In primul rand trebuie spus ca drumul pana la Park Guell nu-i tocmai usor. Statia de metrou cea mai apropiata este la aprox 10-15 minute de mers pe jos. Iar drumul urca in panta,pe coasta dealului fiindca parcul este situate in varful lui. Dar bineinteles ca merita mai mult decat cu varf si indesat.
Parcul Güell este si el una dintre operele neterminate ale lui Gaudí care a intrat in anul 1984 in patrimonial UNESCO. Gaudí a lucrat aici intre 1900 si 1914 si, din anul 1906 pana la moartea sa, a locuit chiar aici. Parcul, care s-a vrut unul dintre cele mai ambitioase planuri urbanistice din Barcelona sfarsitului de secol XIX, a fost ideea lui Eusebi Güell, un bogatas al acelor vremuri, care a vrut sa construiasca o zona urbana inspirata de conceptul englezesc de gradina-oras. De aceea locul poarta denumirea de Park si nu de parc, asa cum este in catalana.Evident, Güell l-a angajat pe Gaudí sa se ocupe de proiect.
Mai trebuie sa spun ca in Park-ul Güell, vegetatia mediteraneeana este la propriu la ea acasa si se impleteste armonios cu structurile arhitectonice supra-realiste si fantastice, iar rezultatul este uimitor.
Poarta principala reprezinta un zid de caramida decorat cu mozaic si imbracat in fier si este flancata de doua pavilioane care reproduc povestea lui Hansel si Gretel. Se zice ca povestea lui Hansel si Gretel a fost subiectul unei opere prezentate la Liceu - Grand Teatre del Liceu, la sfarsitului anului 1900, perioada in care Gaudí a inceput sa proiecteze parcul si de aici sursa de inspiratie.
Poarta principala reprezinta un zid de caramida decorat cu mozaic si imbracat in fier si este flancata de doua pavilioane care reproduc povestea lui Hansel si Gretel. Se zice ca povestea lui Hansel si Gretel a fost subiectul unei opere prezentate la Liceu - Grand Teatre del Liceu, la sfarsitului anului 1900, perioada in care Gaudí a inceput sa proiecteze parcul si de aici sursa de inspiratie.
Imi amintesc ca mi-am promis ca, atunci cand voi avea copii, sa-i aduc aici ca sa ne bucuram impreuna de atmosfera de poveste a locului.
Casa mai mica din stanga, cu o cruce dubla pe acoperis este casuta lui Hansel si Gretel si acum gazduieste un magazin de carti si unul de suveniruri la parter.
Casa mai mare, parca creeata din turta dulce, din partea dreapta, cu acoperisul in forma de ciuperca, este casa vrajitoarei si a fost proiectata initial pentru a fi casa paznicului parcului. Acum gazduieste zona de muzeu a parcului, precum si centrul de informare turistica.
Dupa intrare, in partea dreapta se afla o grota sustinuta de o coloana centrala care se largeste mult spre partea superioara.
Scarile principale cuprind o mica cascada si faimoasa salamandra, interpretata de unii ca si ca dragon, frumos colorata cu bucati sparte de ceramica. Salamandra (sau dragonul) este o atractie in sine, eu una m-am chinut sa fac o poza in care sa nu apara zeci de turisti, dar practic a fost imposibil.
Se urca apoi pe scarile care duc la o sala ciudata, cunoscuta sub numele de Sala celor 100 de Coloane. Asistentul lui Gaudí, Josep Maria Jujol, a avut mana libera sa decoreze acesta sala si rezultatul este minunat: un tavan ondulat de mozaic cu diferite incrustatii in forma de spirale.
De la sala, 2 drumuri laterale duc catre marea piata circulara de deasupra, care ofera o frumoasa vedere panoramica asupra orasului.
Aceasta piata este inconjurata de o banca serpuitoare ornata cu bucati sparte de ceramica colorata. Bancile sunt o adevarata simfonie de culori: verde, albastru si galben care sunt folosite in diverse combinatii si care dau nastere la tot felul de forme: luna, stele si flori. Culoarea se estompeaza de la stanga la dreapta, ajungand aproape de alb, simbolul puritatii.Ce este si mai uimitor este ca totusi, partea alba, nu este un simplu alb ci un compendiu de pana la 21 de diferite tonuri de alb.
Casa mai mica din stanga, cu o cruce dubla pe acoperis este casuta lui Hansel si Gretel si acum gazduieste un magazin de carti si unul de suveniruri la parter.
Casa mai mare, parca creeata din turta dulce, din partea dreapta, cu acoperisul in forma de ciuperca, este casa vrajitoarei si a fost proiectata initial pentru a fi casa paznicului parcului. Acum gazduieste zona de muzeu a parcului, precum si centrul de informare turistica.
Dupa intrare, in partea dreapta se afla o grota sustinuta de o coloana centrala care se largeste mult spre partea superioara.
Scarile principale cuprind o mica cascada si faimoasa salamandra, interpretata de unii ca si ca dragon, frumos colorata cu bucati sparte de ceramica. Salamandra (sau dragonul) este o atractie in sine, eu una m-am chinut sa fac o poza in care sa nu apara zeci de turisti, dar practic a fost imposibil.
Se urca apoi pe scarile care duc la o sala ciudata, cunoscuta sub numele de Sala celor 100 de Coloane. Asistentul lui Gaudí, Josep Maria Jujol, a avut mana libera sa decoreze acesta sala si rezultatul este minunat: un tavan ondulat de mozaic cu diferite incrustatii in forma de spirale.
De la sala, 2 drumuri laterale duc catre marea piata circulara de deasupra, care ofera o frumoasa vedere panoramica asupra orasului.
Aceasta piata este inconjurata de o banca serpuitoare ornata cu bucati sparte de ceramica colorata. Bancile sunt o adevarata simfonie de culori: verde, albastru si galben care sunt folosite in diverse combinatii si care dau nastere la tot felul de forme: luna, stele si flori. Culoarea se estompeaza de la stanga la dreapta, ajungand aproape de alb, simbolul puritatii.Ce este si mai uimitor este ca totusi, partea alba, nu este un simplu alb ci un compendiu de pana la 21 de diferite tonuri de alb.
Aici, pe marea terasa circulara, noi ne-am oprit si am savurat un ceai si un suc, cu ochii pironiti pe panorama orasului. Si imi amintesc ca obosita de atata splendoare si de puternicul soare de august mediteraneean, nici nu am mai vizitat nimic in ziua aceea. De parca ajunsesem la o stare de satietate si tot ce era de vazut fusese vazut.
Dar nu era nici pe departe asa…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu