Etichete

marți, 26 aprilie 2011

Barcelona- Partea VI-a- Casa Batllo

Casa Batllo
Este situata pe bulevardul Passeig de Gracia la numarul 43. Si nu aveti cum sa o ratati fiindca coada de la intrare este vizibila de la zeci de metri. Este locuita si se viziteaza, accesul fiind permis cu aparate foto.
M-am intrebat de foarte multe ori cum o fi sa locuiesti intr-o asemenea casa-muzeu, vizitata zilnic de hoarde de turisti…Trebuie sa fie foarte obositor si chiar frustrant poate, adica eu una clar nu as putea ever depasi senzatia ca locuiesc intr-un palat-muzeu. Imi este greu sa o si descriu, fiindca este foarte departe de ceea ce conventional se poate numi o “casa” si nici cuvintele si nici imaginatia nu prea ma ajuta.
Efectiv aici Gaudi si-a deschis larg imaginatia si a transformat o cladire normala si intunecoasa intr-un palat din povesti.  I se mai spune si ‘casa oaselor' fiindca fatada (mai ales parterul si etajul 1) par a sugera scheletul unui urias peste.
Ceea ce sare in evidenta inca de la intrare este ca in aceasta casa nu exista linii drepte, sau colturi. Totul este realizat avandu-se grija sa se evite orice linie dreapta sau orice unghi ascutit. Fatada este toata o unduire de piatra si ceramica colorata in tonuri de la portocaliu aprins pana la albastru marin, iar balcoanele au forma de masti venetiene. Daca te uiti cu atentie, nici o bucatica de faianta nu e pusa intamplator, se zice ca Gaudi insusi a indicat de pe trotuar pozitia fiecarei bucatele de ceramic de pe fatada. Casa este o alegorie a luptei Sfantului Gheorghe (patronul orasului) cu balaurul urias. Turnul din partea dreapta si care se vede si din strada sugereaza lancea Sfantului infipta in spinarea balaurului.
Se vizitează etajul 1 , terasa din spate, casa scării, podul şi acoperişul.  De la parter se poate inchiria audioghidul, pe care-l primesti setat pe limba aleasa. Salonul de la etajul 1 este încăperea ale cărei geamuri dau spre Passeig de Gracia.
Deşi mobilele originale nu mai există în casă, s-au păstrat unele elemente originale ale cladirii printre care şemineul, tavanele cu desen spiralat, vitraliile si elementele de fier forjat. Gaudi a venit insa cu elemente noi. A transformat ferestrele salonului şi uşile interioare si le-a pus la toate nişte fante (arată ca nişte branhii de peşte) care se pot închide sau deschide, pentru a regla volumul de aer care pătrunde în casă. Ferestre sunt gândite pentru a se deschide prin culisare, acţionate de un sistem de scripeţi. Pentru că ochiurile de geam sunt dispuse în unghi unul faţă de celălalt, impresia este cea a unei uriaşe ferestre curbate. De un mare efect sunt vitraliile din partea de sus a ferestrelor. Scara interioara sugereaza tot scheletul aceluiasi peste urias.
Una din cele mai importante modificari pe care a adus-o Gaudi a fost să reorganizeze fundamental spaţiul si lumina. Curtea interioara a fost largita si acoperita cu un luminator şi în ea a fost instalat un ascensor şi a fost construita casa scărilor. Insa cea mai de efect inovatie a lui Gaudi a fost regandirea modului de iluminare. Pentru un mai mare aport de lumină arhitectul a folosit o stratagema geniala: plăcile de faianţă cu care sunt placaţi pereţii curţii interioare pornesc de la alb la nivelul parterului, continua cu diverse nuante de bleo la nivelul etajelor si sfarsesc cu albastru marin la ultimul etaj. În felul acesta, lumina pare distribuită în mod egal pe toate etajele. Urcand pe scara ai senzaţia ca de fapt de adancesti într-o mare albastră şi limpede…
Terasa din spatele casei  a fost si ea decorata cu resturi de ceramică colorata. Pe terasă se ajunge trecând prin sufragerie, un alt spaţiu regandit radical, cu ferestre şi uşi la fel de neconvenţionale ca în salon, dar mai puţin ornate.
Insa cel mai impresionant este acoperişului. Ca sa ajungi aici urci pe o scara alba cu o forma inedita. Coşurile placate cu ceramică se regasesc aproape in toate vederile despre Barcelona. Decorul acoperişului este si el din poveste si sugereaza spinarea cu spini a balaurului. Ai impresia că trebuie să te mişti încet, ca nu cumva sa trezeşti balaurul adormit a cărui spinare mărgineşte latura dinspre stradă a acoperişului.
Si tot tiptil, dupa ce ai terminat de vizitat, cobori de pe acoperis ca sa revii in lumea reala…











Tot pe Passeig de Gracia, la numarul 92, se afla o alta creatia a lui Gaudi, La Pedrera sau “Casa Mila”.
Din pacate trebuie sa-I multumesc C.nei ca am ratat-o, fiindca cumparaturile bata-le vina, au fost mai importante si nu ne-am sincronizat cu orarul de vizitare. Pot sa spun ca, pe dinafara, fatada pare sculptata intr-o imensa stanca. Balcoanele, toate diferite, sunt din fier forjat, in contrast evident cu culoarea pietrei.

Din pacate, interiorul a ramas de vazut intr-o alta vizita...intr-o alta calatorie...altadata!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu