Cand spui „Casablanca” te gandesti automat la celebrul film cu Humphrey Bogart si Ingrid Bergman. Orice locuitor al planetei cu o bruma de educatie cred ca a vazut sau a auzit de acest film, atat de vechi dar totusi actual prin povestea de dragoste pe care o evoca.
Si noi am fost nerabdatori sa regasim locul unde s-a filmat celebra pelicula, dar am fost dezamagiti cand Majid ne-a spus ca numai o singura scena din acest film s-a filmat in Maroc, acea scena celebra cand Rick intra in cafenea unde o regaseste pe Elsa. Cafeneaua respectiva este situata astazi intr-un hotel luxos, si se viziteaza organizat, turul respectiv fiind exorbitant de scump pentru vizita de cateva minute pe un fost platou de filmare. Noi am zis pas acestui tur si am preferat mai degraba sa incercam sa descoperim orasul pe cont propriu.
Orasul care in vechime era denumit Anfa se presupune ca a fost intemeiat de romani iar dupa caderea imperiului a functionat ca si oras-port independent pana cand a fost cucerit de almoravizi in jurul anului 1000. La inceputul sec. al 15-lea orasul- port a redevenit independent si a atras, din cauza statutului sau, piratii si corsarii care cautau un loc sigur de andocare pentru navele lor. Asta a atras ura portughezilor care au atacat si distrus orasul in 1468. Pe ruinele orasului distrus, portughezii au construit o fortareata, iar in jurul acesteia a luat nastere o noua asezare pe care portughezii au redenumit-o Casa Branca ( casa alba). Dezvoltarea orasului a inceput in era industriala a sec. 19, cand traficul naval a crescut exponential, impreuna cu schimburile comerciale de lana si mai ales de ceai. Pe timpul protectoratului francez populatia a crescut, ajungandu-se ca jumatate din populatie sa fie europeni. Casablanca a jucat un rol major si in al 2-lea razboi mondial, iar caracterul cosmopolit al orasului a fost cel mai bine reflectat in celebrul film omonim, filmat in 1942.
Imi amintesc de un review scris de un turist englez, pe un site de calatorii, simplu si total edificator pentru Casablanca: „Casablanca it’s a PIT. Don’t go there!”.
Aveam sa constatam si noi cat de PIT este orasul, dupa primele minute de la intrarea in oras, pe autostrada cumplit de aglomerata, intr-un trafic teribil unde nu se respectau nici cele mai elementare reguli de circulatie. Cred ca de la intrarea in oras si pana la hotelul care era situat undeva in centrul orasului am facut ceva mai mult de 2 ore din cauza traficului. Hotelul de 4 stele a lasat mult de dorit, chiar daca camera era destul de luxoasa, am suportat 2 nopti in zgomotul aparatelor de aer conditionat care mergeau non-stop si in totala imposibilitate de a deschide ferestrele datorita caldurii, prafului, zgomotului si mirosului greu de mizerie.
Casablanca este un megalopolis de 5 milioane locuitori, cel mai mare oras al Marocului si cel mai mare port al Magrebului. Este centrul industrial, comercial si de afaceri al Marocului, iar portul din Casablanca adaposteste si Flota regala. In Casablanca isi au sediul numeroase companii multinationale si internationale care fac afaceri in Africa de Nord, dar am observat ca o proportie covarsitoare o au companiile si bancile frantuzesti.
Orasul are bulevarde largi, strajuite de zgarie nori din otel si sticla si este deosebit de murdar, aglomerat (nu exista metro) si zgomotos. La periferii sunt asa numitele bungalow-uri, cartierele sarace, cumplit de murdare, fara nici cele mai elementare utilitati, unde oamenii locuiesc in conditii inimaginabile noua, europenilor.
Tin minte ca in Casablanca, oricat ma spalam, aveam tot timpul senzatia ca sunt murdara de praf, iar aerul era de cele mai multe ori irespirabil din cauza noxelor. Si sunt multi hoti si oameni dubiosi pe strazi, am fost martora la un jaf ziua in amiaza mare, cand un motociclist a inhatat din mers geanta unei turiste care astepta la un semafor. Ne-a fost teama sa ne aventuram pe stradutele inguste si pustii, mai ales seara, am preferat sa mergem de-a lungul bulevardelor, ziua numai si numai pe strazi circulate, dar si asa nu am avut nici o senzatie de siguranta.
Am petrecut in Casablanca 2 zile pline timp in care am reusit sa vizitam:
Marea Moschee Hassan II
Este situata pe un promotoriu la ocean si este considerata a treia mare moschee din lume si cea mai mare din Africa. Constructia ei a inceput in 1980 si a fost terminata in 1993, dupa un total de 50 milioane de ore de munca si aproximativ 800 milioane dolari cheltuiti. Minaretul sau are o inaltime de 210m si este proportional cu lungimea tavanului interior. Moscheea poate adaposti 25.000 de credinciosi si alti 80.000 in curtea exterioara. Curtea exterioara a moscheii este de o imensitate grandioasa, iar portile sunt impunatoare si decorate opulent. In general moscheea este inchisa pentru non-islamici, dar noi am avut marele noroc sa prindem un simpozion international cand se organizau tururi pentru vizitatori intre anumite ore. Vizita insa presupunea tinuta stricta (cu umerii si picioarele acoperite si talpile desculte) si doar anumite portiuni din Moschee. Consider ca am avut parte de un privilegiu rar (am auzit povesti cum ca la intrare puneau vizitatorii sa recite versete din Coran ca sa vada daca sunt musulmani sau nu) pentru vizita la aceasta moschee, fiindca salile placate cu mozaic sau marmura, bazinele din marmura pentru ceremonia de spalare a musulmanilor, mareele bazin subteran pentru baie si salile de rugaciune, ne-au taiat efectiv respiratia.
Piata Natiunile Unite este considerata km O al orasului, plina de porumbei si plina de lume.
Bulevardul Mohamed el Hansal cel mai frumos al orasului, l-am strabatut la pas, admirand vegetatia luxurianta si facand cumparaturi din magazinele de firma de pe o parte sau alta. La capatul lui se afla un cartier rezidential in total contrast cu murdaria si aglomeratia din rest. Aici e liniste, aerul se poate respira, sunt vile albe, cu gradini bine ingrijite, iar strazile sunt flancate de palmieri sau arbori de hibiscus.
Medina este incomparabila cu cea din Fes sau Marrakesh, este mult mai mica si mai putin aglomerata, are si ea o moschee si este inconjurata de un vechi zid de aparare care acum este subiect de restaurare.
In Casablanca periplul nostru de 12 zile prin Maroc s-a incheiat. Iar cand am plecat spre aeroport ne-am promis sa revenim ca sa vedem si locurile care au ramas neatinse in calatoria noastra: Tangerul, Sahara marocana, Valea Draa si valea Dades cu Kaspah-urile sale, cu asezarile de la Ouarzazate, Tiznit si Tafraout sau Taroudant din Muntii Atlas si multe altele si sa aprofundam crampeiele de viata marocana, cu cultura, traditiile, folclorul si obiceiurile pe care, in prima noastra calatorie, doar am apucat sa le intrevedem.
Si noi am fost nerabdatori sa regasim locul unde s-a filmat celebra pelicula, dar am fost dezamagiti cand Majid ne-a spus ca numai o singura scena din acest film s-a filmat in Maroc, acea scena celebra cand Rick intra in cafenea unde o regaseste pe Elsa. Cafeneaua respectiva este situata astazi intr-un hotel luxos, si se viziteaza organizat, turul respectiv fiind exorbitant de scump pentru vizita de cateva minute pe un fost platou de filmare. Noi am zis pas acestui tur si am preferat mai degraba sa incercam sa descoperim orasul pe cont propriu.
Orasul care in vechime era denumit Anfa se presupune ca a fost intemeiat de romani iar dupa caderea imperiului a functionat ca si oras-port independent pana cand a fost cucerit de almoravizi in jurul anului 1000. La inceputul sec. al 15-lea orasul- port a redevenit independent si a atras, din cauza statutului sau, piratii si corsarii care cautau un loc sigur de andocare pentru navele lor. Asta a atras ura portughezilor care au atacat si distrus orasul in 1468. Pe ruinele orasului distrus, portughezii au construit o fortareata, iar in jurul acesteia a luat nastere o noua asezare pe care portughezii au redenumit-o Casa Branca ( casa alba). Dezvoltarea orasului a inceput in era industriala a sec. 19, cand traficul naval a crescut exponential, impreuna cu schimburile comerciale de lana si mai ales de ceai. Pe timpul protectoratului francez populatia a crescut, ajungandu-se ca jumatate din populatie sa fie europeni. Casablanca a jucat un rol major si in al 2-lea razboi mondial, iar caracterul cosmopolit al orasului a fost cel mai bine reflectat in celebrul film omonim, filmat in 1942.
Imi amintesc de un review scris de un turist englez, pe un site de calatorii, simplu si total edificator pentru Casablanca: „Casablanca it’s a PIT. Don’t go there!”.
Aveam sa constatam si noi cat de PIT este orasul, dupa primele minute de la intrarea in oras, pe autostrada cumplit de aglomerata, intr-un trafic teribil unde nu se respectau nici cele mai elementare reguli de circulatie. Cred ca de la intrarea in oras si pana la hotelul care era situat undeva in centrul orasului am facut ceva mai mult de 2 ore din cauza traficului. Hotelul de 4 stele a lasat mult de dorit, chiar daca camera era destul de luxoasa, am suportat 2 nopti in zgomotul aparatelor de aer conditionat care mergeau non-stop si in totala imposibilitate de a deschide ferestrele datorita caldurii, prafului, zgomotului si mirosului greu de mizerie.
Casablanca este un megalopolis de 5 milioane locuitori, cel mai mare oras al Marocului si cel mai mare port al Magrebului. Este centrul industrial, comercial si de afaceri al Marocului, iar portul din Casablanca adaposteste si Flota regala. In Casablanca isi au sediul numeroase companii multinationale si internationale care fac afaceri in Africa de Nord, dar am observat ca o proportie covarsitoare o au companiile si bancile frantuzesti.
Orasul are bulevarde largi, strajuite de zgarie nori din otel si sticla si este deosebit de murdar, aglomerat (nu exista metro) si zgomotos. La periferii sunt asa numitele bungalow-uri, cartierele sarace, cumplit de murdare, fara nici cele mai elementare utilitati, unde oamenii locuiesc in conditii inimaginabile noua, europenilor.
Tin minte ca in Casablanca, oricat ma spalam, aveam tot timpul senzatia ca sunt murdara de praf, iar aerul era de cele mai multe ori irespirabil din cauza noxelor. Si sunt multi hoti si oameni dubiosi pe strazi, am fost martora la un jaf ziua in amiaza mare, cand un motociclist a inhatat din mers geanta unei turiste care astepta la un semafor. Ne-a fost teama sa ne aventuram pe stradutele inguste si pustii, mai ales seara, am preferat sa mergem de-a lungul bulevardelor, ziua numai si numai pe strazi circulate, dar si asa nu am avut nici o senzatie de siguranta.
Am petrecut in Casablanca 2 zile pline timp in care am reusit sa vizitam:
Marea Moschee Hassan II
Este situata pe un promotoriu la ocean si este considerata a treia mare moschee din lume si cea mai mare din Africa. Constructia ei a inceput in 1980 si a fost terminata in 1993, dupa un total de 50 milioane de ore de munca si aproximativ 800 milioane dolari cheltuiti. Minaretul sau are o inaltime de 210m si este proportional cu lungimea tavanului interior. Moscheea poate adaposti 25.000 de credinciosi si alti 80.000 in curtea exterioara. Curtea exterioara a moscheii este de o imensitate grandioasa, iar portile sunt impunatoare si decorate opulent. In general moscheea este inchisa pentru non-islamici, dar noi am avut marele noroc sa prindem un simpozion international cand se organizau tururi pentru vizitatori intre anumite ore. Vizita insa presupunea tinuta stricta (cu umerii si picioarele acoperite si talpile desculte) si doar anumite portiuni din Moschee. Consider ca am avut parte de un privilegiu rar (am auzit povesti cum ca la intrare puneau vizitatorii sa recite versete din Coran ca sa vada daca sunt musulmani sau nu) pentru vizita la aceasta moschee, fiindca salile placate cu mozaic sau marmura, bazinele din marmura pentru ceremonia de spalare a musulmanilor, mareele bazin subteran pentru baie si salile de rugaciune, ne-au taiat efectiv respiratia.
Piata Natiunile Unite este considerata km O al orasului, plina de porumbei si plina de lume.
Bulevardul Mohamed el Hansal cel mai frumos al orasului, l-am strabatut la pas, admirand vegetatia luxurianta si facand cumparaturi din magazinele de firma de pe o parte sau alta. La capatul lui se afla un cartier rezidential in total contrast cu murdaria si aglomeratia din rest. Aici e liniste, aerul se poate respira, sunt vile albe, cu gradini bine ingrijite, iar strazile sunt flancate de palmieri sau arbori de hibiscus.
Medina este incomparabila cu cea din Fes sau Marrakesh, este mult mai mica si mai putin aglomerata, are si ea o moschee si este inconjurata de un vechi zid de aparare care acum este subiect de restaurare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu