Volubilis sau istorie romana in Maroc

La aproximativ 30 km de Meknes, in varful unul munte, se afla un orasel numit Moulay Idris, care adaposteste mormantul sultanului cu aelasi nume, cel care a intemeiat prima dinastie araba din Maroc, dinastia Idrisida. Nu insa oraselul alb cocotat pe crestele muntelui a fost destinatia noastra in zona ci un alt oras mult mai vechi, astazi in ruine, numit Volubilis.
Asezarea e locuita inca din epoca fierului, s-au gasit vestigii ale unei vechi civilizatii provenita din Mauritania, dar cartaginezii au fost cei care au dezvoltat-o si au facut-o infloritoare. Atat de infloritoare incat romanii nu s-au dat in laturi de la nimic, inclusiv de la asasinarea regelui local, ca sa o cucereasca. Sub romani, Volubilis a devenit avanpostul extrem vestic al imperiului, centru al intregii regiuni agricole si al granarului din vestul Africii. Un oras infloritor, intins pe aproape 40 de ha, locuit in primele secole dupa Hristos de aproximativ 20.000 de oameni. Romanii au pavat strazi, au construit bai si temple, un forum, un capitoliu si o basilica. Toate acestea, Forumul, Capitoliu si Basilica, ba chiar si Arcul de triumf, bine pastrat, au fost scoase de sub daramaturi de catre colonistii francezi.
S-au pastrat bine si unele prese de ulei si cuptoarele de paine dar si unele case private. Casa cu coloane, Casa lui Venus decorata cu mozaicuri superbe si Casa lui Ephebus unde s-a pastrat un mozaic al lui Bachus, sunt astazi principalele atractii.
Orasul Volubilis face parte acum din patrimonial universal UNESCO , este cel mai important sit arheologic din nordul Africii si detine cele mai mari si bine pastrate mozaicuri romane din intreaga Africa.  Mozaicurile nu sunt importante numai prin frumusetea lor ci si prin faptul ca ofera informatii pretioase despre flora si fauna regiunii, asa cum erau ele reprezentate acum 2000 de ani.
Orasul a fost devastat in jurul anului 1000 de un puternic cutremur de pamant si a decazut, fiind incet incet acoperit de uitare, pana la inceputul secolului nostru, cand francezii au inceput aici primele excavatii.
Noi am avut un ghid local, care impreuna cu Majid, ne-au descifrat tainele locului. Trebuia sa-l urmam intr-un ritm destul de alert, tinand cont de dimensiunile sitului, asa incat am obosit repede cu totii. Si fiind foarte obosita, una din doamnele din grupul nostru, la un moment dat, a luat-o in fata grupului si s-a asezat pe un grup statuar care putea sa tina loc de scaun. In secunda urmatoare ghidul local a cascat ochii cat cepele si a incet sa gesticuleze si sa vorbeasca in araba cu Majid iar amandoi sa rada in hohote. Adnan, care intelegea araba, a inceput si el sa rada de nu se mai putea opri, iar noi ceilalti ne uitam de la unii la altii fara sa intelegem nimic. Misterul s-a lamurit cand doamna asezata s-a ridicat de pe piatra cu pricina si atunci cu totii am remarcat un penis urias sculptat in stanca de unde tocmai se ridicase. Hohotele au devenit generale, iar doamna cu pricina a capatat porecla de “Madame Volubilis” pentru tot restul calatoriei…
Daca ajungeti pana aici imi permit sa dau cateva sfaturi: situl arheologic este imens, nu-l vizitati fara ghid. La intrare exista un mic muzeu, imposibil de ratat fiindca toate autocarele opresc in fata lui, unde pentru cativa banuti puteti inchiria un ghid in mod sigur vorbitor de franceza si probabil si vorbitor de engleza. Si fiindca un tur poate dura cateva ore, luati-va apa cu voi si o palarie, fiindca soarele e nemilos.Si este pacat sa nu opriti si la micul magazin local, care vinde suveniruri foarte frumoase, in culori mozaicate.
Amuzati de patania lui “Madam Volubilis”, ne-am continuat drumul spre Fes, unde am ajuns seara tarziu…