Etichete

sâmbătă, 17 martie 2012

Descoperind Tunisia- Kairouan, Gafsa si Oaza Chebika


E bine de stiut ca toate agentiile de turism care opereaza pe Tunisia ofera o asa zisa “excursie in desert”.
De fapt este o excursie care dureaza 2 zile si te poarta prin o buna parte din tara, nu neaparat sau nu numai prin desert. Este mare pacat sa ajungi in Tunisia si sa nu faci aceasta excursie.Rutele oferite de multiplele agentii sunt oarecum diferite, dar toate cuprind cateva puncte “must see”: El Jem, Kairouan,  Gafsa, Oazele de munte, o aventura 4x4 tunisiana, traversarea unui lac sarat, o noapte petrecuta intr-o oaza, o excursie pe camile cu plecare din Douz, Matmata si casele trogloditilor si eventual Gabes , Sfax si Mahdia pe drumul de intoarcere.
Noi am plecat in aceasta excursie intr-o dimineata la ora 6, dupa ce apucasem sa mancam un foarte frugal mic dejun in restaurantul hotelului special deschis la ora aia pentru cei care plecau in desert. A durat destul de mult pana cand autocarul a cules toti turistii amatori de excursie, dar grupul pe care ghidul nostru Foued l-a strans, a fost numeros si foarte entuziast. In excursia asta am cunoscut niste oameni deosebiti, ca de pilda un doctor pensionar de 70 de ani din Cluj, insotit de 2 doamne cam de aceeasi varsta, cu o conditie fizica care ne-a facut sa-I privim cu invidie; un cuplu de vreo 50 de ani foarte hazliu si cel putin el mucalit si total dezinhibat, un alt cuplu de varsta noastra, ea o foarte buna vorbitoare de franceza cu care in final am schimbat poze si filmulete, sau 2 tipi din Braila cu care C. si-a descoperit cunostinte comune.
Foued, ghidul tunisian dar foarte bun vorbitor de romana, scolit la Cluj si bun cunoscator al obiceiurilor romanesti ne-a sfatuit sa ne cumparam cate o harta si sa marcam pe harta toate locurile pe unde treceam cu cateva cuvinte care sa ne aminteasca impresiile de acolo. L-am ascultat si bine am facut fiindca acum, cand scriu aceste randuri, am in fata harta cumparata atunci si desi au trecut peste 18 luni de atunci, impresiile imi sunt la fel de vii de parca s-ar fi intamplat ieri.
Prima noastra oprire a fost Kairouan, la 70 de km vest de Sousse.
Kairouan este considerat al 4-lea oras sfant al lumii islamice dupa Mecca, Medina si Ierusalim. Este totodata si cel mai important centru religios al Tunisiei si a fost capitala tarii pana in sec.12. Originile lui se pierd in istorie, totusi primele atestari dateaza din sec.8 d.H. Medina de aici este inscrisa pe lista patrimoniului UNESCO iar in interiorul ei exista o abundenta de moschei, peste 50 la numar.
Atractia principala a orasului este marea moschee Sidi Oqba, construita de regii dinastiei Aghlabide in jurul anilor 860 d.H. Normal ca este inchisa ne-musulmanilor. Dar Foued ne-a dus intr-un magazin artizanal de covoare, care avea o terasa pe acoperis de unde am vazut foarte bine curtea interioara a moscheei. Aceasta are peste 400 de coloane de marmura si peste 17 usi masive de acces. Se poate urca pe scara de 128 de trepte facute din pietre funerare crestine (fioros nu?) pana in varful minaretului patrat. Nu am fost curiosi sa urcam, déjà la ora 11 era foarte cald, asa ca am preferat sa intram in Medina-orasul vechi. In interiorul Medinei mai sunt cateva moscheei célèbre: Moscheea Celor Trei Porti care are 3 intrari in forma de arcada, pentru accesul separat al barbatilor, femeilor si copiilor, Moscheea Barbierului care este locul unde este inmormantat un prieten al Profetului Mohammed care avea obiceiul sa poarte un medalion care continea 3 fire din barba acestuia si tot o atractie sunt considerate si bazinele Aghlabizilor situate ceva mai departe, care afaceau parte dintr-un ingenios sistem de alimentare cu apa, care colecta apa de ploaie de pe un platou inalt si o transporta printr-un apeduct lung de peste 35 de km.
Kairouan-Moscheea Sisi Oqba





harta Kairouan

magazin de covoare in Kairouan

pe terasa langa trandafirii de desert

Dupa cum ziceam ne-am oprit intr-un magazin-atelier de covoare. Am vazut cum se lucreau, toate manual si erau minunate. Intreaga zona, din cate am inteles de la Foued, se ocupa cu manufactura covoarelor, pe care le exporta sau le vand direct turistilor. Si pretul covoarelor era pe masura dar au fost cativa turisti care s-au incumetat sa cumpere, unii chiar din cele mari. Cum au reusit ei sa le transporte mai departe, pentru mine e un mister dar nu am stat sa-mi bat capul cu asta.
Jalma

Plecand din Kairouan ne-am indreptat progresiv spre sud-vestul tarii. Am facut un mic popas la Jelma, o mica localitate saraca, intr-o cafenea murdara unde sincer nu am avut curaj nici macar sa beau o cafea. Apoi, dupa inca cateva ore de mers cu autocarul, printr-un peisaj din ce in ce mai arid, ne-am oprit sa luam pranzul intr-un luxos hotel de 5 stele in Gafsa.
Intrarea in hotelul din Gafsa


Palmier cu curmale

Localitatea Gafsa de astazi este construita pe ruinele unei foste cetati berbere devenita apoi prosper oras roman. Astazi Gafsa este un important centru regional care serveste si ca un punct de tranzit pentru numerosii turisti care calatoresc spre sudul Tunisiei, spre lacurile sarate sau spre Douz. In Gafsa exista un Kasbah pitoresc pe care insa noi nu am avut timp sa-l vizitam. Tot aici exista si o imensa plantatie de curmali, pe care am strabatut-o si noi si am avut norocul sa nimerim in plin sezon de recoltare a curmalelor, asa ca am putut si cumpara cateva, prospat culese si cu un gust incomparabil cu cel al curmalelor din supermarket.
Hotelul unde ne-am oprit sa luam pranzul avea trei sali de restaurant imense si o gradina luxurianta, plina bineinteles de curmali. Pranzul a fost simplu dar satios: supa dreasa cu harissa, cous-cous cu carne de pui sau berbec si fructe la desert. Aveau chiar si bere, Heineken sau Carlsberg. Tare mult mi-ar fi placut sa zac in gradina, la umbra curmalilor, pentru siesta, dar din pacate a trebuit sa plecam mai departe pana la punctul de rendez-vous cu jeep-urile care aveau sa ne transporte spre oazele de munte.
punctul de rendez-vous cu jeep-urile

soferul profesionist berber

spre Chebika


Camile cu pui

Chott el-Gharsa


paravanele din ramuri de palmieri


Foued ne-a repartizat rapid, cate 6-7, in jeep-uri. Soferii, toti niste profesionisti, fosti participanti la raliuri. Si berberi pe deasupra, care abia pricepeau o bruma de franceza sau engleza.
Si asa am pornit in goana jeep-urilor care mergeau cam cu 130 km/h, pe un drum ingust dar asfaltat, catre oazele de munte. Drumul a strabatut Chott el-Gharsa, unul din multele lacuri sarate secate ale Tunisiei. De o parte si de alta a drumului, in afara de sarea alba care sclipea in soarele puternic, am zarit dromaderi cu pui, despre catre Foued ne-a explicat ca nu sunt deloc salbatice ci doar lasate libere sa nasca in desert si sa-si alapteze puii, dar si paravanele construite din ramuri de palmier, puse peste tot pentru a stavili din inaintarea desertului. Nu mai stiu cat am mers asa, fiindca peisajul era monoton si nu am mai avut nici un fel de notiune a trecerii timpului, dar la un moment dat a aparut o pata de verdeata, care s-a marit treptat si am intrat in Oaza de munte Chebika.

Oaza Chebika este cea mai sudica din cele trei oaze de munte de la granita cu Algeria, celelate 2 fiindca Tamerza, care e mai mare si prin urmare si mai frecventata de turisti si Mides.
Aici exista si acum un vechi sat, care in 1969, in urma unei inundatii puternice a fost parasit si lasat in ruine. Astazi aici traiesc 50 de familii, care se ocupa cu agricultura in oaza, sau se ocupa si de turistii care viziteaza oaza in numar mare. Chiar la intrarea in sat toate jeep-urile au oprit, iar noi am fost intampinati de ghidul nostru din oaza, care o rupea bine pe romaneste si care, am constatat ulterior, avea o voce rezonanta si puternica mai als cand se apuca sa urle: “Alo, Familia din Romania, adunaaa-rea!”.
Ghidul ne-a condus in sus pe versantul muntelui, de-a lungul firicelului de apa care alimenteaza toata oaza. Privelistea aici este magnifica: muntii de piatra goala de o parte si de alta, iar noi jos, in defileu, sarind de o parte si de alta a cursului de apa, dupa cum voia mama natura. Am remarcat un ingenios sistem de irigatii, de-a lungul cursului apei, iar cel putin mai la baza muntelui, culturi suprapuse, mostre ale remarcabilului mod tunisian de a face agricultura stratificata: palmieri deasupra, carora le place caldura si rezista la temperaturi ridicate, sub ei pomi fructiferi si sub pomii fructiferi culturile de legume.
Urcand versantul ne-am oprit la o cascada, unde toata lumea a facut poze si apoi la un mic lac, unde, eu una, m-am descaltat si am intrat in apa cu gand sa ma racoresc. Am fost placut surprinsa de apa calda, atat de diferita de apa lacurilor de munte de la noi, rece ca gheata. Cativa metrii mai sus am putut zari si poza  cele 3 mici izvoare care sunt locul de obarsie a cursului de apa care alimenteaza si tine in viata toata oaza. Coborand versantul, ne-am oprit la o mica terasa a unui intreprinzator, care vindea turistilor cu un mare succes apa, sucuri, cafea, ceai si mai ales inghetata.
intrarea in Chebika



Case in Chebika


Ghidul din oaza

urcand versantul muntelui


sistem de irigatii





o mica cascada







lacul cu apa calda

izvoarele




pe terasa la inghetata

Foued ne-a indemnat sa ne hidratam bine, fiindca programul zilei avea sa se continue cu vizita la platourile de filmare din filmul “Star Wars” si cu un safari 4x4 prin desert, pe circuitul raliului Paris-Dakar. Dar despre asta in postarea urmatoare…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu