Auzisem multe povesti despre FES. Ca este cel mai important centru al islamismului dupa Mecca. Ca aici sunt cele mai renumite si importante universitati si scoli islamice din lume. Ca Medina din FES este cea mai veche si bine pastrata din lume si are peste 1000 de ani vechime. Ca stradutele Medinei sunt atat de inguste si intortochiate incat te pierzi cat ai clipi din ochi. Ca aici sunt renumitele tabacarii si vopsitorii de piei de animale care au dat renumele industriei Marocane= marochinarie si ca nu ai nevoie de nici o harta sau ghid ca sa le gasesti, pur si simplu te lasi condus de propriu-ti nas, adulmecand miasmele oribile ale miilor de piei vopsite. Ca are o istorie atat de bogata incat poate rivaliza usor cu Ierusalimul sau chiar cu…Roma. Si multe multe altele…
Si dupa aproape 3 zile petrecute in FES, am constatat ca toate povestiledespre el sunt adevarate si ca FES-ul este un oras uimitor, care la inceput te socheaza si dezgusta ca mai apoi sa se lase descoperit incet, te cucereste pe deplin si nu-l mai uiti niciodata.
In Fes am ajuns pe inserat si ne-am cazat intr-un hotel de 4 stele in orasul nou, pe care, oricat m-am straduit, nu am reusit sa-i retin numele si-mi pare rau, fiindca hotelul merita toate laudele. Efectiv arata ca un serai din 1001 de nopti, restaurantul avea divane si covoare groase persane, avea un salon de ceai unde puteai fuma o narghilea la ceaiul fierbinte si asculta o muzica arabeasca, camera era imensa si fastuos decorata, cu un pat cu baldachin si o baie imbracata in mozaic, toate curate ca lacrima. Noi am apreciat toate asta cu atat mai mult cu cat oboseala drumului incepea sa-si spuna cuvantul iar experientele precedente cu cazarea in Rabat si in Meknes nu fusesera prea grozave. In seara in care am ajuns in Fes, am fost foarte uimita de cat de putina lume era pe strazi. Majid mi-a explicat ca e din cauza Ramadanului si ne-a sfatuit sa iesim la plimbare dupa ora 11 ca sa admiram din plin spectacolul strazii.
Orasul nou Fes arata exact ca orice alt oras modern: are bulevarde mari, parcuri frumoase, blocuri noi in cartiere rezidentiale, magazine de firma, o mare strada pietonala, marginita de palmieri si terminata cu o imensa fantana arteziana si mai ales e plin de hoteluri, restaurante si cafenele…toate inchise la ora cand am ajuns noi. Am ascultat sfatul lui Majid si am iesit la plimbare aproape de miezul noptii. Efectiv parca nimerisem intr-un alt oras… Puhoi de oameni pe strazi, restaurantele si cafenelele erau pline ochi, cu mesele puse pana la strada si cu greu puteai gasi un loc liber. De fapt cu greu puteai sa te stracori printre oamenii de pe strazi. Foarte multi tineri, fete mai ales, purtand aproape in exclusivitate nelipsitul batic, dar frumoase, strident fardate si parfumate si care se plimbau cate 2 sau 3 de colo colo, as fi zis,clar, la agatat.Iar ei, tinerii, stateau in grupuri grupuri la mesele din cafenele, discutand aprins si clar comentand despre fetele care treceau. Mi-a placut orasul noaptea, daca nu am fi fost obositi probabil ca am fi ramas pe strazi pana in zori, dar ne-am dus totusi la culcare cand am auzit prima chemare la rugaciune, fiindca stiam ca a 2-a zi urma sa intram in Medina.
Inainte de intrarea in Medina, Majid ne-a povestit cate ceva despre istoria orasului. FES este cel mai vechi dintre orasele imperiale ale Marocului, fiind fondat inca din timpul primului rege al dinastiei Idrisiene. Trebuie sa fac o mica paranteza (de la inceputurile cuceririi arabe, din sec.7 I.C., in Maroc s-au succedat 6 dinastii: Idrisiana, Almoravida, Almohada, Merinida, Saadiana si Alaouita). Culmea este ca am reusit sa le tin minte, dar asta datorita faptului ca Majid ne-a povestit cum ca fiecare oras vizitat are o legatura cu cel putin una dintre dinastii…daca Rabat-ul aminteste cel mai mult de Almohazi, Meknes-ul a fost visul lui Moulay Ismail- primul Alaouit, Marrakech-ul de Almoravizi si Saadieni, Essaouira de Merinizi, ei bine, FES-ul le are pe toate.
Totusi, in timpul lui Idriss I, Fes-ul nu era nimic altceva decat un mic sat berber. Fiul acestuia, Idriss II, in jurul anului 809, si-a edificat in FES capitala regatului sau. Povestea spune ca la moartea lui Idriss I, sotia acestuia, insarcinata fiind, a fost nevoita sa fuga in pustietate, fiindca luptele interne pentru putere erau atat de intense incat viata ei si a copilului ei nenascut erau in mare pericol. A fost nevoita sa traiasca ca o femeie de rand si sa se ascunda iar in singuratate a dat nastere unui baiat. Istoricii se intreaba ce s-ar fi intamplat daca ea ar fi nascut o fata si nu un baiat, fara indoiala ca istoria ar fi avut un cu totul alt curs, iar FES-ul nu ar fi devenit niciodata ce este astazi. Idriss II, la majorat, si-a cerut drepturile si a recastigat tronul tatalui sau iar legenda zice ca el insusi a inceput sa sape cu o sapaliga de aur temelia orasului, care de aici isi trage numele FES=sapaliga. Pe timpul Almoravizilor, orasul de pe maul drept al ouedului Fes s-a unit cu cel intemeiat de Idriss II si asa a luat nastere Fes El Bali, adica orasul vechi asa cum este el si astazi. Merinizii au extins orasul cu un nou cartier Fes El Jedid, cartier care are un palat, o mare moschee si o mare piata. Tot Merinizii au dezvoltat si Fes El Bali, au construit 3 Mederse (scoli coranice), mai multe palate si case, au folosit peste tot din belsug marmura si faianta care au devenit elemente decorative importante, si cel mai important lucru, au dezvoltat Universitatea Qaraouiyine, care a devenit cel mai prestigios centru al culturii si stiintei islamice din lume, loc pe care si-l pastreaza pana in ziua de astazi.
Saadienii au preferat sa schimbe insa capitala la Marrakech, asa ca Fes a fost neglijat si a decazut, dar ultimii Alaouitii l-au restaurant si au construit aici, dupa Protectorat, orasul nou.
Deci s-ar putea zice ca FES-ul este compus din 3 orase: unul modern, unde am fost noi cazati, Fes El Bali care contine de fapt vechea Medina si este principala atractie turistica si Fes El Jedid care are si el atractiile lui.
Inainte de intrarea in Medina, am strabatut cartierul evreiesc Mellah. Fiecare oras vechi al Marocului are cate un Mellah, loc unde si astazi locuiesc evrei. Mellah inseamna sare in araba si numele cartierelor evreiesti vine de la faptul ca evreii erau cei care se ocupau cu toaletarea condamnatilor la moarte, dupa ce acestia erau executati public si li se taia capul, adica evreii erau cei care puneau capul taiat al condamnatilor in sare si il afisau public. De aia o sa gasiti Mellah-urile pe langa marile piete publice, fiindca acestea, pe vremuri, serveau si ca locuri de judecata si de executie.
Intrarea in Medina se face pe marea si frumoasa poarta albastra Bab Boujloud. Decorata cu faianta albastra si verde, poarta lasa sa se vada in spatele ei doua minarete, unul de la o mica moschee si altul de la marea Medersa Bou Inania. Aceasta este cea mai mare, frumoasa si importanta Medersa a FES-ului. Construta in 1350 de Merinizi, serveste ca scoala si ca loc de rugaciune si astazi. Din pacate nu se viziteaza, iar noi nu am putut decat sa-i admiram din exterior poarta din bronz masiv, fatada decorata cu onixi si faianta si ferestrele de lemn minunat sculptate.
Strada Talaa, uneste Medersa Bou Inania de Medersa Attarines. De-a lungul pasajului ingust Talaa, se gasesc o succesiune de monumente si curiozitati: o moschee, fantani, banchete de mozaic si intrarea in Souk (souk=piata). Bineinteles ca ne-am plimbat la pas prin Souk, admirand tarabele multe cu toate marfurile pamantului: mirodenii aranjatein gramezi, dulciuri, parfumuri si cosmeticale, fructe, carne, paine, etc. Am vazut si un cuptor public, unde se coace painea mai multor familii. Fiindca cuptoarele particulare sunt costisitoare, e mai convenabil ca familiile sa-si aduca aluatul de paine la cuptorul public, unde mesterul brutar le coace si le returneaza familiilor respective. Am intrebat cum de mesterul mai stie care paine apartine carei familii, dupa ce le scoate din cuptor, iar Majid mi-a povestit ca nu numai ca stie fara greseala, dar isi da seama, din consistenta aluatului exact care femeie l-a framantat si in ce dispozitie este respectiva: daca e trista sau vesela, daca s-a certat cu soacra sau cu barbatul…fantastic, nu?) Stradutele de aici sunt atat de inguste si intortochiate incat daca o secunda nu esti atent, pierzi imediat si drumul si grupul. Au patit-o multi din grupul nostru, iar Majid a trebuit sa mearga sa-i recupereze, asa incat, pana la urma, si-a pus o esarfa in varful unui bat, ca sa-l putem repera mai usor.
Iesind din Souk ne-am oprit in fata marii universitatii Qaraouiyine. A fost fondata in 857, iar la origini a fost un loc de rugaciune modest, in 956 a fost dotata cu un minaret, iar artistii andaluzi i-au adaugat in jurul anului 1100 rafinamentul si arta hispano-maura. Are 100.000 mp, 14 porti de acces, si inauntru se pot ruga in acelasi timp 2000 de credinciosi. Si bineinteles ca nu ne-a fost permis sa intram, doar sa “furam” cateva poze printr-una din portile de acces. Zic sa “furam” fiindca nici un localnic nu te lasa sa-l fotografiezi, existand superstitia ca poza ii fura sufletul.
De langa Qaraouiyine pleaca Kissaria, adica centrul comercial al orasului vechi. Aici sunt nenumarate magazine care-si expun marfa in strada, grupate pe bresle: a tesatorilor, a croitorilor, a bijutierilor, a olarilor, a sticlarilor, a slefuitorilor, etc. Si aici grupul nostru s-a scindat, fiindca Majid ne-a dat liber pentru cumparaturi , pentru o vreme. Chiar daca intri in magazine doar cu scopul de a privi, negustorii au o asa buna tehnica de vanzare incat pot sa convinga sa cumpere si pe cel mai indaratnic musteriu. Si bineinteles ca trebuie sa te targuiesti, la sange, pretul final fiind in unele cazuri si de 10 ori mai redus decat cel initial propus. Am facut si noi cateva cumparaturi: cateva esarfe colorate, o cuvertura minunat lucrata, un colier de turcoaze veritabile; zic cateva fiindca altii din grupul nostru au plecat de aici incarcati de obiecte, inclusiv portelanuri si ceramica care sincer, mie una mi-ar fi fost frica sa le port cu mine, mai departe, in circuit. Ne-am oprit in piata Ennejjarine, un loc minunat, cu o frumoasa fantana decorata cu mozaic, lemn si sculptura in piatra. Piata face un adevarat contrast cu aglomeratul si zgomotosul Kissaria, aici poti sa te asezi, sa te racoresti, si sa savurezi un ceai fierbinte la o terasa, ca sa mai uiti de caldura torida de afara.
Urmatoarea noastra oprire a fost in cartierul tabacarilor si vopsitorilor. Poate cel mai renumit loc din FES. Aici este locul despre care se spune ca poti sa-l gasesti cu ochii inchisi si cu narile deschise. La intrare ni s-a dat cate o crenguta de menta. Banuind ce ma astepta am luat-o, cei care au refuzat-o au regretat amarnic fiindca am intrat intr-un atelier de tabacit pieile unde mirosul greu a intors stomacul pe dos majoritatii. Am rezistat stoic, cu menta la nas, am ascultat explicatiile unui mester care ne-a povestit cum ca pielea se prelucreaza exact la fel ca acum 1000 de ani (de ce s-or chinui asa oare?), apoi ne-a lasat sa urcam pe terasa, adica de fapt pentru asta venisem pana aici. De pe terasa, privelistea era exact asa cum auzisem si vazusem in poze: sute de cazane rotunde de piatra, umplute cu vopsea care mai de care mai colorata si cu piei care stateau sa se usuce la soare. Privelistea este intr-adevar fantastica, cladirile din jur, vopsite in alb, fac ca contrastul cu cazanele colorate sa fie si mai mare, iar soarele face ca culorile sa para mai vii decat sunt in realitate. Am intrat apoi in magazinul de produse din piele, unde am luat-o de la capat cu targuiala si am plecat de acolo cu o geanta, o pereche de papuci, si mai multe portofele.
Aveam sa incheiem ziua vizitand Medersa Es Sahrij, iar pentru permisiunea de a o vizita, chiar si partial, trebuie sa-i aducem vii multumiri lui Majid. Curtea interioara are un bazin, foarte viu decorat, iar cladirea este imbracata in lemn sculptat. Bineinteles ca, cu ochii cascati la decoratiile ferestrelor interioare, Catalin a intrat cu picioarele incaltate in apa sfanta a bazinului, fapt care i-a atras un lung sir de dojeneli de la un batran profesor cu o barba lunga si alba care si-a facut imediat aparitia la una din ferestre. Ne-am petrecut urmatoarele minute cerand intr-una scuze, fara success insa, asa ca a trebuit sa plecam, Catalin ud fleasca de la genunchi in jos, eu suparata pe el ca a facut-o lata si ca nu intelege cutumele islamului iar restul grupului destul de inciudati pe noi ca le-am scurtat vizita in unica Medersa unde reusisem sa intram.
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
A doua zi se sarbatorea sfarsitul Ramadanului. Peste tot era inchis. Ne-am plimbat putin prin Medina, unde toata lumea era frumos imbracata in Caftane albe sau galbene iar copiii ne salutau cu “Bonjour Madame, Monsieur”. Un contrast colosal intre atmosfera antica a orasului arab si impecabila politete franceza. Majid, si el frumos imbracat in Jelabia si cu papuci colorati in picioare, ne-a dus sa mancam intr-un restaurant traditional in Fes el Jedid, apoi am mers sa vedem Palatul Regal, cu minunata sa Poarta Nehass, turnata in bronz si decorata fastuos cu mozaic. Am facut apoi un tur panoramic, am mers sa vedem o mica fortareata de pe un deal de langa oras, am facut cateva poze asupra orasului vechi si nu m-am putut opri sa remarc cat de intins este acesta. Vazute de sus, acoperisurile si minaretele apareau colorate in alb si verde, minunat contrast cu piatra celorlate constructii.
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
![]()
A fost un bun tur de ramas bun, prin care mi-am luat la revedere de la FES, minunatul si surprinzatorul oras, care mi-a aratat ca istoria si vechiul pot foarte bine sa convietuiasca cu modernul, iar traditiile pot fi foarte bine pastrate si conservate sute si mii de ani si sa fie mai vii ca niciodata.
Si dupa aproape 3 zile petrecute in FES, am constatat ca toate povestiledespre el sunt adevarate si ca FES-ul este un oras uimitor, care la inceput te socheaza si dezgusta ca mai apoi sa se lase descoperit incet, te cucereste pe deplin si nu-l mai uiti niciodata.
In Fes am ajuns pe inserat si ne-am cazat intr-un hotel de 4 stele in orasul nou, pe care, oricat m-am straduit, nu am reusit sa-i retin numele si-mi pare rau, fiindca hotelul merita toate laudele. Efectiv arata ca un serai din 1001 de nopti, restaurantul avea divane si covoare groase persane, avea un salon de ceai unde puteai fuma o narghilea la ceaiul fierbinte si asculta o muzica arabeasca, camera era imensa si fastuos decorata, cu un pat cu baldachin si o baie imbracata in mozaic, toate curate ca lacrima. Noi am apreciat toate asta cu atat mai mult cu cat oboseala drumului incepea sa-si spuna cuvantul iar experientele precedente cu cazarea in Rabat si in Meknes nu fusesera prea grozave. In seara in care am ajuns in Fes, am fost foarte uimita de cat de putina lume era pe strazi. Majid mi-a explicat ca e din cauza Ramadanului si ne-a sfatuit sa iesim la plimbare dupa ora 11 ca sa admiram din plin spectacolul strazii.
Orasul nou Fes arata exact ca orice alt oras modern: are bulevarde mari, parcuri frumoase, blocuri noi in cartiere rezidentiale, magazine de firma, o mare strada pietonala, marginita de palmieri si terminata cu o imensa fantana arteziana si mai ales e plin de hoteluri, restaurante si cafenele…toate inchise la ora cand am ajuns noi. Am ascultat sfatul lui Majid si am iesit la plimbare aproape de miezul noptii. Efectiv parca nimerisem intr-un alt oras… Puhoi de oameni pe strazi, restaurantele si cafenelele erau pline ochi, cu mesele puse pana la strada si cu greu puteai gasi un loc liber. De fapt cu greu puteai sa te stracori printre oamenii de pe strazi. Foarte multi tineri, fete mai ales, purtand aproape in exclusivitate nelipsitul batic, dar frumoase, strident fardate si parfumate si care se plimbau cate 2 sau 3 de colo colo, as fi zis,clar, la agatat.Iar ei, tinerii, stateau in grupuri grupuri la mesele din cafenele, discutand aprins si clar comentand despre fetele care treceau. Mi-a placut orasul noaptea, daca nu am fi fost obositi probabil ca am fi ramas pe strazi pana in zori, dar ne-am dus totusi la culcare cand am auzit prima chemare la rugaciune, fiindca stiam ca a 2-a zi urma sa intram in Medina.
Inainte de intrarea in Medina, Majid ne-a povestit cate ceva despre istoria orasului. FES este cel mai vechi dintre orasele imperiale ale Marocului, fiind fondat inca din timpul primului rege al dinastiei Idrisiene. Trebuie sa fac o mica paranteza (de la inceputurile cuceririi arabe, din sec.7 I.C., in Maroc s-au succedat 6 dinastii: Idrisiana, Almoravida, Almohada, Merinida, Saadiana si Alaouita). Culmea este ca am reusit sa le tin minte, dar asta datorita faptului ca Majid ne-a povestit cum ca fiecare oras vizitat are o legatura cu cel putin una dintre dinastii…daca Rabat-ul aminteste cel mai mult de Almohazi, Meknes-ul a fost visul lui Moulay Ismail- primul Alaouit, Marrakech-ul de Almoravizi si Saadieni, Essaouira de Merinizi, ei bine, FES-ul le are pe toate.
Totusi, in timpul lui Idriss I, Fes-ul nu era nimic altceva decat un mic sat berber. Fiul acestuia, Idriss II, in jurul anului 809, si-a edificat in FES capitala regatului sau. Povestea spune ca la moartea lui Idriss I, sotia acestuia, insarcinata fiind, a fost nevoita sa fuga in pustietate, fiindca luptele interne pentru putere erau atat de intense incat viata ei si a copilului ei nenascut erau in mare pericol. A fost nevoita sa traiasca ca o femeie de rand si sa se ascunda iar in singuratate a dat nastere unui baiat. Istoricii se intreaba ce s-ar fi intamplat daca ea ar fi nascut o fata si nu un baiat, fara indoiala ca istoria ar fi avut un cu totul alt curs, iar FES-ul nu ar fi devenit niciodata ce este astazi. Idriss II, la majorat, si-a cerut drepturile si a recastigat tronul tatalui sau iar legenda zice ca el insusi a inceput sa sape cu o sapaliga de aur temelia orasului, care de aici isi trage numele FES=sapaliga. Pe timpul Almoravizilor, orasul de pe maul drept al ouedului Fes s-a unit cu cel intemeiat de Idriss II si asa a luat nastere Fes El Bali, adica orasul vechi asa cum este el si astazi. Merinizii au extins orasul cu un nou cartier Fes El Jedid, cartier care are un palat, o mare moschee si o mare piata. Tot Merinizii au dezvoltat si Fes El Bali, au construit 3 Mederse (scoli coranice), mai multe palate si case, au folosit peste tot din belsug marmura si faianta care au devenit elemente decorative importante, si cel mai important lucru, au dezvoltat Universitatea Qaraouiyine, care a devenit cel mai prestigios centru al culturii si stiintei islamice din lume, loc pe care si-l pastreaza pana in ziua de astazi.
Saadienii au preferat sa schimbe insa capitala la Marrakech, asa ca Fes a fost neglijat si a decazut, dar ultimii Alaouitii l-au restaurant si au construit aici, dupa Protectorat, orasul nou.
Deci s-ar putea zice ca FES-ul este compus din 3 orase: unul modern, unde am fost noi cazati, Fes El Bali care contine de fapt vechea Medina si este principala atractie turistica si Fes El Jedid care are si el atractiile lui.
Inainte de intrarea in Medina, am strabatut cartierul evreiesc Mellah. Fiecare oras vechi al Marocului are cate un Mellah, loc unde si astazi locuiesc evrei. Mellah inseamna sare in araba si numele cartierelor evreiesti vine de la faptul ca evreii erau cei care se ocupau cu toaletarea condamnatilor la moarte, dupa ce acestia erau executati public si li se taia capul, adica evreii erau cei care puneau capul taiat al condamnatilor in sare si il afisau public. De aia o sa gasiti Mellah-urile pe langa marile piete publice, fiindca acestea, pe vremuri, serveau si ca locuri de judecata si de executie.
Intrarea in Medina se face pe marea si frumoasa poarta albastra Bab Boujloud. Decorata cu faianta albastra si verde, poarta lasa sa se vada in spatele ei doua minarete, unul de la o mica moschee si altul de la marea Medersa Bou Inania. Aceasta este cea mai mare, frumoasa si importanta Medersa a FES-ului. Construta in 1350 de Merinizi, serveste ca scoala si ca loc de rugaciune si astazi. Din pacate nu se viziteaza, iar noi nu am putut decat sa-i admiram din exterior poarta din bronz masiv, fatada decorata cu onixi si faianta si ferestrele de lemn minunat sculptate.
Strada Talaa, uneste Medersa Bou Inania de Medersa Attarines. De-a lungul pasajului ingust Talaa, se gasesc o succesiune de monumente si curiozitati: o moschee, fantani, banchete de mozaic si intrarea in Souk (souk=piata). Bineinteles ca ne-am plimbat la pas prin Souk, admirand tarabele multe cu toate marfurile pamantului: mirodenii aranjatein gramezi, dulciuri, parfumuri si cosmeticale, fructe, carne, paine, etc. Am vazut si un cuptor public, unde se coace painea mai multor familii. Fiindca cuptoarele particulare sunt costisitoare, e mai convenabil ca familiile sa-si aduca aluatul de paine la cuptorul public, unde mesterul brutar le coace si le returneaza familiilor respective. Am intrebat cum de mesterul mai stie care paine apartine carei familii, dupa ce le scoate din cuptor, iar Majid mi-a povestit ca nu numai ca stie fara greseala, dar isi da seama, din consistenta aluatului exact care femeie l-a framantat si in ce dispozitie este respectiva: daca e trista sau vesela, daca s-a certat cu soacra sau cu barbatul…fantastic, nu?) Stradutele de aici sunt atat de inguste si intortochiate incat daca o secunda nu esti atent, pierzi imediat si drumul si grupul. Au patit-o multi din grupul nostru, iar Majid a trebuit sa mearga sa-i recupereze, asa incat, pana la urma, si-a pus o esarfa in varful unui bat, ca sa-l putem repera mai usor.
Iesind din Souk ne-am oprit in fata marii universitatii Qaraouiyine. A fost fondata in 857, iar la origini a fost un loc de rugaciune modest, in 956 a fost dotata cu un minaret, iar artistii andaluzi i-au adaugat in jurul anului 1100 rafinamentul si arta hispano-maura. Are 100.000 mp, 14 porti de acces, si inauntru se pot ruga in acelasi timp 2000 de credinciosi. Si bineinteles ca nu ne-a fost permis sa intram, doar sa “furam” cateva poze printr-una din portile de acces. Zic sa “furam” fiindca nici un localnic nu te lasa sa-l fotografiezi, existand superstitia ca poza ii fura sufletul.
De langa Qaraouiyine pleaca Kissaria, adica centrul comercial al orasului vechi. Aici sunt nenumarate magazine care-si expun marfa in strada, grupate pe bresle: a tesatorilor, a croitorilor, a bijutierilor, a olarilor, a sticlarilor, a slefuitorilor, etc. Si aici grupul nostru s-a scindat, fiindca Majid ne-a dat liber pentru cumparaturi , pentru o vreme. Chiar daca intri in magazine doar cu scopul de a privi, negustorii au o asa buna tehnica de vanzare incat pot sa convinga sa cumpere si pe cel mai indaratnic musteriu. Si bineinteles ca trebuie sa te targuiesti, la sange, pretul final fiind in unele cazuri si de 10 ori mai redus decat cel initial propus. Am facut si noi cateva cumparaturi: cateva esarfe colorate, o cuvertura minunat lucrata, un colier de turcoaze veritabile; zic cateva fiindca altii din grupul nostru au plecat de aici incarcati de obiecte, inclusiv portelanuri si ceramica care sincer, mie una mi-ar fi fost frica sa le port cu mine, mai departe, in circuit. Ne-am oprit in piata Ennejjarine, un loc minunat, cu o frumoasa fantana decorata cu mozaic, lemn si sculptura in piatra. Piata face un adevarat contrast cu aglomeratul si zgomotosul Kissaria, aici poti sa te asezi, sa te racoresti, si sa savurezi un ceai fierbinte la o terasa, ca sa mai uiti de caldura torida de afara.
Urmatoarea noastra oprire a fost in cartierul tabacarilor si vopsitorilor. Poate cel mai renumit loc din FES. Aici este locul despre care se spune ca poti sa-l gasesti cu ochii inchisi si cu narile deschise. La intrare ni s-a dat cate o crenguta de menta. Banuind ce ma astepta am luat-o, cei care au refuzat-o au regretat amarnic fiindca am intrat intr-un atelier de tabacit pieile unde mirosul greu a intors stomacul pe dos majoritatii. Am rezistat stoic, cu menta la nas, am ascultat explicatiile unui mester care ne-a povestit cum ca pielea se prelucreaza exact la fel ca acum 1000 de ani (de ce s-or chinui asa oare?), apoi ne-a lasat sa urcam pe terasa, adica de fapt pentru asta venisem pana aici. De pe terasa, privelistea era exact asa cum auzisem si vazusem in poze: sute de cazane rotunde de piatra, umplute cu vopsea care mai de care mai colorata si cu piei care stateau sa se usuce la soare. Privelistea este intr-adevar fantastica, cladirile din jur, vopsite in alb, fac ca contrastul cu cazanele colorate sa fie si mai mare, iar soarele face ca culorile sa para mai vii decat sunt in realitate. Am intrat apoi in magazinul de produse din piele, unde am luat-o de la capat cu targuiala si am plecat de acolo cu o geanta, o pereche de papuci, si mai multe portofele.
Aveam sa incheiem ziua vizitand Medersa Es Sahrij, iar pentru permisiunea de a o vizita, chiar si partial, trebuie sa-i aducem vii multumiri lui Majid. Curtea interioara are un bazin, foarte viu decorat, iar cladirea este imbracata in lemn sculptat. Bineinteles ca, cu ochii cascati la decoratiile ferestrelor interioare, Catalin a intrat cu picioarele incaltate in apa sfanta a bazinului, fapt care i-a atras un lung sir de dojeneli de la un batran profesor cu o barba lunga si alba care si-a facut imediat aparitia la una din ferestre. Ne-am petrecut urmatoarele minute cerand intr-una scuze, fara success insa, asa ca a trebuit sa plecam, Catalin ud fleasca de la genunchi in jos, eu suparata pe el ca a facut-o lata si ca nu intelege cutumele islamului iar restul grupului destul de inciudati pe noi ca le-am scurtat vizita in unica Medersa unde reusisem sa intram.
A doua zi se sarbatorea sfarsitul Ramadanului. Peste tot era inchis. Ne-am plimbat putin prin Medina, unde toata lumea era frumos imbracata in Caftane albe sau galbene iar copiii ne salutau cu “Bonjour Madame, Monsieur”. Un contrast colosal intre atmosfera antica a orasului arab si impecabila politete franceza. Majid, si el frumos imbracat in Jelabia si cu papuci colorati in picioare, ne-a dus sa mancam intr-un restaurant traditional in Fes el Jedid, apoi am mers sa vedem Palatul Regal, cu minunata sa Poarta Nehass, turnata in bronz si decorata fastuos cu mozaic. Am facut apoi un tur panoramic, am mers sa vedem o mica fortareata de pe un deal de langa oras, am facut cateva poze asupra orasului vechi si nu m-am putut opri sa remarc cat de intins este acesta. Vazute de sus, acoperisurile si minaretele apareau colorate in alb si verde, minunat contrast cu piatra celorlate constructii.
A fost un bun tur de ramas bun, prin care mi-am luat la revedere de la FES, minunatul si surprinzatorul oras, care mi-a aratat ca istoria si vechiul pot foarte bine sa convietuiasca cu modernul, iar traditiile pot fi foarte bine pastrate si conservate sute si mii de ani si sa fie mai vii ca niciodata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu