Agadir si Essaouira

Agadir- ul este cea mai importanta statiune turistica litorala a Marocului. Este situat in sud-vestul tarii, pe malul Oceanului Atlantic, la poalele muntilor Atlas si este poarta de intrare in Sahara Marocana.
Datorita pozitiei extrem de privilegiate, aparat de munti, Agadir-ul are un climat bland, cu veri mai racoroase fata de restul tarii si ierni blande, fiindca oceanul functioneaza ca un termo regulator urias, incalzind uscatul iarna si racorindu-l vara.
Orasul- port a fost infiintat si controlat de portughezi iar in 1951 a fost recucerit de catre sultanul Mahomed al II-lea, care i-a dat si denumirea actuala. In 1960 un cutremur devastator aproape ca l-a sters de pe fata pamantului, asa ca dupa 1960 orasul a trebuit sa fie reconstruit din temelii. Insa tot raul a fost spre bine fiindca orasul a fost conceput din start ca o statiune turistica, luxoasa pe alocuri, cu toate dotarile si facilitatile aferente unei statiuni litorale moderne.
Noi ne-am oprit in Agadir pentru 3 zile si le-am savurat la maxim fiind déjà foarte obositi dupa periplul marocan in forta de pana atunci.
Ar fi de mentionat ca orasul Agadir se imparte de fapt in 2: pe de o parte este statiunea, cu hoteluri luxoase, magazine pentru turisti, restaurante, cluburi si facilitati pentru turisti si pe alta parte orasul propriu zis, care cuprinde portul, docurile, pietele si cartierele rezidentiale.
Pe unul din dealurile care inconjoara Agadir-ul se afla o veche fortareata, functionala si astazi si se merita sa urcati pana sus ca sa o vedeti sau ca sa admirati panorama unica asupra portului si asupra orasului.
Plaja din Agadir are 10 km lungime si o latime considerabila, cu nisip foarte fin, iar apa oceanului este calda din iunie pana in noiembrie. Intrarea in apa este lina, fundul oceanului se adanceste numai dupa zeci de metri, iar apa este limpede si valurile nu foarte mari. Asta faca ca plaja sa fie ideala inclusiv pentru familiile cu copii mici. Majoritatea hotelurilor au piscine (chiar si cel de 3 stele unde ne-am cazat noi avea una foarte buna si curata). Noi am avut regim de masa de demipensiune si a fost foarte bine fiindca am avut libertatea de a alege ce sa facem in cursul zilei si unde sa mancam.
Ce se poate face in Agadir? 
Pai in primul rand plaja, diverse sporturi nautice, se poate juca volei pe plaja, tenis daca inchiriezi terenul si rachetele, sau golf daca esti pasionat.
Noi ne-am plimbat de multe ori pe faleza de unde se poate admira dealul pe care marocanii au sculptat cuvintele in araba: Dumnezeu, Patria, Regele si care seara este luminat feeric. Pe faleza sunt multe cluburi si discoteci deschise chiar si noaptea, cum nu am mai vazut in alta parte in Maroc. Nu am mers insa, ne-am multumit cu berea cumparata de Adnan pe pasaport din supermarket, bauta pe marginea piscine si cu vinul rosu pe care tot Adnan l-a “rostuit” de la niste francezi, care ni s-a urcat imediat la cap si ne-a inveselit pentru tot restul serii.
Dar mai ales, din Agadir, se pot face excursii diverse.
O parte din membrii grupului nostru au ales sa faca o excursie de 2 zile pe Valea Dades, supranumita si Valea celor 100 de Kasbah-uri. O excursie obositoare, prin muntii Atlas, cu peisaje fantastice, Kasbah-uri parca incremenite in timp si stanci sculptate de natura in forme fantastice. Noi am preferat sa stam la plaja si sa ne odihnim insa, cei care au fost in excursie s-au intors entuziasmati asa ca ne-am propus si noi o expeditie viitoare prin Muntii Atlas, pentru o proxima vizita marocana. Tot din Agadir se poate face si safari in desert, toate hotelurile respectabile vand astfel de excursii care presupun o noapte sau doua petrecute in desert in cort, cu ghid, si calare pe camile; sau se poate organiza o zi la ski pe dunele de nisip. Experienta asta am fi vrut si noi sa o incercam, dar din pacate orele de plecare erau dimineata devreme (cu noaptea in cap) si nu ne-am putut trezi. Deci si asta a ramas pentru alta data.
Am plecat din Agadir dupa 3 zile, odihniti, bronzati si parca inca dornici de plaja…

Drumul de-a lungul coastei oceanului ne-a dus direct catre Essaouira.
Essaouira este un oras care imbina vechiul cu noul, istoria cu modernul si cultura cu turismul.
Orasul este situat tot pe coasta Oceanului Atlantic, la aprox. 170 km nord de Agadir.
In trecut localitatea se numea Amogdul (bine pazita- in berbera, sau Mogador in franceza), denumire care i se trage de la zidurile de aparare stravechi, construite de berberii care au dezvoltat aici un comert activ, urmasi ai cartaginezilor care au pus temeliile asezarii. Dupa berberi, portughezii au fost cei care au controlat orasul vreme de cateva secole, asezarea devenind un avanpost in drumul spre Capul Verde si spre Indii, dar si un loc importand pentru comertul cu purpura si cu peste sarat.
In araba Essaouira inseamna “cea bine desenata” fiindca sultanul almohad Mohammed ben Abdellah a angajat un arhitect francez care lucrase la curtea lui Ludovic al XV-lea sa faca planurile pentru noul lui santier naval si port, precum si al Medinei. Arhitectul a lucrat 3 ani la planurile noului oras „acolo unde nu era nimic, in mijlocul desertului si al vantului”, asa ca Essaouira a devenit pe buna dreptate cea  mai „Bine desenata” localitate a tarii. Ca o recunoastere a acestei munci, Medina de aici a intrat in patrimoniul universal UNESCO. Dar in secolele urmatoare localitatea si-a pierdut treptat importanta in urma concurentei cu celelalte porturi.
In zilele noastre Essaouira isi recapata incet dar sigur statutul de statiune turistica, revenind si recucerindu-si treptat locul in lupta cu aglomeratul Agadir.
Inca se mai pescuieste in mod traditional aici, cu plase pe care pescarii le carpesc manual, portul de aici fiind foarte pitoresc cu multitudinea de corabii si barci care-si descarca captura in zori, cu miile de pescarusii care-si revendica masa zilnica de peste, cu tarabele vanzatorilor de peste sau fructe de mare care te imbie sa le cumperi marfa proaspata si mai ales cu stravechea fortareata portugheza, cu tunurile si acum in pozitie de tragere, care strajuieste intrarea in port.
Comertul este reprezentat deci prin tranzactiile cu peste (sardine mai ales) dar si prin cel cu lemn de cedru si Tuya, deosebit de pretios, lucrat manual. Am vizitat si noi un atelier care prelucra lemnul de tuya si am plecat de acolo cu cateva obiecte foarte frumoase. Am luat masa de pranz intr-un restaurant in port, servind bineinteles peste la gratar si fructe de mare ca si aperitiv, iar apoi ne-am hazardat pe strazile bine conservate ale Medinei. Mi-a placut mult Medina de aici, cea mai curata, cocheta si organizata pe care am strabatut-o in Maroc. Ne-am si oprit la un moment dat sa bem un ceai fierbinte, iar arabul proprietar ne-a servit chiar el facand si un pic de conversatie cand a aflat ca suntem romani, el avand un fiu care studiase la Cluj.

Dar cel mai mult in Essaouira mi-au placut pensiunile elegante, situate chiar pe malul oceanului, in locuri mai mult pustii, unde era o liniste deplina in jur si plaja goala pe distante de sute de metrii. In mod clar aici se poate petrece o vacanta reusita, mai rustica dar cu foarte multa liniste.
Nu am mai zabovit si am plecat pe autostrada catre Casablanca, ultima noastra oprire in Maroc.