Maroc- Amintiri din copilarie

Am avut in scoala generala un profesor de geografie nemaipomenit. Privind inapoi, peste ani, nu ma pot opri sa nu ma gandesc cat de mare a fost contributia lui in educarea si formarea mea. Domnul de geografie a stiut sa ma poarte virtual prin toate colturile lumii, din tufisurile Australiei pana in taigaua siberiana, din preria Patagoniei pana in desertul Saharei, din jungla amazoniana pana pe inaltimile Tibetului, de pe marginea ghetarilor argentinieni si de pe Aconcagoa, prin luxuriantele insule caraibiene, pana pe Popocatepetl. Si nu numai…
Datorita lui am invatat pe de rost (si stiu si acum), ca pe o poezie, nu numai toate capitalele statelor lumii, dar stiu si ce caracteristici climatice, geologice, de fauna sau flora are fiecare regiune in parte. Cred cu tarie ca dorinta mea actuala de a calatori in cele mai indepartate locuri si spiritul meu aventurier mi-au fost insuflate si de el, prin nenumaratele povesti despre toate acele locuri ciudate si minunate, despre oamenii diferiti, culturile vechi si exotice, istoria si obiceiurile locurilor. Stia sa explice atat de minunat incat orele de geografie erau ca o calatorie perpetua plina de aventuri si de descoperiri uimitoare pentru mintea mea curioasa de copil. Au fost momente cand nu-mi invatam lectia si primeam de la el, pe buna dreptate nota 3 sau 4. Tin minte cat de tare ma revoltam atunci, dar peste ani am inteles ca, atunci cand el imi dadea o nota proasta, o facea cu o adanca tristete si o facea mai ales fiindca eram unul din elevii lui favoriti si voia sa ma ambitioneze. Si cata dreptate a avut!!!...
Peste multi multi ani, aflandu-ma cu cariera la o rascrucere de drumuri, aveam sa concurez cu peste 200 candidati, pentru un job pe care mi-l doream foarte mult. Interviul decisiv a durat 4 ore timp in care mi-au fost puse, pe langa intrebarile specifice legate de profesia mea, foarte multe intrebari de cultura generala, din care o proportie covarsitoare au avut cele din geografie. Iar eu am stiu sa raspund la toate, am obtinut job-ul si instantaneu m-am gandit ca reusita mea se datoreaza intr-o foarte mare masura batranului meu profesor de geografie. Iar atunci am incercat sa dau de el ca sa-i multumesc pentru invatatura primita, pentru staruinta si pentru marea sa intelepciune cu care mi-a modelat mintea si spiritul. Era insa prea tarziu, Dansul plecase déjà dintre noi. Si chiar daca eu nu i-am mai putut multumi, in mintea mea sunt inca vii aproape toate povestile spuse atat de frumos de Domnul profesor.
Povestile despre Maroc spuse de Dansul ocupa un loc important in amintirile mele. Poate si fiindca fusese profesor de geografie in aceasta tara timp de cativa ani si apucase sa o cunoasca mult mai bine decat pe altele si poate si fiindca, in momentul in care am ajuns cu lectiile de geografie la nordul Africii, in paralel, studiam si la istorie despre tarile Magrebului, despre berberi, despre cum au fost ei cuceriti de catre arabii umayyazi si impinsi in munti, unde si-au pastrat obiceiurile, traditiile si folclorul peste secole.
Tin minte o serie de diapozitive despre Maroc pe care Dansul le-a adus si ni le-a proiectat la ora. Si tin inca minte multitudinea de culori, amanunte si crampeie de viata marocana din ele. Si fiindca imaginile proiectate mi-au lasat o impresie adanca de exotic, paradox si diversitate, mi-am promis ca candva, in viata mea de om mare, sa ajung sa calatoresc in Maroc, ca sa descopar pe cont propriu locul povestilor spuse atat de frumos de Domnul profesor.
.
Ideea de a face o excursie in Maroc a aparut in mintea mea in primavara lui 2007, la cateva luni dupa ce am reinceput munca, dupa concediul de maternitate. Ma simteam foarte obosita si prinsa intr-o rutina zilnica care se invartea numai in jurul a 3 activitati: copilul, serviciul, casa. Si probabil ca experimentam si un pic de baby-blue. Dorinta unei vacante exotice, mai altfel decat o clasica calatorie la mare sau la munte, care sa ma scoata din rutina zilnica, a aparut firesc si din fericire pentru mine consortul a agreat-o pe deplin. Si fiindca Rares era inca foarte mic nu ne-am gandit nici o secunda sa-l luam cu noi, urmand sa calatorim doar in cuplu. Marocul fiind tara islamica, am preferat sa apelam la serviciile unei agentii, chiar daca asta insemna ca vom forma un grup de circa 40 persoane si chiar daca aveam sa urmam un program organizat si impus de un ghid.
Variantele de ajuns in Maroc erau 2: cu avionul pana la Casablanca, cu escala la Milano, sau cu avionul pana la Barcelona si apoi traversarea Mediteranei cu feribotul pana la Tanger. Prima ruta era mai scumpa dar mai rapida, dar fiindca timpul nostru era limitat, am preferat-o fata de cealalta.
Am sa dau si niste preturi ca sa va faceti o idée in eventualitatea in care intentionati sa calatoriti in Maroc: avionul dus-intors cu escala cu tot (Alitalia), a fost 450Eur/persoana, iar excursia de 12 zile (11 nopti de cazare) cam 900 eur/persoana. Pretul a inclus si taxele. Cazarea a fost la hoteluri de 3 sau 4 stele, in regim de demipensiune. Separat am scos bani din buzunar pentru mesele de pranz, pentru toate bauturile (neincluse in costul meselor), pentru bacsisuri, pentru cateva mici excursii optionale de care o sa povestesc separat si bineinteles pentru cumparaturi personale.
Cateva informatii generale despre Maroc:

-          Stat situat in nord- vestul Africii, marginit la vest de Oceanul Atlantic, la sud de Sahara de vest si granita cu Mauritania, la nord de Marea Mediterana iar la est este granita cu Algeria. In sud-est se afla o portiune de desert saharian aprig disputant cu Algeria. Face parte din UAM (Uniunea araba Magrebiana) mai pe scurt Magreb, alaturi de Tunisia, Libia, Mauritania si Alger, uniune creeata in scopuri economice, fara a exista insa o uniune vamala.

-          Forma de organizare: monarhie constitutionala ereditara. Rege actual Mohamed al VI-lea

-          Capitala administrativa: Rabat

-          Cel mai mare oras: Casablanca- 11 mil locuitori

-          Suprafata: aprox. 450 mii km fara partea disputata din Sahara; populatie: aprox. 33 mil locuitori

-          Religie: peste 98% musulmani; aprox.1% crestini, restul evrei

-          Sarbatori religioase: cea mai importanta este Ramadanul, dureaza 4 saptamani, se stabileste in functie de calendarul lunar si deci fluctueaza ca si perioada de la an la an. In perioada Ramadanului activitatea economica este redusa, bancile si institutiile publice sunt deschise doar cateva ore /zi, obiectivele turistice de regula raman deschise dar magazinele si multe restaurante se inchid. Populatia de regula tine post negru in timpul zilei si iese din casa dupa asfintit.

-          Un pic de istorie: primele vestigii arhitectonice marocane au o vechime de 8000 ani. Locuitorii originali sunt berberii, primul stat berber datand din 110 iH. Orasele de pe coasta au fost infiintate de catre fenicieni. Dupa fenicieni, acestea au fost cucerite de catre romani, vandali, bizantini si arabi. Arabii umayyazi au cucerit locurile in sec.7, au impus Islamul si sistemul lor de guvernare si au inceput sa converteasca populatia berbera. Cei neconvertiti au fost treptat impinsi in munti. Regi din mai multe dinastii s-au succedat la putere de-a lungul secolelor, regele actual apartinand dinastiei Alaouitilor, dinastie care detine puterea déjà de 4 secole. Incepand cu sec.19 in Maroc a crescut puterea si influenta statelor occidentale, iar la inceputul sec.20 tara a fost impartita in 3 zone: un mare protectorat francez, unul mic spaniol in nord si zona internationala Tanger.  In 1956 Marocul si-a dobandit independenta, iar administratiile coloniale franceze si spaniole s-au retras. Incepand cu 1974 Regele s-a implicat activ in actiunea de revendicare a Saharei Occidentale, iar ultima actiune istorica notabila a avut loc in 1976, numita si “Marsul Verde”, cand 350.000 de voluntari marocani au marsaluit prin Sahara Occidentala fara nici o arma, doar purtand ramuri de maslin. In urma acestei actiuni, ostilitatile armate cu Algeria au incetat, dar situatia partii acesteia de Sahara a ramas disputabila.

-          Moneda oficiala: dirhamul (MAD); 1 eur=aprox.11 MAD. Cursul de schimb fluctueaza si se stabileste avand la baza un cos monetar

-          Limbi vorbite: araba (limba oficiala) vorbita de peste 70% din populatie, berbera(diferite dialecte)- cam 30% din populatie. Fiind fost protectorat francez, majoritatea populatiei vorbeste si franceza, iar in nord (zona Tanger) se vorbeste si spaniola. Turistii vorbitori de franceza sunt avantajati in comunicarea cu localnicii, la hotelurile mari din marile orase, receptionerii vorbesc si engleza sau germana. Ghizii turistici de obicei sunt in stare sa comunice in mai multe limbi, ghidul marocan pe care l-am avut noi vorbea bine 6 limbi.

-          Forme principale de relief: munti (Lantul Rif in nord si lantul Atlas compus din 3 siruri muntoase: Atlasul inalt, Mijlociu si Antiatlas se intinde de la est la vest pe o distanta de 700 km. Altitudine maxima: 4165m), platou continental cu altitudine de aprox. 1000m, desert in sud si sud-est si coasta oceanica unde sunt situate majoritatea oraselor mari.

-          Clima: subtropicala; de-a lungul coastei cu influente oceanice, in sud sahariana, in munti la altitudini inalte: alpina. Adica din punct de vedere climateric, Marocul este un melanj de temperaturi si daca faci un circuit ai norocul ca in decurs de cateva zile sa schiezi in muntii Atlas, sa faci plaja pe coasta Atlanticului si sa mergi cu caravana in desert.Cele mai bune perioade de vizitat Marocul, pentru circuite, sunt primavara, pana la mijlocul lui mai sau toamna, lunile octombrie-noiembrie.

Noi am ales sa plecam in octombrie asa ca, in ziua de 9 octombrie 2007, in jurul pranzului, am aterizat in Casablanca, dupa un zbor de aproximativ 6 ore (cu escala cu tot).  Ne-am dat ceasurile inapoi cu 3 ore si sincer, de-a lungul zilelor urmatoare, am resimtit diferenta de fus orar si ca ore de masa schimbate si ca odihna. De sus, pe masura ce avionul se apropia de sol, zaream terenuri galbene, maro, sau negre, nimic verde. Aeroportul international foarte frumos decorat, chiar opulent pe alocuri, tin minte ca se lucra la un terminal iar santierul era protejat de niste paravane care aveau inscriptionate in nenumarate locuri, in limba franceza, scuze pentru regimul de santier si pentru zgomot.Controlul de frontiera a durat ceva vreme, a trebuit sa completam un formular destul de detaliat, cu datele personale/ocupatia/scopul vizitei/locurile de cazare; iar politistii de frontiera l-au verificat atent, la fel ca si pasapoartele noastre. Romanii nu au nevoie de viza dar este necesar pasaport valid cel putin inca 6 luni. De remarcat ca au oprit la vama un calator din grupul nostru, care avea pe el un tricou cu steagul Turciei. Si i-au scotocit toate bagajele, motiv de enervare profunda si pentru el dar si pentru restul grupului, fiindca a trebuit sa-l asteptam. Concluzie: aveti grija ce imbracati si mai ales aveti grija sa nu contraziceti politistii!!!
Aterizand in Casablanca in jurul pranzului automat am trecut printr-un adevarat soc termic, erau 35 grade C la umbra, fata de 5 la Milano si 9 la Bucuresti. Din fericire caldura era uscata, nu cred ca as fi suportat usor caldura umeda. Imediat dupa ce am trecut de politia de frontiera am fost intampinati de ghidul nostru marocan, Majid, care avea sa fie in urmatoarele 12 zile umbra noastra insotitoare si protectoare si de care multe doamne din grup s-au indragostit la propriu (asa era de chipes si destept) si care ne-a indemnat sa ne urcam intr-un autocar. Autocarul avea aer conditionat, era curat si destul de confortabil. Brosura primita de la agentia de voiaj zicea ca autocarul ofera conditii de 4 stele, dar eu i-am dat cam 3. In afara de ghidul roman (care era bine intentionat dar avea cunostinte limitate despre Maroc si nu ne-a putut oferi foarte multe informatii), de cel marocan( care era o adevarata enciclopedie ambulanta, autodidact si extrem de saritor), de sofer-  un super simpatic tanar de 25-26 ani care vorbea bine franceza, grupul nostru de 40 de calatori a fost insotit si de un ajutor de sofer/bagaje- o mana de om abia iesit din adolescenta, dar foarte serviabil. Grupul a fost destul de omogen, adica format din cupluri in medie la varsta a 3-a (doar noi si inca 2-3 cupluri eram mai tineri), cei mai in varsta fiind de…80 de ani. Nici un copil nu am avut in grup si nici nu recomand o astfel de calatorie cu copiii decat daca au peste 7 ani si rezista linistiti la multe ore de drum. Am avut in grup si un palestinian de 32-33 ani, medic de profesie, scolit la Cluj si stabilit cu cabinetul de practica in Bucuresti. Adnan, pe nume, calatorit prin multe tari si pelerin convins, ne-a fost foarte util in calatoria noastra, fiind el insusi musulman, a facut cu ghidul Majid un cuplu pe cinste, pentru explicatii despre Islamism, mahomedanism, istorie si civilizatie marocana. Pentru noi, fiind pentru prima oara calatori intr-o tara islamica, toate explicatiile au fost de foarte mare interes si ne-au ajutat mult sa intelegem o tara minunata, exotica si complexa in acelasi timp.

Urcati fiind in autocar, am pornit fara sa zabovim, pe autostrada, spre Rabat. Asta a fost o alta surpriza: autostrazile, multe si bune.
Dar despre Rabat intr-o alta poveste!