Barri Gothic si catedrala La Seu
A nu se uita ca Barcelona este un oras catolic. Si ca orice mare oras catolic, are o mare catedrala gotica. Este adevarat ca,atunci cand am vizitat-o, nu vazusem inca impunatoarele catedrale din Portugalia: de la Alcobaca si cea de la Bathalda, asa ca impresia care mi-a lasat-o La Seu a fost de imensitate, grandoare dar si austeritate.
Marea catedrala La Seu este situata in inima cartierului Barri Gothic si sincer, nu a fost chiar asa usor de gasit. Chiar daca este imensa si se vede de la mare distanta, ne-am plimbat o vreme pe stradutele inguste din Barri Gothic, cu harta in mana, pana sa o gasim.
Am fost insa dezamagita fiindca am gasit-o in schele fara sa putem vedea nimic din exterior.
Dezamagita am fost si de multitudinea cersetorilor (din care nu lipseau tiganii romani) de pe treptele de la intrare, dar mai ales de agresivitatea lor (practic trageau de tine ca sa le dai bani).
Catedrala a inceput sa fie construita in sec. 13 dar a fost finalizata abia la inceputul sec. 20 si este dedicata Sfintei Eulalia, al carei sarcofag se afla in cripta. Sfanta Eulalia a fost o tanara fata care la 13 ani a fost torturata pana la moarte de catre romani pentru credinta sa. Turnurile laterale au o inaltime de peste 50 m iar cel central de peste 70m. Interiorul are un naos si 28 capele laterale.
Lipita de catedrala este o manastire din sec. 14, care are o mare si luminoasa curte interioara unde se afla in permanenta…13 gaste, locatarele de onoare (13, exact varsta sfintei Eulalia). Gastele sunt foarte prietenoase, sunt preferatele turistilor si ale copiilor mai ales. Nu am putut urca in turnuri si nici nu am putut vizita acoperisul si corul (aflate in renovare).
Pe post de epilog
Ce a mai ramas de spus?! Decat ca oboseala noastra fizica a ajuns la paroxism in ziua in care ne-am dus pe Camp Nou la concertul celor de la U2. Dar a meritat si cum sa nu merite?!…
Sau ca a doua zi am parasit Barcelona cu multe regrete ca nu am apucat sa vad decat o parte din tot ce are de oferit orasul asta dar si promisiunea ferma ca voi reveni pentru o alta aventura.
De ce aventura? Pentru ca Barcelona m-a provocat sa visez, sa ma trezesc si sa visez din nou, cu ochii deschisi de data asta. Si m-a provocat sa-mi deschid mintea si imaginatia, si sa-mi descopar curajul de a privi lumea altfel. Mi-a aratat ca sfarsitul a ceva nu-i decat inceputul a altceva ce poate fi mult mai uimitor decat am indraznit sa sper vreodata. Si dupa ani in care am trait intr-un fel de contemplare a uzualului si formalismului, Barcelona mi-a deschis sufletul si simturile catre o alta dimensiune si cumva mi-a aratat ca limitele nu exista decat puse de mine si in mine.
Si cand am plecat, am facut-o cu zambetul pe buze, cu sufletul eliberat si spunandu-mi : “Creo que estoy listo para otra aventura”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu