Tunis si Cartagina

In a doua noastra zi de sedere in Tunisia, am cumparat o excursie de o zi care a fost impartita in doua parti: prima parte a zilei in Tunis iar dupa amiaza in frumosul orasel alb-albastru Sidi Bou Said. Despre acesta din urma o sa povestesc data viitoare.

Excursia in Tunis a inceput dimineata devreme cu vizita sitului arheologic al Cartaginei, astazi declarat monument UNESCO.  Nu recomand vizitarea acestui sit fara ghid. Nu o sa intelegeti nimic. Ghidul nostru a stiut sa ne explice foarte bine povestea artefactelor din sit si vizita noastra aici s-a incheiat cu vizitarea muzeului arheologic, unde am avut parte de o adevarata lectie de istorie, predata interactiv. Ca sa exemplific din ce cauza mi-a placut atat de mult excursia in situl Cartaginei, o sa fac putina istorie, amintindu-mi ce am invatat in scoala si ceea ce am aflat de la ghida noastra tunisiana:

Istoria Tunis-ului incepe de fapt cu istoria Cartaginei. Legenda zice ca fiica feniciana a regelui din Tyr (Libanul de astazi), la inceputul sec.9 i.H. a fost nevoita sa fuga din orasul natal, impreuna cu 100 de oameni, din cauza fratelui ei care avid de putere si din dorinta de a fi unicul mostenitor al tronului, voia sa o asasineze. Dido, (sau Elissa in scrierile grecesti) era insa o femeie pe cat de frumoasa pe atat de inteleapta, a navigat luni de zile pana cand, gasind un loc convenabil, a acostat pe tarmul Mediteranei. Locul cu pricina era chiar Dealul Bysrei. Dido a vrut sa cumpere pamantul de la un rege berber local, dar acesta i-a zis ca legea locului nu permite vanzarea de pamant strainilor decat atat cat poate sa acopere o piele de bou. Inteleapta Dido a poruncit sa se sacrifice cel mai mare bou gasit iar pielea boului sa fie taiata in fasii inguste. Oamenii ei au ascultat-o si dupa ce au taiat pielea exact asa cum poruncise ea, au legat fasiile una de alta si asa, cu pielea boului, au putut inconjura Dealul Bysrei, iar regele local nu a avut de ales si i-a vandut lui Dido pamantul dorit.

Asa a luat fiinta Cartagina, pe Dealul Bysrei, care strajuia un golf natural, unde fenicienii au construit cel mai mare port punic din antichitate. Inchis ca un cerc aproape concentric, putea adaposti peste 200 de corabii la ancora, fiind foarte usor de aparat.  Continuarea povestii lui Dido o datoram poetului Vergiliu, care in a sa epopee Eneida, a descris calatoriile eroului Enea, dupa fuga acestuia din Troia incendiata de greci. Dupa ce a navigat un timp pe mare cu oamenii sai scapati din macelul din Troia, Enea se opreste la poalele Bysrei, unde o cunoaste pe Dido. Cei doi incep o frumoasa relatie de dragoste, care se termina brusc cand Enea, amintindu-si ca destinul lui este sa infiinteze o noua cetate, impreuna cu supravietuitorii troieni, pleaca intr-o noapte spre Italia de astazi. In urma lui, nebuna de durere, Dido inalta un rug unde arde toate lucrurile care i-au apartinut lui Enea iar in final se arunca si ea in flacari, aruncand un blestem ingrozitor: ca niciodata urmasii ei si cei ai lui Enea sa nu traiasca in pace. Legenda sau nu, blestemul lui Dido s-a materializat ulterior in sangeroasele razboaie punice, care in final au dus la caderea Cartaginei.

 Cu timpul Cartagina a devenit o mare putere maritime si economica care a infiintat colonii peste tot in Mediterana, pana pe coasta de vest a Africii, pe coastele britanice sau sudul Spaniei. Pana in sec.3 i.H. Cartagina devenise cel mai bogat oras al antichitatii, dupa Alexandria. Din cauza influentei crescande, numeroase razboaie au avut loc cu grecii, etruscii si in final au culminat cu cele 3 razboaie punice cu romanii.

Cea mai stralucita personalitate punica si unul dintre cei mai mari generali ai antichitatii este Hannibal. Si scriu aici despre Hannibal fiindca istoria Cartaginei si a locurilor este strans legata de numele lui Hannibal si de soarta razboaielor punice.

Pe mine una personajul Hannibal m-a fascinat intotdeauna. Si fiindca profesorul meu de istorie din scoala generala ne-a povestit despre zicala “Hannibal ad portes” care devenise un fel de teroare a romanilor in timpul celui de al 2-lea razboi punic, si fiindca in facultate am avut un examen la franceza despre cum a traversat Hannibal Alpii inzapeziti cu armata de 50.000 de oameni si cu 37 de elefantii, dupa 15 zile de traversare ramanand cu mai putin de 30.000 de oameni si cu un singur elefant( Sirianul- elefantul personal al lui Hannibal, a caruit statuie se gaseste astazi in Tunis) si mai ales fiindca am citit despre strategia lui de lupta: de a pune in ariegarda elefanti care creeau confuzie si distrugeau in picioare randurile inamicilor. Nu o sa insist cu descrierea lui Hannibal, destul sa spun ca dupa ce a traversat Alpii, a invins ostile romane printr-o serie de batalii care au culminat cu cea de la Cannae. Faptul ca dupa victorie Hannibal a preferat sa se odihneasca la Capua si nu a pormit mai departe catre Roma avea sa-i fie fatal si sa incline definitiv balanta razboiului catre romani. Consulul Cato cel Batran il numeste in 210 i.H. ca si general al armatei romane pe tanarul Scipio Africanul. Acesta a devenit contra-oponentul perfect al lui Hannibal, fiindu-i cel mai mare admirator si strudiindu-I in toate privintele. Cei 2 se infrunta decisiv la Zama, unde Scipio Africanul, cunoscand strategiile lui Hannibal il infrange si astfel cel de-al 2-lea razboi punic se incheie.

Al treilea razboi punic se incheie in 146 i.H. cand locuitorii Cartaginei condusi de Hasdrubal, pierd  asediul de 3 ani asupra orasului. Locuitorii orasului supravietuitori sunt toti luati sclavi si vanduti de catre romani. Cato cel Batran nu a riscat sa lase orasul nedistrus si a poruncit ca toate cladirile sa fie incendiate si distruse, iar terenul ramas sa fie arat si presarat cu sare. Atat de mare a fost ura romanilor si atat de mult s-au temut de cartaginezi. Din aceasta cauza in zilele noastre nu s-au prea gasit ruine punice: cateva din ele au fost gasite intr-un areal destul de mic in marele sit arheologic al Cartaginei.

Istoria Cartaginei se continua cu infiintarea coloniei cartagineze romane Iunonia Carthago.  Iulius Cezar a fost cel care a visat sa readuca Cartaginei gloria de altadata dar nu a mai apucat sa o faca. Visul lui a fost continuat de Marc Antoniu si pus in practica de imparatul Augustus. Exista in muzeul de arheologie doua reconstituiri foarte interesante ale Cartaginei punice si a celei romane. Cartagina romana redevine un mare oras maritim si o mare putere economica, fiind al 5-lea mare oras al timpurilor. Devine apoi un oras al primilor crestini, cucerit apoi de vandali si in sec 7 d.H. cucerita definitiv de catre arabi, care au adus cu ei islamismul, au convertit locuitorii si au construit aici cetatea Tunis.

Asa se termina istoria Cartaginei si incepe istoria Tunisului. Tot in muzeul de arheologie din sit-ul arheologic al Cartaginei am vazut una din singurele inscrieri feniciene, celebra placuta punica care se regaseste in toate cartile de istorie (alfabetul roman evoluand din cel fenician) , o minunata stratificare a dealului Bysrei care evoca cel mai bine cursul istoriei si un mozaic imens, superb, total reprezentativ pentru istoria locurilor.

Harta sit-ului arheologic al Cartaginei

Placuta cu scrierea punica

Cartagina Punica

Cartagina romana

Mozaic cartaginez

Dealul Bysrei reconstituire

Stratificarea istorica a dealului Bysrei- de la fenicieni, la cucerirea islamica si otomana

Muzeul de arheologie

singurele ruine punice gasite aici

vedere asupra golfului de pe dealul Bysra

Moschee musulmana in sit-ul arheologic

Vizita noastra s-a continuat la Termele Antoniene care candva au fost cele mai mari bai publice din Imperiul Roman si astazi sunt cel mai bine conservat sit arheologic din Tunisia. In sit se intra prin capatul de sus al unei gradini superbe, care coboara in panta lina catre mare, dupa modelul strazilor romane. Pe o platforma speciala se poate vedea un fel de harta din marmura alba care este de fapt si o reconstituire a termelor, iar 2 coloane repozitionate indica inaltimea initiala a termelor. Ghida noastra ne-a explicat modelul de marmura si asa am aflat ca termele au fost construite pe timpul imparatului Hadrian, aveau incaperi simetrice pentru barbati si pentru femei- erau dealtfel un loc de socializare foarte important- caldura era asigurata printr-un sistem subteran de cuptoare si exista un bazin special pentru hidromasaj.

Faptul ca sunt atat de bine conservate atrage un mare numar de vizitatori, iar faptul ca sit-ul se afla in gradina cea frumos mirositoare face ca locul sa fie foarte apreciat inclusiv de localnici care vin aici pe timpul zilei pentru umbra copacilor.

frumoasa si racoroasa gradina a termelor

planul termelor

ruinele termelor antoniene- in spate e Mediterana

Excursia noastra s-a continuat in Tunis. Care este impartit intre Ville Nouvelle (orasul nou), cu bulevarde largi, cladiri moderne, magazine si sedii de firme, unde cea mai circulata artera este Avenue Habib Bourguiba si vechea Medina (orasul vechi). Pe bulevardul Habib Bourguiba ne-am plimbat si noi, inspre seara, acesta fiind foarte aglomerat si plin de cafenele pline ochi de o parte si de alta.

Vechea Medina dateaza din sec.7 si este si ea pe lista patrimoniului UNESCO. Se intra pe vechea poarta Bab el Bahr si imediat de acolo incepi sa inoti printre miile de oameni care se revarsa pe stradutele inguste si intortocheate din vechiul Souk. In vechea Medina se afla 2 moschei, inchise bineinteles pentru ne-islamici, 3 mederse (scoli coranice) dar si un palat Dar Othman. Noi nu am prea avut timp de petrecut aici, oricum dupa ce am strabatut magnifica medina din Fes, ne este clar ca orice alta medina din lume nu poate nici rivaliza si nici nu se poate compara cu stravechea medina marocana din Fes.

intrarea in Tunis

Centrul orasului Tunis

Poarta Bab el Bahr

o biserica catolica in Tunis

in port in Tunis

plaja din Tunis

Un pescar de caracatite 

In Tunis am fi vrut sa vizitam Muzeul Bardo, dar era inchis pentru renovari. Iar din cate am inteles de la ghida noastra renovarile tunisiene dureaza niste ani buni, asa ca cred ca si acum e in continuare la fel de inchis. Am mai fi vrut sa mergem in parcul Belvedere despre care aflasem ca e foarte frumos si ca ofera o foarte buna panorama asupra orasului. Dar nici de el nu a mai fost timp si in final, dupa o zi lunga si obositoare, ne-am intors la hotelul nostru din Port el Kantaoui, cand afara déjà aparusera primele stele.