intr-un foarte elegant si exclusivist restaurant amenajat pe un debarcader de pe Vltava (unde nota de plata a fost macroscopica iar portia microscopica), dar mai degraba intr-un mic restaurant simbolic denumit “U Certo” (adica La Dracu’) unde portiile au fost intr-adevar draconice si atmostera incinsa rau de la muzica de jazz.
Si ca veni vorba de jazz…Viata de noapte din Praga e foarte prezenta in centrul vechi. Sunt nenumarate cluburi sau baruri si aproape in toate se canta live jazz. In prima noastra seara am gasit un astfel de club atat de aglomerat incat pana sa se elibereze o masa, ne-am asezat la bar. Contemplandu-l admirativ pe barmanul de 1.90m, cu brate parca sculptate si cu tricou negru mulat pe torsul bine lucrat, bineinteles ca nici eu si nici Corina nu ne-am putut opri sa nu comentam in gura mare cat de bine arata si bineinteles ca el a trebuit sa bufneasca in ras si sa ne spuna in cel mai neaos grai romanesc “Ce faceti fetelor? Vi s-a urcat vinul la cap?” Si bineinteles ca ne-am imprietenit imediat si dupa inca cateva pahare cu vin rosu ne-am si povestit reciproc vietile, povestea lui fiind oricum mai impresionanta ca a noastra. In tot cazul a fost foarte bucuros sa gaseasca cativa co-nationali, iar noi am am profitat din plin de sfaturile lui: unde sa mancam si mai ales unde sa nu mancam, unde sa bem si mai ales unde sa ne imbatam fara sa riscam sa ne trezim cu buzunarele goale. Dar sa revin la jazz. Ziceam ca se asculta peste tot, in aproape fiecare club exista cate un ‘band” care canta aproape toata noaptea. Chiar daca nu-s moarta dupa jazz, tot mi-a placut, mai ales ca muzica merge foarte bine cu berea in exces, cu trabucul fumat ‘posta’ sau cu o tigara de foi si cu povestile filozofice despre viata.
Intr-unul din aceste cluburi de jazz, intr-o lunga noapte friguroasa si de neuitat, dupa multe multe beri baute, la o asemenea discutie filozofica si existentiala, eu si prietenii mei ne-am impartasit cate o dorinta pentru noul an abia inceput. Iar eu, dupa o adanca cugetare, le-am zis ca imi doresc sa fac… un copil. Iar noaptea aia a fost ca un hotar intre viata mea de pana atunci, si cea care urma sa inceapa, fiindca ruga mea spusa si marturisita sincer prietenilor mei, s-a implinit …pana la sfarsitul anului abia inceput in aceea noapte rece, petrecuta in acel club de jazz din Praga.
Bere se poate bea oriunde in Praga, in orice restaurant, berarie, club, terasa, cafenea, etc. Exista foarte multe sortimente de bere, prezentate in multe feluri. Nu am baut bere proasta in Praga. Berea neagra e si cea mai scumpa dar si cea mai tare si mai ales nu poti sa ajungi in Praga si sa nu o incerci. Cu masura insa fiindca te ameteste imediat. Berea de la robinet este la fel de buna ca si cea la sticla sau halba. Am gasit la un moment dat si o berarie care expunea ca la muzeu tot felul de robineti pentru bere si alte device-uri al caror scop nu l-am inteles dar care m-au impresionat mai ales prin marimea si numarul lor.
Nu am baut numai bere in Praga. Au si vinuri neaose foarte bune, in special cele rosii, numele e imposibil de pronuntat sau retinut, si e pacat sa nu incerci si renumitul lor Absinth. Nu va faceti griji, se produce intr-o concentratie perfect legala…in Praga (pentru cei care nu stiu, Absinth-ul este opiu). Eu una nu am reusit sa ma ametesc deloc din asta dar cand am vrut sa cumpar o sticla pentru un amic , am reusit sa o sparg si sa ma umplu din cap pana in picioare de licoarea verde, ametitor de mirositoare.
Chiar daca gastronomia ceha nu este ceva dupa care pot sa spun ca ma dau in vant, trebuie sa spun ca m-am dat in vant dupa painea lor cu chimion, care dauneaza mult…siluetei, sau dupa painea lor din cartofi, care e la fel de depunatoare de calorii dar grozava la gust. Iar restaurante gasesti peste tot. Sincer noi nu ne-am uitat la preturi, dar daca bugetul e mai limitat ar trebui evitate cele din centrul istoric si ar trebui gustati carnatii de diverse soiuri care se vand in strada, care-s extrem de grasi si de gustosi. Iar clatitele umplute cu carne, sau cu spanac prajit si care inoata in smantana, chiar daca dauneaza la fel de mult kilogramelor, sunt delicioase. Dar trebuie neaparat sa mai pomenesc si de gulasul ceh care ti se aduce in niste portii pantagruelice cat si mai ales despre… rate. Aproape ca nu exista restaurant care sa nu aiba in meniu si sa nu serveasca carne de rata. Gatita in fel si chip, de la simpla la cuptor, prajita, cu garnitura a la francaisse sau cu varza dulce sau murata, carne de rata am mancat in Praga aproape in fiecare zi. Am incercat-o in multe locuri iar preturile difera foarte mult; la extreme, intr-un foarte elegant si exclusivist restaurant amenajat pe un debarcader de pe Vltava (unde nota de plata a fost macroscopica iar portia microscopica), dar mai degraba intr-un mic restaurant simbolic denumit “U Certo” (adica La Dracu’) unde portiile au fost intr-adevar draconice si atmostera incinsa rau de la muzica de jazz.
Si ca veni vorba de jazz…Viata de noapte din Praga e foarte prezenta in centrul vechi. Sunt nenumarate cluburi sau baruri si aproape in toate se canta live jazz. In prima noastra seara am gasit un astfel de club atat de aglomerat incat pana sa se elibereze o masa, ne-am asezat la bar. Contemplandu-l admirativ pe barmanul de 1.90m, cu brate parca sculptate si cu tricou negru mulat pe torsul bine lucrat, bineinteles ca nici eu si nici Corina nu ne-am putut opri sa nu comentam in gura mare cat de bine arata si bineinteles ca el a trebuit sa bufneasca in ras si sa ne spuna in cel mai neaos grai romanesc “Ce faceti fetelor? Vi s-a urcat vinul la cap?” Si bineinteles ca ne-am imprietenit imediat si dupa inca cateva pahare cu vin rosu ne-am si povestit reciproc vietile, povestea lui fiind oricum mai impresionanta ca a noastra. In tot cazul a fost foarte bucuros sa gaseasca cativa co-nationali, iar noi am am profitat din plin de sfaturile lui: unde sa mancam si mai ales unde sa nu mancam, unde sa bem si mai ales unde sa ne imbatam fara sa riscam sa ne trezim cu buzunarele goale. Dar sa revin la jazz. Ziceam ca se asculta peste tot, in aproape fiecare club exista cate un ‘band” care canta aproape toata noaptea. Chiar daca nu-s moarta dupa jazz, tot mi-a placut, mai ales ca muzica merge foarte bine cu berea in exces, cu trabucul fumat ‘posta’ sau cu o tigara de foi si cu povestile filozofice despre viata.
Intr-unul din aceste cluburi de jazz, intr-o lunga noapte friguroasa si de neuitat, dupa multe multe beri baute, la o asemenea discutie filozofica si existentiala, eu si prietenii mei ne-am impartasit cate o dorinta pentru noul an abia inceput. Iar eu, dupa o adanca cugetare, le-am zis ca imi doresc sa fac… un copil. Iar noaptea aia a fost ca un hotar intre viata mea de pana atunci, si cea care urma sa inceapa, fiindca ruga mea spusa si marturisita sincer prietenilor mei, s-a implinit …pana la sfarsitul anului abia inceput in aceea noapte rece, petrecuta in acel club de jazz din Praga.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu