O zi in Corint

Excursia in Corint i-o datorez tot lui Ruben. Intr-o zi inainte de pranz , F. ne-a facut o lista si ne-a trimis la cumparaturi. Cu lista in mana, de pe bancheta din spate a masinii, incercam sa citesc indicatoarele rutiere, spre hazul lui Ruben care-mi zicea ca nu-mi trebuie indicatoare ca sa-mi dau seama pe unde sunt ci doar sa arunc o privire pe GPS. Dar incapatanandu-ma sa ma uit la indicatoare, am vazut la un moment dat  unul pe care scria “Korinthos” si am intrebat daca e departe. “Nuuuuuu. No’ hai sa merem o tzara”, a venit raspunsul. A urmat o rasucire brusca de volan in stilul smuls al lui Ruben si in cateva minute ieseam déjà pe autostrada.

Distanta rutiera intre Atena si orasul Corint este de aprox. 80 km vest de Atena, iar pe autostrada, accestia pot fi parcursi in maxim o ora.

In antichitate Corintul a fost unul dintre orasele-stat cele mai importante din vechea Elada, fiind devansat doar de Atena. Orasul antic era strajuit de muntii Lechaio, Kalamaki, Loutraki, Geraneia si avea marea ca mijloc de comunicare cu alte regiuni fapt ce i-a permis sa se dezvolte atat militar cat si  comercial. Orasul modern Corint se afla la o distanta de 7 km fata de locul orasului istoric, distrus de un cutremur devastator care a avut loc in anul 1858. Atractiile turistice ale Corintului  sunt prin urmare in special istorice, multe dintre ele datand din jurul anului 500 i. Hr. si fapt hilar, in marea lor majoritate fiind ruine romane si nu grecesti.

In excursia noastra insa nu orasul Corint(modern sau vechi) in sine a fost destinatia noastra ci canalul Corint.

Acesta este un canal sapat artificial intr-un munte care desparte/transforma peninsula Pelopones-de fapt intr-o insula. Ca sa mergeti sa vedeti Canalul Corintul trebuie sa iesiti de pe autostrada si sa mergeti pe drumul vechi spre canal.
Peste canal este ridicat un mare pod rutier si exista si pasarela pentru pietoni. Noi am oprit masina la un capat al canalului si am mers pe jos de-a lungul pasarelei.
 Pentru mine privelistea a fost un adevarat soc la vederea peretilor sapati in stanca si a inaltimii ametitoare. Apa verde care se vede in jos nu e mai lata ca o panglica iar vaporasele care traverseaza canalul,de sus, se vad mici ca niste jucarii; fara sa vreau m-a trecut un fior gandindu-ma la munca gigantica la care s-au inhamat oamenii ca sa sape un munte pana la temelie, ca sa scurteze drumul corabiilor cu cateva sute de km.
La iesirea de pe pasarela pietonala care strabate canalul era un panou care povestea istoria acestuia.
Suna cam asa: Canalul Corint este un canal artificial care leagă Golful Corint din Marea Ionica de Golful Salonic din Marea Egee. Canalul taie Istmul Corint și separă Peloponesul de restul Greciei. Canalul are 6,3 km lungime, fiind construit între anii 1881-1893. Împăratul roman Nero a început lucrările de excavare, fiind cel care a săpat și îndepărtat primul coș de pământ, dar constructia a fost abandonata după moartea lui. Echipele de constructori, formate în principal din 6000 prizonieri evrei, au început săparea din ambele laturi ale istmului a unor șanțuri late de 40-50 m. O a treia echipă săpa puțuri adânci pentru determinarea naturii și durității rocilor. (Aceste puțuri au fost reutilizate în 1881 pentru același scop). Dat fiind că inginerii din secolul al XIX-lea au proiectat canalul pe cursul canalului lui Nero, nu au mai rămas vestigii ale construcțiilor antice.

Dupa pozele de rigoare cu canalul pe fundal, am pornit sa cautam un loc unde sa mancam si ne-am oprit in statiunea Loutraki, pe malul Marii Ionice.
Daca tot am venit pana aici, am mers sa ne plimbam pe faleza,dar plaja cu pietre nu ne-a inspirat deloc nici sa facem baie si nici sa stam la plaja, asa ca am poposit doar cat sa admiram apusul iar apoi am intrat intr-o taverna pentru cina.
Obisnuiti cu cinele tarzii, ne-am intins si la mancare si la bautura dar si la povesti, asa ca atunci cand am plecat din Loutraki, se intunecase de-a binelea, iar cand am ajuns inapoi in Atena, abia am gasit un market deschis, ca sa facem cumparaturile promise lui F.