Pe Acropole, la 45 de grade

Bineinteles ca era indiscutabil ca pe Acropole trebuia sa ajung ziua ca sa vad tot ce era de vazut. Nu a fost usor insa, fiindca dimineata iesea din discutie(dupa noptile petrecute prin cluburi, trezirea era anevoioasa si binisor catre orele pranzului) iar dupa amiaza trebuia atent sincronizata cu orarul de vizitare.

Asa ca am ajuns pe Acropole intr-o dupa amiaza, pe la ora 17. Caldura mare, peste 45 grade, aer irespirabil si soare cat cuprinde.

In primul rand nu stiam ca marmura se poate incinge intr-un asemenea hal si ca poate degaja la randul ei un val de caldura.

In al doilea rand, pe Acropole, daca nu ai niste papuci aderenti risti sa-ti rupi gatul sau sa-ti sucesti gleznele sau ambele, mai ceva ca pe traseul Babele-Omu, fiindca blocurile de piatra sunt extrem de alunecoase, denivelate si ascutite.

In al 3-lea rand, pe Acropole nu e pic de umbra nicaieri si te bate soarele in cap intr-un mare hal.

In al 4-lea rand, daca nu ai fost inspirat sa-ti iei apa la tine ori te dezhidratezi pana la lesin ori dai 2 Eur pe o sticluta de 500 ml cu apa clocita si oribila la gust.

Deci ideal ar fi sa vizitati Acropolele primavara sau toamna, sa aveti palarie si ochelari de soare, papuci aderenti si apa cat cuprinde.

Cuvantul “Acropole” inseamna “orasul de sus”, in vechea Elada multe orase-state avand cate un astfel de loc, unde locuitorii se adaposteau in caz de primejdie. Cel din Atena, dedicat protectoarei sale, zeita cu acelasi nume, a fost construit in secolul 5 i. C.

Ca sa intri pe Acropole trebuie sa urci scarile pana la intrarea din marmura, numita Propilea, care a fost construita in anii 400 i.C.

Dupa care, oriunde vezi cu ochii, sunt imprastiate pietre, blocuri de marmura si bucati de coloane. Fiecare pietricica are povestea ei desigur, dar ca si prima impresie, locul mi-a dat senzatia de santier arheologic in lucru, care pana la urma este perfect adevarata.

Chiar dupa intrare privind de sus, se vad ruinele teatrului lui Dyonisos, deteriorat bine, din care nu intelegi mare lucru daca nu are cine sa-ti explice. Greu de crezut ca aici s-au jucat pentru prima data in istorie operele lui Eschil, Euripides sau Sofocle. Tot de sus se vad si ruinele templului lui Zeus, din care nu au mai ramas in picioare decat cateva coloane.

Impresia avea sa mi se schimbe in fata marelui teatru Odeon a lui Herodes Atticus( adica Irod din Atica), care arata infinit mai bine, restaurant aproape in intregime, cu scaune si banci noi, si cu frontispiciul destul de bine pastrat, unde pana si in ziua de astazi se tin spectacole si concerte. Ruben mi-a spus ca au fost interzise orice fel de concerte care presupun instrumente electronice, aici tinandu-se doar spectacole sau concerte care presupun instrumente musicale clasice, pentru a nu deteriora prin vibratii puternice, in nici un fel locul. Mai trebuie spus ca acustica locului este fenomenala chiar daca noi nu am putut-o proba.

Ca sa ajungi sa vezi Parthenonul trebuie sa treci prin templul Athenei Nike, care este bine pastrat si la care se lucreaza inca pentru restaurare.

De departe cel mai important edificiu al Acropolei este Partenonul-tempul inchinat zeitei Atena , prima lucrare a lui Pericles, monument construit in stil doric care adapostea pe vremuri statuia din aur de aproximativ 15m a zeitei Atena,statuie azi disparuta. Astazi Parthenonul este intr-o continua restaurare, pe langa el lucreaza in permanenta macarale uriase, care parca asambleaza piesele unui urias puzzle.

 Construit intr-o modalitate care si azi uimeste arhitectii, Partenonul, a avut de-a lungul timpului diferite utilizari, de la templu si pana chiar la bazar sau depozit de arme si explozibil pe vremea cuceririi turce. A fost construit aproximativ din 447 iC pana in 432 iC, pe ruinele a altor doua temple mai vechi din lemn, iar constructia in sine a durat 15 ani. In timpul ocupatiei turcesti acesta a fost transformat in moschee, dupa ce fusese si biserica ortodoxa, apoi folosit ca depozit de armament. O explozie puternica a avut loc atunci si templul a suferit deteriorari importante. Apoi a fost bombardat de venetieni in 1687 si aproape distrus in intregime in urma incendiului de 2 zile care a durat. A rezistat insa si astfel a facut dovada trainiciei cu care a fost construit. Chiar daca astazi este departe de stralucirea de odinioara, el reprezinta totusi o creatie monumentala.

Un alt monument foarte important al Acropolei, este Erehtionul, templul inchinat zeitei Atena si zeului Poseidon-zeul marilor.Edificiu construit in stli ionic, Erehtionul a fost ridicat pe ruinele unui templului inchinat miticului stramos al ionienilor-Erehteu, de la care provine si numele. Se zice ca templul este construit chiar pe locul unde s-a dat legendara lupta dintre Athena si Poseidon pentru patronajul asupra orasului. Poseidon a facut sa tasneasca apa dintr-o stanca, iar Athena a facut sa creasca din piatra un maslin, fapt apreciat mai mult de atenieni care au ales-o sa le patroneze orasul. Fiind celebru prin coloanele sale,celebra “Loja a Cariatidelor”, Erehtionul alaturi de Parthenon reprezinta unul din pilonii complexului arhitectural de pe Acropole.

Inlocuite cu copii fidele”cariatidele”originale-doar doua dintre ele,pot fi admirate in muzeul acropolei loc in care pot fi vazute si multe alte descoperiri facute dea lungul timpului pe Acropole-vase,statui,fresce si altele. O alta cariatida se afla la British Museum, impreuna cu multe alte artefacte, subiect se pare de multe disensiuni intre statul grec si cel englez.

 Am vizitat muzeul de pe Acropole la pas, fara graba si m-am minunat de multitudinea detaliilor de pe fresce, vase sau statui.  Nu mi s-a dat voie sa pun in functiune blitzul aparatului foto, asa ca fotografiile din muzeu nu-s prea grozave.

O vizita completa pe Acropole dureaza minim 3 ore si recomand calduros ca ea sa se faca cu ghid, fiindca fara explicatiile de rigoare a unui specialist, chiar daca maretia templelor vorbeste de la sine, vizita aici se poate transforma usor intr-o simpla plimbare printre ruine.