Descoperind MARRAKECH-ul

In Marrakech am ajuns seara tarziu. Atat de tarziu incat afara era déjà bezna, iar noi eram atat de obositi incat nu ne-a ars decat de cina, de dus si de culcare.
De data asta am tinut minte numele hotelului unde ne-am cazat: Ryiad Mogador. Aveam sa aflu ca e o locatie cautata de turisti fiindca are o piscina, AC, internet wireless si poti inchiria un ghid care sa te plimbe si sa-ti arate orasul. Noi am gasit extrem de util AC, internetul si ghidul de inchiriat nu ne-au interesat, in schimb piscina da si a fost o adevarata incantare, chiar daca era mica, fiindca ne-am putut balaci aici chiar si noaptea.
Ca de obicei, inainte de a pleca sa exploram orasul , Majid ne-a strans si ne-a spus cateva cuvinte despre Marrakech.
Marrakech-ul este al 3-lea oras ca marime al Marocului si al 4-lea oras imperial. Are o populatie de 1.5 mil.locuitori, fara suburbii. In araba, Mar-kesh inseamna “mergi repede” si orasul poarta denumirea asta datorita pozitiei sale, la intretaierea tuturor drumurilor comerciale ale Marocului, drumuri strabatute de caravane care numai repede nu mergeau, dar care doreau sa ajunga cat mai repede la destinatie.
Marrakech-ul este fosta capitala Almoravida si Almohada, dar indisolubil legat de dinastia Saadiana, care i-a adus perioada de maxima dezvoltare economica, culturala si strategica.
Orasul are o istorie straveche, fiind fondat ca un mic sat berber in jurul anului 1070. Sultanul almoravid Youssef Ibn Tachfine, considerat fondatorul orasului,  a dezvoltat asezarea, intarind relatiile cu peninsula Iberica, si construind Khettara, sistemul de aprovizionare cu apa al orasului. Koutubia, marea moschee cu minaretul ei reprezentativ si care se vede din orice colt al orasului, a fost insa creatia almohazilor, insa cele mai reprezentative monumente ale orasului, gradinile luxuriante, fantanile, palatele, fortificatiile, portile au fost toate construite de sultanii Saadieni.
Astazi, Marrakech-ul este una din cele mai importante destinatii turistice din Maroc. Aproape toate atractiile sale sunt in interiorul Medinei, inconjurata de fortificatii care se intind pe 20km, si unde se intra pe 20 de porti de acces. Fortificatiile au peste 202 de turnuri si sunt impunatoare pana si astazi.
Bineinteles ce cel mai impunator turn este minaretul Koutubiei, luminat si noaptea, care are peste 70 de m inaltime, splendid monument architectural, construit in stil hispano-maur. Cupola sa se termina cu 3 sfere de aur, cea mai groasa atingand in diametru 2 m. Minaretul Koutoubiei marcheaza orizontul Marrakech-ului, asa cum turnul Eiffel o face cu cel al Paris-ului, si este turnul invatatilor, librarilor , savantilor dar si principalul loc de intalnire al grupurilor de turisti. Exista bineinteles si o legenda; se zice ca atunci cand a fost construit, in sec.12, in fundatie s-au turnat 640 de butoaie cu esente parfumate si de aceea, in interior, tot timpul miroase frumos.
La mica distanta de Koutubia se intinde piata Djamaa El Fna. Zic se intinde, fiindca piata este imensa. Si  este cea mai mare curiozitate turistica a orasului. Este centrul veritabil al urbei prin numeroasele sale manifestari si animatii. Este tot timpul populata, dar aglomeratia ajunge la paroxism de dupa amiaza pana tarziu in noapte.In trecut a fost si loc de executii publice si de aceea, in apropierea ei, este  Mellah, cartierul evreiesc. Dar piata in sine ofera atatea atractii incat aici poti sa stai o zi si o noapte fara sa te plictisesti.
Peste tot sunt tarabe care ofera la vanzare mancare de toate felurile. Predomina carnea, de oaie in special, preparata fiarta, pe gratar sau prajita, cum o preferi, tu iti alegi bucata dorita si in timp ce ti se pregateste, poti sa stai la o masa si sa bei o cafea sau un ceai. Nu am ratat tarabele cu dulciuri, chiar daca sunt foarte dulci si nici pe cele cu condimente.  Insa cea mai mare coada era la o taraba care vindea supa de …melci. L-am vazut pe Adnan asezandu-se tacticos la coada, chiar daca inaintea lui erau, nu exagerez, cel putin inca o suta de personae, barbati si femei. Si ne-am zis ca o sti el Adnan de ce se merita sa stea la coada si am stat si noi, asteptand cu nerabdare sa ne vina randul. Coada s-a miscat repede, l-am vazut pe Adnan cum si-a luat in primire portia (se vindea intr-un fel de cornet din carton), infulencand-o pe nerasuflate si ne-am gandit ca trebuie sa fie tareee buna. Ne-a ajuns si noua randul, am luat portiile noastre de supa cu melci, care nu au fost deloc ieftine, le-am dus repede la gura…si instantaneu ni s-a intors stomacul pe dos. Supa aia era oribila la gust, mirosea si mai oribil si am ramas oripilati cand un localnic, care se uita zambind la noi ne-a zis : “Si Vous non mangez pas, Je mange”. I-am donat bucurosi portiile noastre, jurand ca nu o sa mai repetam niciodata experienta si intrebandu-ne care-i misterul cu supa aia de melci si de ce atata lume se da in vant dupa ea? (Adnan avea sa rada cu lacrimi cand i-am povestit si sa ne zica ca nu gustul oribil o face deosebita ci faptul ca e un afrodisiac natural si ca stimuleaza potenta sexuala!!! Chiar si asa, in veci nu mai pun gura pe o atare oribilitate). Revenind la piata Djamaa El Fna. Printre atractii se numara o multime de acrobati, contorsionisti, implanzitori de cobre (am calcat cu un pic de teama printre covorasele lor puse de-a dreptul pe asfaltul pietei, mai ales ca erau si foarte apropiate unele de altele, iar serpii erau lasati cam in voie), dansatoare din buric, “mancatori” de flacari, fachiri, cantareti cu o multime de instrumente ciudate, dresori de animale salbatice: pantere, lei, tigri, ursi, reptile, maimute si Dumnezeu stie mai ce. Toti urmariti de un public entuziast. Am petrecut in piata toata dupa-amiaza, seara si o buna parte din noapte, fara sa ne plictisim nici o secunda. Nici nu mai stiu de cate ori ne-am asezat si am mancat, baut, racorit cu cate o inghetata sau savurat o cafea la nisip. Fiindca de jur imprejurul pietei sunt o multitudine de baruri, restaurante, cafenele, magazinase care-si etaleaza marfurile si unde poti sa stai sa te targuiesti cu orele, fiind servit cu dulciuri sau ceai de catre proprietar. Cele mai renumite magazine sunt insa cele ale berberilor. Pe langa pielarie si marochinarie, berberii sunt neintrecuti farmacisti, iar farmaciile lor sunt foarte cautate de catre turisti, care le viziteaza ca pe niste muzee. Majid ne-a condus intr-o astfel de farmacie berbera, unde am fost serviti cu ceai si in timp ce noi il savuram stand pe banchete ca la scoala,printre rafturile pline cu tot felul de borcane, proprietarii (2 tineri scoliti, care vorbeau 5-6 limbi straine) ne-au aratat cateva din traditionalele leacuri berbere. Berberii, populatia originara a Marocului, si-au transmis cunostintele din tata in fiu si stiu sa prepare si acum nenumarate medicamente naturiste, cu o gama larga de aplicabilitate. Am cumparat de aici, ulei de argan, crème de fata si corp din trandafiri, vanilie si iasomie, parfumuri de citrice si trandafiri, sapunuri naturale, uleiuri si saruri de baie aromate, esente de eucalipt bune pentru raceala , deodorant natural asemanator cu un sapun dar foarte eficient, crème pentru tratarea diferitelor eczeme si inca multe altele…si s-a meritat cheltuiala fiindca stocul m-a tinut aproximativ 3 ani, si cosmeticalele/leacurile au fost foarte utile.
Iesirea (sau intrarea) in Medina se face prin poarta Bab Agnaou, construita in 1150. Veche dar isi pastreaza inca maretia grandioasa.
O alta atractie turistica o reprezinta mormintele Saadiene. Necropola, care dateaza din sec. 16, a fost descoperita in anul 1917 si de atunci se afla intr-un continuu proces excavatii si prezervare. Se intra printr-un culoar de acces foarte stramt si inalt si locul este o capodopera de arta musulmana. Situl cuprinde 2 mausolee, cu mai multe sali, aflate intr-o mare gradina, intre ele fiind situate alte morminte acoperite cu dale de marmura si decorate cu mozaicuri. Toate apartinand sultanilor Saadieni si familiilor acestora. Mausoleele sunt minunat decorate, iar marmura care acopera mormintele face un contrast deosebit cu vechimea zidurilor inconjuratoare.

Ne-am petrecut o jumatate de zi vizitand unul din cele mai frumoase palate din Maroc, Palatul Bahia.
Palatul a apartinut marelui vizir de la sfarsitul sec.19, Ba Ahmed si adapostea haremul acestuia. Se intinde pe o suprafata de 8 ha si cuprinde o minunata gradina exterioara, alte gradini interioare cu vegetatie luxurianta, fantani arteziene, flori exotice si pasari frumos colorate si o multitudine de apartamente, decorate fastuos. Am remarcat tavanele mozaicate si am intrebat de ce aveau nevoie de asemenea decoratiuni pe tavan, unde se vedeau mai greu. Majid mi-a raspuns ca tavanele erau foarte importante fiindca aici nasteau femeile din harem si tavanele colorate ale incaperilor distrageau atentia femeilor aflate in travaliu (magistral, ce sa mai zic?!!!)

In Marrakech se mai viziteaza si Menara, o superba gradina/livada de maslini, cu un bazin central de 200 mp si cu un pavilion cu acoperisul piramidal si Palmeria (adica crescatoria de palmieri), aflata in afara orasului si care se intinde pe mai bine de 100 de ha. Noi am strabatut Palmeria calare pe camile, condusi de un beduin si a fost prima mea experienta in ale “camilaritului”.

A doua noapte petrecuta in Marrakech a fost de pomina fiindca am facut o excursie in imprejurimi (cam la 30km), unde un arab intreprinzator a construit un serai ca in povesti si ofera turistilor seri traditionale berbere, cu muzica, folclor, reprezentatii de calarie, dansatoare si o pestera a lui Ali Baba. Dar despre excursia noastra la “Fantasia” intr-o alta poveste.