Sau pledoarie pentru bouzouki!
In Atena ai impresia ca orasul nu doarme niciodata. Unii zic ca este orasul european cu cea mai activa viata de noapte si ca bate de la distanta Parisul sau Roma. Departe de mine gandul sa-i contrazic cu ceva.
Atena, pentru mine, a adaugat un nou sens notiunii de “distractie”. Fie ca incepeam serile cu cina intr-o taverna sau cu un pahar cu vin si o cafea frappe baute la o terasa, noaptea trebuia neaparat continuata fie intr-un club modern de pe una din plajele ateniene, fie intr-un bouzoukia. Bouzoukia sunt cluburi specializate in muzica greceasca traditionala, care ofera muzica live, si care au contracte cu marii cantareti greci, care vin aici si canta toata noaptea. De fapt spectacolul e mult mai complex, fiindca in afara orchestrei si a cantaretilor, aici danseaza diverse trupe iar show-ul e completat cu lumini si lasere. Bouzouki este un instrument musical asemanator unei mandoline, dar cu 6 corzi iar artistii care canta la bouzouki sunt nelipsiti dintr-o astfel de orchestra.
Iar la Bouzoukia muzica, dansul si distractia tin pana in zori, neaparat. Interesant este ca si spectatorii se amesteca la un moment dat cu artistii, adica poti dansa si canta si pe scena si pe langa mese sau pe mese de-a binelea. Barbatii si femeile cumpara flori de la animatoare angajate special in acest scop care sunt aruncate pe artisti, pe insotitoare/insotitor sau o o alta persoana pe care o placi si vrei sa-i atragi astfel atentia (am observat ca “agatamentele” in felul asta sunt firesti si foarte practicate).
Cele mai bune si cunoscute cluburi de Bouzoukia sunt pe strazile Poseidon si Syngrou, iar cele mai renumite cluburi de noapte cu muzica moderna sunt localizate pe strazile Poseidon, Glyfada, si piata Kolonaki.
Impreuna cu Ruben, am incercat ambele variante. Si daca cluburile moderne nu ies in evidenta prin nimic in mod deosebit, fiind comparabile cu cele bucurestene inclusiv prin multitudinea de masini “de fitze” parcate in fata, nu acelasi lucru l-as putea spune si de bouzoukia.
Pentru Bouzoukia am facut rezervari in Poseidonyo iar de noaptea petrecuta acolo o sa-mi amintesc toata viata. Nu este deloc ieftin, o masa de 4 persoane a fost 200 eur (in prêt intra masa, o sticla de whisky sau alta tarie, 4 sticle cu apa sau pepsi si un platou cu niste ‘crantanele’ gen biscuiti sarati sau alune), restul consumatiei se plateste separat si sticla cu bere/apa plata/vin e chiar piperata la pret, iar cosul cu flori de aruncat pe partener/partenera/artisti este cam 10 eur. Farfurii nu se mai sparg demult in astfel de locuri, am inteles ca s-a interzis prin lege, fiindca de multe ori pe langa farfurii ajungeau sa se sparga si capete. Dar chiar si fara farfurii sparte, totul a meritat fiecare banut, fiindca show-ul a fost memorabil, prestatia cantaretilor de neuitat, iar eu am cantat pana am ragusit, am dansat pe scaune sau pe masa pana am facut febra muscular, am fost “bombardata” la propriu cu flori si am savurat fiecare moment la maxim .
Am auzit de multe ori pe la amici comentarii rautacioase atunci cand venea vorba de muzica greceasca: “Ah…tot un fel de manele!” si am cautat sa-mi explic de unde asemanarea asta. Explicatia este ca multe versuri din manelele cantata pe la noi au fost puse pe melodii grecesti si a iesit ce a iesit. Pentru mine insa, muzica greceasca nu inseamna deloc nici “manea” si nici chiar muzica din “Zorba grecul” pe care se mai danseaza pe la petreceri.
Grecii sunt oameni foarte sentimentali, iar in cantecele lor se vorbeste despre dragoste, prietenie, tradare, sau suferinte, credinta si durere. Cantecele lor mi s-au parut mai sincere ca ale noastre si mai ales autentice spre deosebire de muzica noastra care s-a comercializat in asa hal incat nu mai stii daca asculti de fapt muzica romaneasca sau o amestecatura romano/spaniolo/englezeasca obligatoriu mixata.
Imi place mult de tot muzica greceasca si pana sa-l cunosc pe Ruben imi placea doar muzica si atat. Ruben a avut insa rabdarea sa-mi traduca multe din versurile cantecelor grecesti si asa am ajuns sa inteleg si sa-mi placa la nebunie si versurile. El mi-a explicat ca tuturor grecilor le place mult sa cante si ca nu conteaza daca o fac bine sau prost sau daca nu au ureche muzicala sau talent. Majoritatea grecilor stiu pe de rost versurile din cantecele célèbre si cand se apuca de cantat nimic nu-i mai opreste. Iar in viata fiecarui grec, muzica si distractia sunt foarte importante iar faptul ca cluburi ca Poseidonyo sunt tot timpul arhipline, indiferent ca e week-end sau in timpul saptamanii, demonstreaza lucrul asta din plin. Datorita lui Ruben am invatat si eu pe de rost multe versuri din cantece si pana in ziua de azi, de fiecare data cand ascult muzica greceasca, ma gandesc invariabil la el.
Nu mai zic ca am plecat din club cand afara era déjà lumina de-a binelea si ca am cantat cu gura pana la urechi, acompaniati de decibelii din difuzoarele masinii pana acasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu