De notat ca tavernele in Grecia sunt locuri in care se mananca exclusiv si nu baruri sau music-baruri, asa cum unii romani au impresia. Iar Atena, in august, nu e prea frecventata de turisti, care de obicei prefera insulele. Si cum tot in august multi citadini pleaca din oras in vacanta, am constatat ca multe taverne erau chiar pustii. Mai trebuie spus ca atenienii cineaza tarziu sau foarte tarziu (adica noaptea). Adica lumea merge la taverna dupa ora 10 de obicei, iar cina dureaza pana tarziu in noapte.
Alta remarca personala este ca oricat de pretentios la mancare ai fi, prin tavernele ateniene fara indoioala ca tot vei gasi totusi ceva pe gustul tau.
Pe mine m-au inebunit salatele mediteraneene,din legume crude sau coapte, cu mult ulei de masline si branza feta sau branza de capra, si codimentate cu oregano sau busuioc sau drese cu sosuri diverse.
Trebuie neaparat incercate mezedes, adica aperitivele lor, sinonime cu tapas-ul spaniolilor, micile gustari de dinainte de masa principala si care includ masline cu sosuri sau ardei iute copt, vinete preparate la gratar, branzeturi, sau preparate din fructe de mare. Tot ca aperitiv se serveste si Fila Pita adica foietaj foarte subtire umplut cu pui si ciuperci, spanac si branza greceasca, sau miel si praz.
Ca fel principal mi-a placut mult Gyros-ul, souflakis si dolmadakia adica ceva asemanator sarmalelor in foi de vita, dar mult mai aromate. Am observat ca atenienii mananca multa carne de miel, dar eu nu ma dau in vant dupa asa ceva, asa ca nu am incercat. Insa nu cred ca a fost masa unde sa nu mananc peste preparat in diverse feluri sau fructe de mare.
Cat despre bauturi, zic ca vinurile lor nu sunt cele mai bune pe care le-am incercat in viata mea, dar sunt acceptabile, iar berea Mythos e chiar buna. In schimb, eu, care ma dau in vant dupa coniacul Metaxa, nu l-am gasit nicaieri, nici la taverne, si nici prin barurile/cluburile de noapte. Noroc cu Ruben, datorita lui l-am gasit numai in unele magazine, si a meritat cautarea fiindca nu se compara nici la gust si nici la prêt cu ceea ce se vinde pe la noi.
In turul nostru Atena by Night am cinat intr-o taverna in Plaka, un cartier extrem de populat noaptea, apoi am debarcat la poalele Acropolelui unde noaptea straluceste in intuneric Parthenonul, luminat feeric. Pe Acropole noaptea nu se poate urca, dar totusi merita un drum pana aici fiindca privelistea este superba. Dupa cateva poze fugitive am mers mai departe ...
Stadionul Olimpic l-am “vizualizat” tot fugitiv si nu pot sa zic ca m-a impresionat in mod deosebit. Este interesanta insa locatia. A fost construit in partea de nord a orasului, in cartierul Maroussi, pe locul unui mai vechi stadion si poarta numele atletului Spyros Louis, cel care a castigat maratonul la prima olimpiada moderna din 1896.
Si apoi ne-am oprit in cartierul Kolonaki ca sa urcam pe Lykavittos.
In afara Acropolelui, dintre obiectivele invadate de turisti face parte si dealul Lykavittos. In greaca numele inseamna (acolo unde merg lupii, sau poteca lupilor) fiindca se zice ca in trecut dealul ar fi fost populat de lupi. Legenda zice ca dealul este de fapt o stanca scapata din mana din greseala de zeita Athena atunci cand construia Parthenonul. Cu cei peste 270 m ai sai s-ar putea spune ca domina orasul si atrage turistii fiindca privelistea vazuta de sus e cea mai frumoasa din Atena. Ignorand toate ghidurile, eu, condusa de Ruben, am urcat pe Lykavittos noaptea. Drumul pana sus bineinteles ca nu-i usor, iti trebuie ceva energie pentru asta, dar exista si alternativa funicularului. Insa, la ora aceea tarzie din noapte, nici vorba ca funicularul ar fi functionat. Ruben mi-a spus ca oricum, cu funicularul nu vezi mai nimic fiindca acesta trece printr-un tunel si tot drumul de urcare nu dureaza mai mult de 5 minute. Eu una am savurat la maxim urcatul si plimbarea de noapte de pe deal, mai ales ca la ora aceea tarzie era aproape pustiu. Aici sunt si cele mai bune trasee de alergat sau de plimbare din Atena, asa ca dimineata sau seara dealul e plin si de turisti si de localnici.
În partea de sus a dealului este o punte de observaţie, dar si două restaurante, un amfiteatru, şi o mică biserică bizantină din secolul 19: capela Agios Georgios. Este mica, alba, cumva rotunda si te imbie la liniste. Mi-am promis ca voi reveni aici altadata ca sa admir apusul de soare, care vazut de sus, trebuie sa fie grandios.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu