Sidi Bou Said

Este un satuc pitoresc, situat la 20 km nord-est de Tunis, pe malul Mediteranei.

Vazand pozele mele de aici, o amica a zis ca a fost profund impresionata de albul orbitor al zidurilor caselor, puternic luminate de soarele Mediteranei si de albastrul sclipitor al usilor si ferestrelor. Fiindca asta este caracteristica acestui satuc-orasel, casele vopsite toate in alb si ferestrele si usile traditionale tunisiene toate vopsite in albastru.

Daca vreti, puteti incerca o comparatie cu Santorini, aceleasi culori, aceeasi mare ireal de albastra, aceeasi verdeata revarsata peste tot. Dar comparatia se opreste aici. Sidi Bou Said este ca un imens balcon deasupra marii, care de-a lungul anilor, prin frumusetea si linistea lui, a atras extrem de multi artisti si scriitori. De asemenea este si locul unde s-a nascut Claudia Cardinale.

Istoria satului merge cu mult timp in urma, in sec.9, cand aici a fost construit un ribat (manastire fortificata) pentru a tine piept invadatorlor crestini se pare. In sec.13 s-a format o comunitate in jurul mormantului unui om sfant Sidi Bou Said, care a dat si numele asezarii. In fiecare an in luna august aici se serbeaza si comemoreaza faptele acestuia, in cadrul unui festival, care a ajuns sa fie foarte mediatizat si gustat de turisti. Pana in 1820 nu a fost permis accesul europenilor aici, dar de atunci satul a fost “descoperit” de Flaubert, Simone de Beauvoir si Andre Gide, care au scris toti despre el si au facut ca valurile de vizitatori sa creasca de la an la an. Si acum aici locuiesc multi artisti care aduc un farmec aparte localitatii. A existat apoi un baron francez, Rodolphe d’Erlanger care in 1915 a obtinut acceptul beiului Tunisului sa-si construiasca aici o casa luxoasa pe faleza stancoasa. Casa a fost vopsita in alb albastru si acelasi baron d’Erlanger a obtinut acceptul beiului de a mentine si a proteja toate casele de aici cu vopsea alba si piesele din lemn intr-un albastru specific. Vila baronului, numita astazi Ennejma Ezzahra  a devenit acum un centru al muzicii arabe si mediteraneene si adaposteste o frumoasa colectie de instrumente musicale.

Se poate ajunge aici inclusiv cu trenul TGM din Tunis, in maxim 30 de minute. De la statia de tren pana in centrul satului se mai fac inca 15 minute pe jos. Noi am venit pana aici cu autocarul, iar autocarul a oprit intr-o mare parcare chiar langa statia de tren.

Am remarcat o sumedenie de masini luxoase, BMW-urile si Mercedesurile fiind la fel de comune ca si Logan-urile la noi, si cateva bulevarde cu 2 benzi de sens, asta pana la intrarea in sat. Pana la intrarea in sat am trecut pe langa o moschee situata pe un deal, si ea vopsita tot in alb-albastru si inconjurata de garduri imense de cactusi si aloe. De aici am urcat perpedes o strada pietruita fiindca traficul auto este strict interzis. Drumul se ingusteaza pe masura ce urci si trece prin Dar al Annabi care este si zona rezidentiala dar si un muzeu focloric in aer liber. Ne-am plimbat cateva ore bune pe stradutele laterale, toate in panta, savurand farmecul locului, admirand cladirile alb-albastre, verdeata luxurianta, pana deasupra portului.

Moscheea de la intrarea in Sidi Bou Said

garduri de cactusi

casele alb albastre

Usa traditionala

Deasupra golfului

Portul

Intr-un final ne-am oprit la Café de Nattes, care este un fel de punct zero al satului si de unde se deschide un mic souk, cu tarabe de o parte si de alta. Aici ne-am asezat sa savuram un ceai de menta fierbinte cu migdale prajite si sa gustam cateva prajiturele tunisiene, timp in care freamatul satului, strigarile negustorilor si exclamatiile turistilor au facut parte din peisaj intr-un mod straniu de odihnitor si inedit.