Notre Dame de Paris, Sainte-Chappele si…altele

Am lasat la urma unul din cele mai reprezentative monumente ale Parisului. Daca calatoria noastra in inima Parisului ar fi fost insotita de un ghid, acesta in mod sigur ne-ar fi spus: “Madame et Monsieur soyez bien venue dans Ile-de-la-Cite. Bien venue a Notre Dame!”

Marea catedrala gotica Notre Dame isi datoreaza faima si lui Victor Hugo, care in 1831 a publicat celebra-i nuvela care descrie dragostea fara speranta a cocosatului Quasimodo pentru frumoasa tiganca Esmeralda, in contextul anului 1482, in umbra marii catedrale gotice. Eu una am vazut pe cand eram copil ecranizarea din anul 1956, cu Anthony Quinn si Gina Lollobrigida si multe nopti de atunci viziunea intunecata a imensei catedrale mi-a bantuit visele.

Lasand la o parte fictiunea creeata de Victor Hugo, Notre Dame a luat nastere in 1163 cand Maurice de Sully a inceput constructia unei biserici pe locul unei mai vechi basilici crestine, care si aceea a fost ridicata pe ruinele unui templu roman. Peste 100 de ani au trecut pana cand catedrala a fost finalizata si inca nu definitiv, fiindca abia in 1200 fatada a fost terminata, iar turnurile in 1245. Peste inca 100 de ani, in 1345, marii constructii aveau sa i se adauge fatada sudica, dar numeroasele razboaie care au urmat au schimbat de mai multe ori aspectul initial al catedralei. In timpul Revolutiei chiar a riscat sa fie demolata dar Robespierre a dedicat-o cultului “Zeitei Ratiunii” initiat de el si astfel a salvat marele monument de la distrugere. A fost reconsacrata cu ocazia incoronarii lui Napoleon si definitiv restaurata de controversatul arhitect Viollet-le-Duc intre anii 1844-1864, care si-a pus amprenta originala pe multe ornamente cat si pe portalurile de la intrare.

O sa incerc o sumara descriere a fatadei catedralei Notre Dame: este impartita de patru pilastri in trei sectiuni si de asemeni divizata orizontal de galerii tot in trei parti, din care cea mai de jos prezinta trei portaluri adanci, bogat decorate. Deasupra portalurilor se gaseste asa numita “Galerie a Regilor”, cu cele 28 de statui care-i reprezinta pe regii Israelului si ai Iudeii. Deasupra galeriei cu statuile regilor sunt geamurile care au in centru un grandios vitraliu circular cu statuile Madona si Pruncul in fata. Mai sus este o galerie care uneste cele 2 turnuri cu arcuri inguste si inalte. Cele 2 turnuri nu au fost niciodata definitivate integral, dar totusi sunt celebre prin ferestrele inalte si mai ales prin figurinele monstruoase de la baza lor. Acestea formeaza “Galeria Himerelor” si sunt gargui, himere si monstrii pagani. Ele deriva din legendele medievale si au fost adaugate de Viollet-le-Duc care le-a conceput si le-a plasat aici, parca pentru a supraveghea Parisul din inaltimi, cu aerul lor preocupat si cu o adanca ironie. Insa nu aceste doua turnuri cubice sunt cele cele mai inalte puncte ale catedralei ci turnul central circular, inalt de nu mai putin de 96 m, vizibil mai putin dinspre fatada vestica si mai mult din lateralele nordica sau sudica sau si mai bine din spatele estic al catedralei. Peretele estic este prevazut cu 13 arcuri flancate de turnuri, care in interior sprijina cateva capele.

Interiorul catedralei uimeste in primul rand prin dimensiuni: 130m lungime, 50m latime si 35m inaltime si poate gazdui peste 9000 de persoane. Coloane cilindrice groase separa interiorul intr-un transept, mai multe capele si un mare altar. Pe peretele nordic si pe cel sudic sunt doua mari vitralii circulare care fac concurenta celui vizibil pe fatada de vest. Nu sunt prea multe statui sau decoratii in interior, am remarcat numai Pieta a lui Nicolas Coustou si pe cele reprezentandu-l pe Louis XIII si Louis XIV. Insa sunt numeroase capele laterale care contin multe morminte. Nu am fost curiosi sa intram si nici nu am fost curiosi sa coboram in “Tezaur”. Insa am fost curiosi sa urcam in turnuri. Mai bine zis se urca prin turnul de nord si se iese prin cel de sud. Si se sta mult la coada, chiar daca intrarea e acoperita de Paris Museum Pass. De sus vederea asupra Parisului este fantastica, de fapt panorama de aici mi-a placut cel mai mult, chiar mai mult si decat cea din Tour Eiffel sau cea din Arcul de Triumf.

Notre Dame du Paris

Galeria Regilor

Portalul Central

Fatada vestica

Fatada estica

Gargui din turnul nordic

In aceeasi zi in care am mers la Notre Dame noi am vazut si Sainte-Chapelle.

Este o capela capodopera a arhitecturii gotice, acum subiect al unui amplu proces de restaurare. A fost construita pentru Louis IX pentru a adaposti relicvele din “Coroana de spini” pe care Regele o cumparase in 1239 din Venetia, dupa ce aceasta fusese adusa din Constantinopol. In capela se intra prin curtea Palatului de Justitie si este impartita in doua nivele, construite unul peste altul. Capela de jos este inconjurata de stalpi de marmura colorata si are acoperisul boltit si foarte frumos decorat. Nu este deloc inalta, doar 7 m, dar ceea ce o face unica sunt culorite extraordinar de vii, in ciuda trecerii secolelor.

Urcand in Capela Superioara nu te poti stapani sa nu zici WOW si sa ramai cu gura literamente cascata. Si asta fiindca aici sunt cele mai frumoase si mari vitralii din lume. Efectiv aceasta capela arata exact ca o mare bijutierie, minutios prelucrata de cei mai buni bijutieri. Este lunga de 17m si inalta de 20m, are arcade de marmura inalte si lungi iar pe fiecare stalp este o statuie a unui apostol. Vitraliile practic inconjoara capela si au peste 15 inaltime, iar fiecare vitraliu este diferit si ele contin exact 1134 scene diferite si acopera o arie totala de 618 mp, ilustrand scene biblice si evanghelice.

Sainte Chapelle- capela inferioara

Vitraliile din Capela Superioara

O alta biserica foarte interesanta a Parisului este La Madeleine. Aici am ajuns dupa ce am iesit de la Louvre, mergand pe jos de la Place du Carrousel, traversand Jardins de Tuilleries pana in Place de la Concorde.

Place de la Concorde, construita initial pentru a adaposti o statuie ecvestra a lui Louis XV, care a fost demolata la Revolutie, a devenit apoi sediul trist al celebrei ghilotine care a decapitat atat pe cei incoronati, Louis XVI si Marie Antoinette cat si pe Madame Roland sau pe Robespierre. Piata a fost reconstruita insa dupa Revolutie si in centrul ei a fost plasat un obelisc egiptean, adus din templul de la Luxor si donat de catre Mehmet-Ali, decorat cu hieroglife care peamaresc gloria lui Ramses II. 8 statui care reprezinta cele mai mari orase ale Frantei decoreaza colturile squarului, iar in centru sunt plasate doua fantani identice, dupa modelul celor din Piazza San Pietro din Roma. De aici, mergand pe Rue Royale, am ajuns repede la templul La Madeleine.

Acesta a fost ridicata de Napoleon care si-a dorit sa ridice un monument pentru marea lui armata. In 1814 aceasta a devenit biserica catolica dedicata Mariei Magdalena. Are forma unui templu grecesc cu fatada sprijinita pe 52 coloane corintiene de 20m si de aici si mirarea care o starneste, fiindca in nici un caz nu te-ai astepta ca aici sa fie o biserica catolica. Fatada reprezinta “Judecata de apoi”. Interiorul este dominat de altarul Mariei Magdalena sculptat de artistul italian Marocchetti.

O alta biserica uimitoare a Parisului este St-Etienne-du-Mont. Aceasta, situata in inima Cartierului Latin, chiar langa Pantheon, uimeste prin fatada sa, construita de-a lungul a doua secole, si care este un amestec de stiluri Gotic si Renascentist. Biserica mai este celebra si datorita faptului ca contine moastele Sf. Genevieve care in 451 a salvat orasul de la distrugerile provocate de huni.

Tot in Cartierul Latin se inalta si Eglise de la Sorbonne, care dateaza de pe la mijlocului anilor 1640-1650, cu o superba fatada baroca si care adaposteste mormantul celebrului cardinal Richelieu. Ne-am fi dorit sa-i vedem si interiorul dar efectiv nu am mai avut timp.

Dealtfel, ne-au ramas multe alte locuri de vazut in Paris, unele precum La Defense sau La Villette, pe care le-am ignorat deliberat fiindca pentru noi nu au prezentat interes, dar si multe altele pe care nu am avut timp sa le exploram, numai bune de vazut intr-o alta calatorie: Place de la Nation, Place de la Republique sau la Bastille, sau Palais Bourbon, Musee Carnavalet sau l’Orangerie.