Am lasat excursia in Nafplio pentru ultima zi de vacanta. Si fiindca distanta fata de Atena este de aprox. 170 km, am plecat la drum din Atena dis de dimineata, cam somnorosi dar eu una foarte entuziasta. Si fiindca pe autostrada erau portiuni unde se putea merge si cu peste 200 km/h dar si mai multe altele care aveau restrictii de viteza si la 60 km/h, am facut cam 2 ore jumatate pana in Nafplio.
Conform legendei, orasul a fost intemeiat de Nauplios, fiul zeului Poseidon, care e mentionat in mitologia greaca ca si erou pentru faptele de vitejie din timpul Razboiului Troian.
La intrarea in oras este vizibil un indicator pe care scrie mare: WELCOME TO NAFPLIO THE OLD CAPITAL OF GREECE.
Istoria zice ca Nafplio a fost ridicat de catre venetieni pe la 1500, care construiau porturi peste tot in Mediterana unde gaseau vaduri decomert. Pe la 1800, Ioannis Capodistrias, primul presedinte al Greciei, a decis sa faca din Nafplio cel mai important oras al tarii: a deschis aici prima scoala moderna din Grecia, a construit palatul prezidential, insa in final a fost asasinat in fata Hagios Spyridon, iar asta a pus capat incercarilor sale de a face din oras capitala Greciei. Asa ca Atena a ramas cu titlul de capitala, dar Nafplio ramane totusi un oras mult mai frumos, mai curat si mult mai linistit.
Este inconjurat de două lanturi muntoase in varful fiecaruia situandu-se cate o cetate.In partea veche a orasului se inalta fortareata Akronafplia, cea mai veche, iar pe cealalt varf muntos se inalta Palamidi, o impresionantă construcţie la care ai acces fie pe jos, fie urcând cele 999 de trepte.
Noi am urcat cu maşina, pe partea cealaltă a muntelui, pana sus la castel, mai bine zis pana la parcarea amenajata din fata castelului.
Fortareata Palamidi are o mare importanta istorica atat in razboiul cu turcii dar si pentru rolul jucat in revolutia de la 1821. Cel mai rau este faptul ca dupa 1822 si pana in 1926 a devenit inchisoare.
Aici se vad si astazi multe din celulele unde erau tinuti prizonierii, chiar si celula foarte ingusta unde a fost detinut Kolokotroni (daca imi amintesc bine), liderul razboiului purtat de greci cu turcii pentru cucerirea independentei.
Vizibile si admirabil pastrate sunt scarile interioare, crenelurile, turnurile de veghe, depozitele de armament si cereale si camerele militarilor.
Palamidi trebuie vizitata pe indelete, de la zidurile exterioare si posturile de paza, la celulele bine pastrate ale prizonierilor si pana la mica bisericuta din mijlocul curtii interioare.
Oricum merita drumul pana acolo sus fiindca panorama asupra orasului este superba, iar marea vazuta de sus are un albastru ireal.
Tot in Nafplio exista si BOURDZI.
Bourdzi este o admirabila fortareata venetiana cunoscuta si sub numele “Castelul de pe mare”. Si pe buna dreptate fiindca este situata chiar pe … mare, mai bine zis pe o mica insulita din fata portului orasului. A servit si ea timp de multi ani drept inchisoare, dar din 1930 functioneaza ca hotel, restaurant sau locatie pentru evenimente speciale.
Construita in 1473, in evident scop de aparare contra atacurilor piratilor ofera o priveliste spectaculoasa, de oriunde din oras ai privi-o. Evident ca cea mai buna priveliste asupra ei, este de sus din Palamidi.
Cel mai rau mi-a parut ca nu am putut-o vizita, fiindca taman atunci se desfasura acolo un eveniment privat…ramane deci pentru o proxima ocazie.
Declar cu mana pe inima ca nicaieri in Grecia nu am mancat mai bine ca in Napflio. In afara de mancarea buna, de portiile generoase,aici exista si o atmosfera speciala, pe care eu una nu am mai gasit-o in alta parte. Orasul este strabatut de stradute mici marginite de magazinase cochete sau de terase una mai atragatoare ca alta. Grecii proprietari de cafenele sau taverne sunt extrem de prietenosi, iar in port vezi yachturi de lux ancorate la mal; marea e calda si curata iar casele sunt vopsite in alb-albastru sau alb-violet si decorate cu …flori, multe flori peste tot. Tufe intregi bine mirositoare de leandri si iasomie, gasesti peste tot: atarna din balcoanele venetiene din fier forjat, sant lasate sa creasca liber in fata caselor si pe marginea trotuarelor. Unele terase sunt pur si simplu construite printre palmieri, pana si unele din strazile micute cotesc brusc la stanga sau la dreapta tocmai sa lase cate un palmier nestingherit.
Napflio seamana foarte mult cu un orasel italian. Mare parte din orasul vechi este situat pe o mica peninsula ce formeaza un golf. Aceasta aparare naturala a fost sporita cu ajutorul unor fortificatii ce isi au originea in timpuri antice, iar o parte dintre acestea se pastreaza pana astazi.
Bineinteles ca cele mai scumpe taverne sunt situate de-a lungul portului de yachturi sau de-a lungul falezei. Aici, am luat si noi un pranz rapid iar eu am mancat o portie de scoici, un peste la gratar si un pahar de vin rosu, care a costat cu totul undeva in jur de 30 Euro. Scump dar merita fiecare banut, fiindca e curatenie luna, mancarea vine repede si e savuroasa, prezentarea e impecabila, iar ospatarii au zambetul pe buze si te fac sa te simti excelent. Unde mai pui ca asculti si muzica traditionala greceasca, cat mananci sau daca vrei, poti sa faci conversatie cu grecul patron care stie sa explice foarte frumos ce anume merita vizitat in orasul lui.
Daca va sperie marimea notei de plata sau pur si simplu nu sunteti dispusi sa platiti mai mult, puteti incerca un mic restaurant familial, cu 2-3 mese puse afara, pe o straduta lata de 2 m, din partea de sus a orasului, unde nota e mai mica, iar mancarea la fel de buna, la fel de impecabil servita iar proprietarul are acelasi zambet larg pe buze. O portie de dolmadakia si o bere Mythos, intr-un astfel de loc a fost aprox.7 eur.
Mai este de spus ca aproape tot ce inseamna “lucruri de vanzare” in oras este facut by hand de catre proprietari si fabricat chiar in magazine sau in micile ateliere adiacente. Si nu ma refer doar la paine sau la prajituri sau mancare. Gasiti in Nafplio tot felul de magazine cu textile, incaltaminte, blanarie, bijuterii, obiecte de lemn sau ceramica, de décor sau casnice, care mai de care mai imbietoare si placute ochiului.
Un sfat: nu intrati cu masina in oras; nu o sa gasiti loc de parcare. Lasati-o undeva langa oras, sau in parcarea din port si mergeti pe jos: pana simtiti ca va dor talpile …fiindca oricum nu o sa apucati sa vedeti tot ce-i de vazut.
Epilog
C e ar mai fi de spus…Poate doar ca in ultima mea seara petrecuta in Atena prietenii mei mi-au facut o adevarata surpriza: m-au invitat la cina la o taverna unde am gasit un mare grup de romani, co-oraseni de-ai mei, din orasul unde m-am nascut. Cu unii dintre ei copilarisem, pe altii ii stiam doar din vedere sau din auzite, iar pe unii nu-i cunosteam deloc. Majoritatea stabiliti in Atena, cu familii, cu copii, cu munca, cu tot tacamul. Si s-a lasat cu o petrecere pe cinste, cu muzica, bouzouki, dar si cu melodii romanesti si mai ales cu multe povesti si aduceri aminte in dulcele grai moldovenesc. Si m-am simtit ca acasa, dar nu ca acasa in Bucuresti, ci ca acasa pe timpul copilariei mele, fara griji, fara probleme, inconjurata de prieteni dragi si cu multa dragoste si caldura in jur.
Iar cand in miezul noptii petrecerea s-a terminat si mi-am luat ramas bun de la fiecare din ei in parte, toti intr-o glas( mai ales F.) m-au invitat sa revin curand, ca sa reluam firul povestilor de unde il lasasem.
Nu am mers la culcare deloc in noaptea aceea, am stat de vorba cu Ruben pana in zori, eu spunandu-i cat de recunoscatoare ii sunt fiindca m-a acompaniat timp de 5 zile si nopti si el zicandu-mi ca nu i s-a mai intamplat demult sa fie atat de profund si in intregime pe aceeasi lungime de unda cu cineva.
Recunosc ca in mod clar a existat o chimie intre noi, fiindca altfel eu una nu as fi capatat incredere in el, iar lui probabil nu i-ar fi facut nici o placere sa-si cheltuie timpul si energia cu mine. Dar si eu si el am stiut de la bun inceput ca sederea mea acolo e limitata, dupa care viata merge inainte separat pentru fiecare din noi. Iar daca pana la acel moment, sechelele ramase in urma divortului ma tineau inchisa si ferecata in lumea mea, fara sa vad intr-un alt om decat exteriorul, Ruben m-a facut sa las garda jos exact cat trebuie si sa dau o altfel de sansa celor din jurul meu. Se zice ca in viata nimic nu e intamplator; acum stiu sigur ca intalnirea cu Ruben a venit exact cand trebuia, unde trebuia, a durat exact cat trebuia si ca mi-a schimbat viata.
Am plecat din Atena dimineata devreme, cu inima grea, dar pregatita sa dau piept cu viata si cu sentimentul ca cele mai frumoase vise ale mele tocmai urmau sa se implineasca.
La revedere Ruben, nu am sa te uit niciodata! La revedere Grecia, abia astept sa te revad!
Conform legendei, orasul a fost intemeiat de Nauplios, fiul zeului Poseidon, care e mentionat in mitologia greaca ca si erou pentru faptele de vitejie din timpul Razboiului Troian.
La intrarea in oras este vizibil un indicator pe care scrie mare: WELCOME TO NAFPLIO THE OLD CAPITAL OF GREECE.
Istoria zice ca Nafplio a fost ridicat de catre venetieni pe la 1500, care construiau porturi peste tot in Mediterana unde gaseau vaduri decomert. Pe la 1800, Ioannis Capodistrias, primul presedinte al Greciei, a decis sa faca din Nafplio cel mai important oras al tarii: a deschis aici prima scoala moderna din Grecia, a construit palatul prezidential, insa in final a fost asasinat in fata Hagios Spyridon, iar asta a pus capat incercarilor sale de a face din oras capitala Greciei. Asa ca Atena a ramas cu titlul de capitala, dar Nafplio ramane totusi un oras mult mai frumos, mai curat si mult mai linistit.
Este inconjurat de două lanturi muntoase in varful fiecaruia situandu-se cate o cetate.In partea veche a orasului se inalta fortareata Akronafplia, cea mai veche, iar pe cealalt varf muntos se inalta Palamidi, o impresionantă construcţie la care ai acces fie pe jos, fie urcând cele 999 de trepte.
Noi am urcat cu maşina, pe partea cealaltă a muntelui, pana sus la castel, mai bine zis pana la parcarea amenajata din fata castelului.
Fortareata Palamidi are o mare importanta istorica atat in razboiul cu turcii dar si pentru rolul jucat in revolutia de la 1821. Cel mai rau este faptul ca dupa 1822 si pana in 1926 a devenit inchisoare.
Aici se vad si astazi multe din celulele unde erau tinuti prizonierii, chiar si celula foarte ingusta unde a fost detinut Kolokotroni (daca imi amintesc bine), liderul razboiului purtat de greci cu turcii pentru cucerirea independentei.
Vizibile si admirabil pastrate sunt scarile interioare, crenelurile, turnurile de veghe, depozitele de armament si cereale si camerele militarilor.
Palamidi trebuie vizitata pe indelete, de la zidurile exterioare si posturile de paza, la celulele bine pastrate ale prizonierilor si pana la mica bisericuta din mijlocul curtii interioare.
Oricum merita drumul pana acolo sus fiindca panorama asupra orasului este superba, iar marea vazuta de sus are un albastru ireal.
Tot in Nafplio exista si BOURDZI.
Bourdzi este o admirabila fortareata venetiana cunoscuta si sub numele “Castelul de pe mare”. Si pe buna dreptate fiindca este situata chiar pe … mare, mai bine zis pe o mica insulita din fata portului orasului. A servit si ea timp de multi ani drept inchisoare, dar din 1930 functioneaza ca hotel, restaurant sau locatie pentru evenimente speciale.
Construita in 1473, in evident scop de aparare contra atacurilor piratilor ofera o priveliste spectaculoasa, de oriunde din oras ai privi-o. Evident ca cea mai buna priveliste asupra ei, este de sus din Palamidi.
Cel mai rau mi-a parut ca nu am putut-o vizita, fiindca taman atunci se desfasura acolo un eveniment privat…ramane deci pentru o proxima ocazie.
Declar cu mana pe inima ca nicaieri in Grecia nu am mancat mai bine ca in Napflio. In afara de mancarea buna, de portiile generoase,aici exista si o atmosfera speciala, pe care eu una nu am mai gasit-o in alta parte. Orasul este strabatut de stradute mici marginite de magazinase cochete sau de terase una mai atragatoare ca alta. Grecii proprietari de cafenele sau taverne sunt extrem de prietenosi, iar in port vezi yachturi de lux ancorate la mal; marea e calda si curata iar casele sunt vopsite in alb-albastru sau alb-violet si decorate cu …flori, multe flori peste tot. Tufe intregi bine mirositoare de leandri si iasomie, gasesti peste tot: atarna din balcoanele venetiene din fier forjat, sant lasate sa creasca liber in fata caselor si pe marginea trotuarelor. Unele terase sunt pur si simplu construite printre palmieri, pana si unele din strazile micute cotesc brusc la stanga sau la dreapta tocmai sa lase cate un palmier nestingherit.
Napflio seamana foarte mult cu un orasel italian. Mare parte din orasul vechi este situat pe o mica peninsula ce formeaza un golf. Aceasta aparare naturala a fost sporita cu ajutorul unor fortificatii ce isi au originea in timpuri antice, iar o parte dintre acestea se pastreaza pana astazi.
Bineinteles ca cele mai scumpe taverne sunt situate de-a lungul portului de yachturi sau de-a lungul falezei. Aici, am luat si noi un pranz rapid iar eu am mancat o portie de scoici, un peste la gratar si un pahar de vin rosu, care a costat cu totul undeva in jur de 30 Euro. Scump dar merita fiecare banut, fiindca e curatenie luna, mancarea vine repede si e savuroasa, prezentarea e impecabila, iar ospatarii au zambetul pe buze si te fac sa te simti excelent. Unde mai pui ca asculti si muzica traditionala greceasca, cat mananci sau daca vrei, poti sa faci conversatie cu grecul patron care stie sa explice foarte frumos ce anume merita vizitat in orasul lui.
Daca va sperie marimea notei de plata sau pur si simplu nu sunteti dispusi sa platiti mai mult, puteti incerca un mic restaurant familial, cu 2-3 mese puse afara, pe o straduta lata de 2 m, din partea de sus a orasului, unde nota e mai mica, iar mancarea la fel de buna, la fel de impecabil servita iar proprietarul are acelasi zambet larg pe buze. O portie de dolmadakia si o bere Mythos, intr-un astfel de loc a fost aprox.7 eur.
Mai este de spus ca aproape tot ce inseamna “lucruri de vanzare” in oras este facut by hand de catre proprietari si fabricat chiar in magazine sau in micile ateliere adiacente. Si nu ma refer doar la paine sau la prajituri sau mancare. Gasiti in Nafplio tot felul de magazine cu textile, incaltaminte, blanarie, bijuterii, obiecte de lemn sau ceramica, de décor sau casnice, care mai de care mai imbietoare si placute ochiului.
Un sfat: nu intrati cu masina in oras; nu o sa gasiti loc de parcare. Lasati-o undeva langa oras, sau in parcarea din port si mergeti pe jos: pana simtiti ca va dor talpile …fiindca oricum nu o sa apucati sa vedeti tot ce-i de vazut.
Epilog
C e ar mai fi de spus…Poate doar ca in ultima mea seara petrecuta in Atena prietenii mei mi-au facut o adevarata surpriza: m-au invitat la cina la o taverna unde am gasit un mare grup de romani, co-oraseni de-ai mei, din orasul unde m-am nascut. Cu unii dintre ei copilarisem, pe altii ii stiam doar din vedere sau din auzite, iar pe unii nu-i cunosteam deloc. Majoritatea stabiliti in Atena, cu familii, cu copii, cu munca, cu tot tacamul. Si s-a lasat cu o petrecere pe cinste, cu muzica, bouzouki, dar si cu melodii romanesti si mai ales cu multe povesti si aduceri aminte in dulcele grai moldovenesc. Si m-am simtit ca acasa, dar nu ca acasa in Bucuresti, ci ca acasa pe timpul copilariei mele, fara griji, fara probleme, inconjurata de prieteni dragi si cu multa dragoste si caldura in jur.
Iar cand in miezul noptii petrecerea s-a terminat si mi-am luat ramas bun de la fiecare din ei in parte, toti intr-o glas( mai ales F.) m-au invitat sa revin curand, ca sa reluam firul povestilor de unde il lasasem.
Nu am mers la culcare deloc in noaptea aceea, am stat de vorba cu Ruben pana in zori, eu spunandu-i cat de recunoscatoare ii sunt fiindca m-a acompaniat timp de 5 zile si nopti si el zicandu-mi ca nu i s-a mai intamplat demult sa fie atat de profund si in intregime pe aceeasi lungime de unda cu cineva.
Recunosc ca in mod clar a existat o chimie intre noi, fiindca altfel eu una nu as fi capatat incredere in el, iar lui probabil nu i-ar fi facut nici o placere sa-si cheltuie timpul si energia cu mine. Dar si eu si el am stiut de la bun inceput ca sederea mea acolo e limitata, dupa care viata merge inainte separat pentru fiecare din noi. Iar daca pana la acel moment, sechelele ramase in urma divortului ma tineau inchisa si ferecata in lumea mea, fara sa vad intr-un alt om decat exteriorul, Ruben m-a facut sa las garda jos exact cat trebuie si sa dau o altfel de sansa celor din jurul meu. Se zice ca in viata nimic nu e intamplator; acum stiu sigur ca intalnirea cu Ruben a venit exact cand trebuia, unde trebuia, a durat exact cat trebuia si ca mi-a schimbat viata.
Am plecat din Atena dimineata devreme, cu inima grea, dar pregatita sa dau piept cu viata si cu sentimentul ca cele mai frumoase vise ale mele tocmai urmau sa se implineasca.
La revedere Ruben, nu am sa te uit niciodata! La revedere Grecia, abia astept sa te revad!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu