In iulie anul asta, aflandu-ma pe litoralul bulgaresc intr-un binemeritat dar plictisitor sejur, m-am hotarat sa fac o mini excursie la Balcic (sau Balchik in bulgareste) ca sa vizitez Castelul Reginei Maria, despre care prietenii imi povestisera foarte frumos cum ca ar fi un mic colt de rai.
Zic mini-excursie, fiindca distanta dintre Albena (statiunea unde ne-am petrecut 8 zile) si Balcic este de doar 5 km, cele 2 statiuni fiind practic vecine, si poate fi strabatuta lejer pe jos sau si mai bine cu bicicleta, existand chiar pista pentru biciclete, sau cu mobilet-ul inchiriat din Albena (mobilet= bicicleta cu 2 sau 4 randuri de pedale, sau electrica). Fiindca noi eram cu Rares dupa noi care clar ar fi obosit chiar si cu mobilet-ul, am mers totusi la Balcic cu masina. Parcarea in Balcic in miezul zilei, s-a dovedit a fi o adevarata aventura, intr-un mare final gasind loc de parcare platit, pe o strada aflata la mama naibii, departe de Castel. Pana la Castel asadar am mers pe jos aproape jumatate de ora, prin plin soare si cu copilul plangacios atarnat in brate!
Asa ca sfatuiesc pe doritori ca vizitarea Castelului sa se faca ori dimineata la deschidere ori mai pe inserat, sau in extrasezon cand aglomeratia nu mai e chiar asa mare.
Dar de ce Balcic-ul e asa de deosebit si de ce merita vizitat?
Pai fiindca Balcic-ul adaposteste o farama de istorie romaneasca. Fiindca la Balcic se gaseste un complex de gradini si de cladiri ridicate aici din ordinul Reginei Maria pentru ca suverana Romaniei a stiut, din primul moment cand a pus piciorul aici, ca se afla pe un taram special, romantic si totodata in deplina comuniune cu natura. Aici Regina si-a construit o resedinta iar Balcic-ul s-a transformat, dintr-un umil satuc pescaresc intr-un veritabil pol al artei si literaturii romanesti.
Dupa razboiul balcanic care a adus Romaniei Cadrilaterul, locul a devenit o adevarata Mecca a artistilor romani. Toti marii pictori romani ai vremii veneau aici vara ca sa picteze, iar in 1926 s-a infiintat chiar si o Universitate, unde au predat, de-a lungul vremii, mari nume ai literaturii romanesti: Cezar Petrescu, Gala Galaction, Tudor Vianu si mai ales Nicolae Iorga. Dupa 1940, Cadrilaterul a redevenit pamant bulgaresc, iar „Cuibul linistit” al Reginei Romaniei a intrat in patrimoniul statului bulgar.
Vizita la Castel include de fapt 2 vizite: o vizita a extraordinarelor gradini care alcatuiesc in plinatatea lor una din cele mai impresionante gradini botanice din Europa si o vizita a diferitelor corpuri de cladire, raspandite pe intreg domeniul Castelului, care de-a lungul vremii au avut intrebuintari diferite si care astazi adapostesc ori restaurante, ori magazine de suveniruri ori crame.
Este de preferat ca vizita sa se faca cu harta in mana, sau urmand locurile indicate pe un panou urias, la intrare, fiindca domeniul este un adevarat labirint si poti usor sa te pierzi si sa ratezi unul sau mai multe obiective.
Se intra printr-un fel de arc triumfal, denumit „Ghereta Santinelei” si unde altadata faceau de garda soldatii, si unde astazi turistii sunt intampinati de 2 fete imbracate in costume nationale.
Gradina botanica se intinde pe un intreg deal si coboara in trepte catre mare, de-a lungul a nenumarate terase, irigate artificial printr-un sistem ingenios de mici apeducte, fantani si mici rauri artificiale. Exista si un rau natural care strabate tot domeniul si care se varsa in mare. Special este ca pe acest rau exista si o cascada, care are o cadere de apa spectaculoasa de peste 9 m. Cel mai bine de privit cascada este de pe „Puntea Suspinelor” , podul care uneste cele 2 maluri ale raului si despre care exista si o legenda. Se zice ca daca treci podul cu ochii inchisi si-ti pui o dorinta, aceasta se va implini in timp foarte scurt.
Spectaculoase sunt:
„Gradina lui Allah” care cuprinde nenumarati cactusi care au fost plantati acum 80 de ani, astazi adevarati copaci si care, daca mergeti in lunile iulie-august, o sa-i prindeti infloriti, Coltul „Magnolia” care este un arbore de magnolia imens, plin cu flori superbe, Gradina englezeasca, gradina Labirint, gradina cu nuferi, toate strabatute de acel ingenios si spectaculos sistem de irigatii. De remarcat ca apa care strabate terasele formeaza peste tot semnul crucii, chiar al crucii malteze pe una din terase.
Castelul, propriu zis este o vila cu peretii vopsiti in alb, acoperisul din tigla rosie si cu un minaret care domina constructia si imprejurimile. Interiorul este simplu, au fost pastrate cateva mobile, oglinzi, semineul, baia, si aici este unicul loc unde, pe o fotografie a Reginei apare o inscriptie „ La Reine Maria de Roumanie” din care poti sa-ti dai seama ca este vorba de o Regina a Romaniei si nu a Bulgariei. Bulgarii au avut grija sa nu se mentioneze nicaiari in alta parte ca domeniul a apartinut Casei Regale a Romaniei si un turist nu foarte bine informat poate usor crede ca este vorba de o regina a Bulgariei.
Mi-au placut mult si Capela „Stella Maris”, locul unde regina a dorit sa-i fie inmormantata inima, si „Templul Apelor” unde se zice ca Regina prefera sa-si serbeze onomasticile si unde primea invitatii veniti direct de pe mare si debarcati la capatul digului, Moara, perfect functionala si astazi, dar si celelalte vile raspandite pe intreg domeniul, unele transformate in mici magazine, altele in restaurante, cafenele sau locuri unde se pot degusta diverse vinuri, bineinteles majoritatea de productie bulgareasca.
Ca sa vizitati in liniste Castelul, si sa aveti timp sa cititi explicatiile (inclusiv in romaneste) afisate pe panouri langa fiecare obiectiv in parte, va trebuie cel putin 2-3 ore, dar aici se poate petrece in liniste si o intreaga zi. Oricum locul m-a impresionat profund, in special prin faptul ca lasa sa se vada o farama din sufletul reginei Maria si iti dai seama ca a avut un suflet mare si luminos si ca a iubit frumosul in toate formele lui. Dar iti dai seama mai ales ca si mai mult a iubit Romania. Iar in incheiere, cel mai edificator mi se pare sa o sa citez chiar pe ea:
“Nimeni nu e judecat pe drept cat traieste: abia dupa moarte este pomenit sau dat uitarii. Poate de mine va veti aminti deoarece v-am iubit cu toata puterea inimei mele si dragostea mea a fost puternica, plina de avant: mai tarziu a devenit rabdatoare, foarte rabdatoare. (...) Te binecuvantez, iubita Romanie, tara bucuriilor si durerilor mele, frumoasa tara, care ai trait in inima mea si ale carei carari le-am cunoscut toate. Frumoasa tara pe care am vazut-o intregita, a carei soarta mi-a fost ingaduit sa o vad implinita. Fii tu vesnic imbelsugata, fii tu mare si plina de cinste, sa stai vesnic falnica printre natiuni, sa fii cinstita, iubita si priceputa.”
Zic mini-excursie, fiindca distanta dintre Albena (statiunea unde ne-am petrecut 8 zile) si Balcic este de doar 5 km, cele 2 statiuni fiind practic vecine, si poate fi strabatuta lejer pe jos sau si mai bine cu bicicleta, existand chiar pista pentru biciclete, sau cu mobilet-ul inchiriat din Albena (mobilet= bicicleta cu 2 sau 4 randuri de pedale, sau electrica). Fiindca noi eram cu Rares dupa noi care clar ar fi obosit chiar si cu mobilet-ul, am mers totusi la Balcic cu masina. Parcarea in Balcic in miezul zilei, s-a dovedit a fi o adevarata aventura, intr-un mare final gasind loc de parcare platit, pe o strada aflata la mama naibii, departe de Castel. Pana la Castel asadar am mers pe jos aproape jumatate de ora, prin plin soare si cu copilul plangacios atarnat in brate!
Asa ca sfatuiesc pe doritori ca vizitarea Castelului sa se faca ori dimineata la deschidere ori mai pe inserat, sau in extrasezon cand aglomeratia nu mai e chiar asa mare.
Dar de ce Balcic-ul e asa de deosebit si de ce merita vizitat?
Pai fiindca Balcic-ul adaposteste o farama de istorie romaneasca. Fiindca la Balcic se gaseste un complex de gradini si de cladiri ridicate aici din ordinul Reginei Maria pentru ca suverana Romaniei a stiut, din primul moment cand a pus piciorul aici, ca se afla pe un taram special, romantic si totodata in deplina comuniune cu natura. Aici Regina si-a construit o resedinta iar Balcic-ul s-a transformat, dintr-un umil satuc pescaresc intr-un veritabil pol al artei si literaturii romanesti.
Dupa razboiul balcanic care a adus Romaniei Cadrilaterul, locul a devenit o adevarata Mecca a artistilor romani. Toti marii pictori romani ai vremii veneau aici vara ca sa picteze, iar in 1926 s-a infiintat chiar si o Universitate, unde au predat, de-a lungul vremii, mari nume ai literaturii romanesti: Cezar Petrescu, Gala Galaction, Tudor Vianu si mai ales Nicolae Iorga. Dupa 1940, Cadrilaterul a redevenit pamant bulgaresc, iar „Cuibul linistit” al Reginei Romaniei a intrat in patrimoniul statului bulgar.
Vizita la Castel include de fapt 2 vizite: o vizita a extraordinarelor gradini care alcatuiesc in plinatatea lor una din cele mai impresionante gradini botanice din Europa si o vizita a diferitelor corpuri de cladire, raspandite pe intreg domeniul Castelului, care de-a lungul vremii au avut intrebuintari diferite si care astazi adapostesc ori restaurante, ori magazine de suveniruri ori crame.
Este de preferat ca vizita sa se faca cu harta in mana, sau urmand locurile indicate pe un panou urias, la intrare, fiindca domeniul este un adevarat labirint si poti usor sa te pierzi si sa ratezi unul sau mai multe obiective.
Se intra printr-un fel de arc triumfal, denumit „Ghereta Santinelei” si unde altadata faceau de garda soldatii, si unde astazi turistii sunt intampinati de 2 fete imbracate in costume nationale.
Gradina botanica se intinde pe un intreg deal si coboara in trepte catre mare, de-a lungul a nenumarate terase, irigate artificial printr-un sistem ingenios de mici apeducte, fantani si mici rauri artificiale. Exista si un rau natural care strabate tot domeniul si care se varsa in mare. Special este ca pe acest rau exista si o cascada, care are o cadere de apa spectaculoasa de peste 9 m. Cel mai bine de privit cascada este de pe „Puntea Suspinelor” , podul care uneste cele 2 maluri ale raului si despre care exista si o legenda. Se zice ca daca treci podul cu ochii inchisi si-ti pui o dorinta, aceasta se va implini in timp foarte scurt.
Spectaculoase sunt:
„Gradina lui Allah” care cuprinde nenumarati cactusi care au fost plantati acum 80 de ani, astazi adevarati copaci si care, daca mergeti in lunile iulie-august, o sa-i prindeti infloriti, Coltul „Magnolia” care este un arbore de magnolia imens, plin cu flori superbe, Gradina englezeasca, gradina Labirint, gradina cu nuferi, toate strabatute de acel ingenios si spectaculos sistem de irigatii. De remarcat ca apa care strabate terasele formeaza peste tot semnul crucii, chiar al crucii malteze pe una din terase.
Castelul, propriu zis este o vila cu peretii vopsiti in alb, acoperisul din tigla rosie si cu un minaret care domina constructia si imprejurimile. Interiorul este simplu, au fost pastrate cateva mobile, oglinzi, semineul, baia, si aici este unicul loc unde, pe o fotografie a Reginei apare o inscriptie „ La Reine Maria de Roumanie” din care poti sa-ti dai seama ca este vorba de o Regina a Romaniei si nu a Bulgariei. Bulgarii au avut grija sa nu se mentioneze nicaiari in alta parte ca domeniul a apartinut Casei Regale a Romaniei si un turist nu foarte bine informat poate usor crede ca este vorba de o regina a Bulgariei.
Mi-au placut mult si Capela „Stella Maris”, locul unde regina a dorit sa-i fie inmormantata inima, si „Templul Apelor” unde se zice ca Regina prefera sa-si serbeze onomasticile si unde primea invitatii veniti direct de pe mare si debarcati la capatul digului, Moara, perfect functionala si astazi, dar si celelalte vile raspandite pe intreg domeniul, unele transformate in mici magazine, altele in restaurante, cafenele sau locuri unde se pot degusta diverse vinuri, bineinteles majoritatea de productie bulgareasca.
Ca sa vizitati in liniste Castelul, si sa aveti timp sa cititi explicatiile (inclusiv in romaneste) afisate pe panouri langa fiecare obiectiv in parte, va trebuie cel putin 2-3 ore, dar aici se poate petrece in liniste si o intreaga zi. Oricum locul m-a impresionat profund, in special prin faptul ca lasa sa se vada o farama din sufletul reginei Maria si iti dai seama ca a avut un suflet mare si luminos si ca a iubit frumosul in toate formele lui. Dar iti dai seama mai ales ca si mai mult a iubit Romania. Iar in incheiere, cel mai edificator mi se pare sa o sa citez chiar pe ea:
“Nimeni nu e judecat pe drept cat traieste: abia dupa moarte este pomenit sau dat uitarii. Poate de mine va veti aminti deoarece v-am iubit cu toata puterea inimei mele si dragostea mea a fost puternica, plina de avant: mai tarziu a devenit rabdatoare, foarte rabdatoare. (...) Te binecuvantez, iubita Romanie, tara bucuriilor si durerilor mele, frumoasa tara, care ai trait in inima mea si ale carei carari le-am cunoscut toate. Frumoasa tara pe care am vazut-o intregita, a carei soarta mi-a fost ingaduit sa o vad implinita. Fii tu vesnic imbelsugata, fii tu mare si plina de cinste, sa stai vesnic falnica printre natiuni, sa fii cinstita, iubita si priceputa.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu