Etichete

sâmbătă, 2 iunie 2012

Paris a pied - partea I


In a patra noastra zi petrecuta in capitala Frantei ne-am propus sa mergem pe jos. Mult. Atat de mult incat sa ne simtim scursi de oboseala la sfarsitul zilei. O sa ziceti ca asta e dovada clara de masochism, dar am sa va contrazic. Fiindca altfel nu ai cum sa descoperi cat mai mult din aerul si atmosfera pariziana si din ce are de oferit orasul asta.

Asa ca la ora 9.30 dimineata eram in fata Hotel Les Invalides, pe Esplanada Invalizilor, cu gandul clar sa intram la Muzeul Armelor. Cladirea Les Invalides se intinde intre Place Vauban si Esplanada si este un mare complex care include Hotelul Invalizilor, Domul si Biserica Sf. Louis. Complexul a fost construit din ordinul Regelui Soare in 1671 pentru a gazdui soldatii batrani si invalizi, care nu aveau din ce trai si care erau de cele mai multe ori nevoiti sa cerseasca. Esplanada a fost conceputa putin mai tarziu, intre 1704-1720 si se intinde pe o lungime de 487 m si o latime de 250m si aici sunt aliniate 18 tunuri din bronz, din sec.17-18, folosite numai la anumite ocazii importante.De o parte si de alta a intrarii sunt doua tancuri germane capturate in 1944. Fatada cladirii Invalides, lunga de 196 m, are un portal maiestuos in centru, reprezendandu-l pe Loius XIV, cu Prudenta si Justitia langa el. Cladirea gazduieste Muzeul Armelor, pe care C. voia sa-l vada, dar din pacate se deschidea abia la ora 10. Asa ca am intrat doar in curtea rectangulara, marginita de arcade simetrice, unde erau totusi expuse tancuri si tot felul de arme de artilerie din al doilea razboi mondial. Eu una nu am avut rabdare sa stau sa le studiez asa ca am mers direct spre capatul curtii, unde se ridica Biserica Sf. Louis. Dar si biserica era inchisa, asa ca ne-am asezat frumos pe scarile de la intrare, impreuna cu un grup de asiatici care faceau de zor poze, asteptand sa se deschida Domul.

Domul Invalizilor, a fost ridicat intre 1679-1706 de celebrul arhitect Hardouin- Mansart. Se zice ca acest Dom are o arhitectura regala si ca din punct de vedere arhitectural este perfect. Nu ma pricep la arhitectura si sincer am fost mult mai impresionata de Domul Pantheonului din Roma, dar probabil ca specialistii au dreptate cand ridica in slavi arhitectura celui de aici. El respecta forma unui patrat, iar fatada este simpla si eleganta cu cele doua randuri de coloane. Marea cupola este decorata in exterior cu motive florale, care stralucesc in lumina soarelui si se termina cu un turn cilindric cu o cruce in varf care face ca inaltimea Domului sa fie de 107m. La ora 10 s-au deschis portile Domului si am putut sa intram, fara sa stam la coada datorita Paris Museum Pass. Interiorul are forma unei cruci grecesti si este pictat cu figura Sfantului Louis (sau Luca in romaneste) oferindu-I lui Isus sabia ca sa se apere de cei infideli. Se poate usor spune ca tot Domul este un altar in memoria lui Napoleon Bonaparte fiindca in centru, intr-un sarcofag de porfir rosu finlandez, pazit de 12 statui reprezentand diferite ipostaze ale Victoriei, zac ramasitele marelui imparat. Dar Domul nu adaposteste numai mormantul lui Napoleon ci este si locul de veci pentru o lunga lista de membrii ai familiei sale precum o si mai lunga lista de generali, maresali precum si pe 14 din victimele atentatului din 28 iulie 1835.
Domul Invalizilor

Mormantul lui Napoleon
Les Invalides

Pe la 10.30 am luat-o la picior pe Rue de Varenne cautand cu harta in mana Hotelul Biron, care astazi adaposteste Muzeul Rodin. In fata muzeului era o coada imensa, unde bineinteles asiaticii erau majoritari. Dar si aici am avut bafta, fiindca cu Paris Museum Pass, am intrat in fata direct la controlul de securitate.
Hotel Biron este o cladire superba, construita intre 1728-1731 pentru maresalul de Biron. Cladirea a adapostit o manastire de maicute, unde au fost educate fetele din marile familii franceze, iar bisericuta neo-clasica din curtea cladirii dateaza din aceasta perioada. In jurul anilor 1900 cladirea a fost pusa la dispozitia sculptorului Auguste Rodin, care a lasat dispozitii ca dupa moartea sa sa-i gazduiasca operele pe care le-a donat natiunii franceze. Asa ca , din 1919, aici se afla Muzeul Rodin, care expune peste 500 din operele marelui sculptor, dar si documente personale ale acestuia si cateva tablouri din colectia sa personala (am remarcat un Monet si un Van Gogh). Fiindca C. este un mare admirator al sculptorilor renascentisti italieni si crede ca dupa Michelangelo si Bernini restul sculptorilor nu si-au mai luat meseria in serios, a preferat sa zaca in curte pe o banca si sa-si scoata agenda si telefonul ca sa lucreze, asa ca eu, timp de o ora, am vizitat Muzeul Rodin de una singura. Muzeul Rodin este impartit in 10 sectiuni, fiecare reprezentand o etapa din lunga si prolifica cariera a lui Auguste Rodin. Mie mi-au placut foarte mult: “la Defence”, “Portile Iadului” si “Ganditorul” inspirate de Divina Comedie a lui Dante Alighieri,“Sarutul”, “Valul” si “Centaurul” dar si “mana Diavolului” si “Capul lui Balzac”. 
O parte din opere sunt reproduse la scara mare si in superba curte interioara sau in gradina, care nu sunt la fel de aglomerate ca si muzeul si unde merita sa stai mai ales in gradina care e plina de flori colorate si frumos mirositoare.


Valul

Centaurul

Mana Diavolului

Ganditorul

Insa atractia pricipala a zilei avea sa fie Musee d’Orsay. Acest muzeu trebuie sa fie un must-see pentru cei care viziteaza Parisul chiar si pentru simplul fapt ca a fost decretat de presa scrisa “Cel mai frumos muzeu al Europei”. Cladirea care il adaposteste se intinde pe cheiul Senei si este fosta gara d’Orsay, terminata in anii 1900 si abandonata in anii 1939. In 1973 presedintele Georges Pompidou a decretat fosta gara drept monument national si a lansat proiectul care avea sa o transforme in minunatul muzeu care este astazi. Ideea lui a fost geniala, fiindca Musee d’Orsay- adevarata casa a artelor de dupa cel de al doilea Imperiu si pana la inceputurile cubismului, s-a dovedit a fi veriga lipsa si legatura cronologica intre Marele Louvre- casa artelor antice si Centre Pompidou- casa artelor moderne si contemporane. Asa ca astazi Musee d’Orsay adaposteste peste 4000 de opere de arta: picturi, sculpturi, desene si schite, dar si mobilier si obiecte artizanale, expuse pe mai bine de 45.000 mp. Cladirea este o constructie din metal si sticla care filtreaza perfect lumina naturala, iar elemente din vechea gara, precum marile orologii, au fost pastrate si reconditionate si dau cladirii un farmec aparte.
Operele de arta sunt expuse pe 5 nivele si nu ai zice ca exista toate 5 daca nu ai o harta pe care sa o urmezi indeaproape.
Dar sa o iau cu inceputul. Exista 2 intrari, una pentru cei fara bilete, cu o coada imensa in fata si o intrare pentru grupuri si cei cu bilete sau permise, pe unde am intrat si noi, fara sa stam la nici o coada, fiindca aveam Paris Museum Pass. Bagajele trebuie lasate obligatoriu la garderoba, imediat dupa controlul de securitate, iar fotografiatul si filmatul sunt strict interzise. Singurele poze facute de noi in interiorul muzeului au fost cele de la intrare, cu vederea de ansamblu a marelui hol central si cele din restaurantul de la nivelul 5, adica vechiul pod amenajat in librarie si restaurant, chiar sub marele orologiu, cu vederea spre malul Senei. 
Gara transformata in Musee d'Orsay


Orologiul de la nivelul 5


Nivelul zero gazduieste aleea centrala a sculpturilor, expozitii temporare, Galeria orientalista care mie mi-a placut la nebunie cu picturile africane ale lui Fromentin, Belly si Tournemire, si Galeria simbolista cu opere a lui Ingres, Delacroix, Redon, Bougereau dar si Toulouse-Lautrec si Degas. In partea dinspre Sena sunt cateva din operele lui Cezanne, Manet si Monet inainte de 1870(Olympia lui Manet, Dejunul in Iarba a lui Monet, Semiramida construind Babilonul a lui Degas). 
Nivelul doi este si el plin de vizitatori fiindca aici sunt terasele Rodin, Bourdelle si Maillol cu operele acestora, dar si Marea galerie neo si post impresionista cu capodoperele lui Van Gogh, Gauguin, Seurat, Signac, precum si galeria naturalista si cea de Art nouveau –varianta latina (cu opere din Franta, Belgia, Italia si Spania). 
Nivelele trei si patru, pe care le poti rata usor daca nu ai o harta, expun colectii art nouveau- scolile din Europa Centrala, de Nord si Scandinava si scolile austriaca, britanica si americana.
Dar grosul oamenilor se inghesuie la nivelul 5, in marea galerie impresionista care cred ca este cea mai mare din Europa si din lume. Aici, in 8 incaperi, sunt majoritatea operelor lui Monet, Renoir, Cezanne, Degas, Manet si Pissarro. Cu toate ca nu sunt neaparat un mare cunoscator, nu ma pot opri sa nu zic ca operele impresionistilor sunt unice si ca ei au surprins ca nimeni altii inaintea lor, frumosul in forma lui delicata, suava si pura. Pe mine una ma infioara mai degraba suprarealistii, poate fiindca i-am gasit mai aproape de copilaria si adolescenta mea crescuta cu filme si carti SF, dar cred cu tarie ca impresionistii si-a avut locul lor bine delimitat in evolutia artelor si ca nimeni altii nu au scos  mai bine in evidenta frumosul, asa cum au facut-o ei. Asa ca am prelungit cat am putut vizita in galeria impresionista de la Musee d’Orsay, fiindca am inteles ca experienta de aici putea fi unica in viata mea.

Cele cateva ore bune petrecute in muzeele Parisului ne-au facut o foame de lup, asa ca in jur de ora 2 cautam de zor un restaurant. Am gasit unul cu internet wireless, perfect pentru Iphon-ul lui C, unde de curiozitate, mi-am comandat ca si antreu o supa de ceapa de care aveam sa fiu crunt dezamagita. Dupa pranz am luat-o la pas pe cheiul Senei, pana ce in fata ne-a rasarit Pont des Arts, cu miiile de lacate prinse de-a lungul lui. L-am scos si noi din rucsac pe al nostru, pe care-l cumparasem special in acest scop din Bucuresti si l-am prins de gard chiar la mijlocul podului, iar C. a rugat pe un englez mai in varsta, care se uita curios la noi, sa imortalizeze momentul prinderii lui de gard. Englezul a fost chiar incantat, ne-a facut mai multe poze si a stat langa noi pana s-a asigurat ca macar cateva ne si plac, iar nevasta-sa nu mai putea de incantare ca au vazut si ei live un cuplu care-si prinde lacatul de gard si arunca cheia in Sena. Deci sa zicem ca ne-am asigurat in acest fel trainicia cuplului, care, conform legendei nou nascute in Europa, ar trebui sa dureze exact cat lacatul prins de gardul podului peste Sena.
Supa de ceapa

Pont des Arts



Ne-am continuat periplul de-a lungul Senei, trecand peste Pont Neuf, care, in ciuda numelui sau, este totusi cel mai vechi pod din Paris, loc de intalnire pentru mai toate personajele lui Alexandre Dumas. In mijlocul acestuia troneaza statuia lui Henri IV si este si cel mai lung pod peste Sena de peste 330 m. De pe Pont Neuf se vede foarte bine square de Vert-Galant, care este o mica gradina din extremitatea Ile de la Cite, insula din mijlocul Senei.
Vert-Galant

Pont Neuf

Statuia lui Henri IV

Conciergerie


Ajunsi pe Ile de la Cite, ne-am oprit cateva momente sa fotografiem imensa cladire Conciergerie, construita in timpul lui Filip cel Frumos si numita asa dupa denumirea de - concierge-data guvernatorului regal care o administra. Cladirea poarta trista amintire a executiei reginei Marie Antoinette, fiind inchisoare foarte multa vreme. Astazi Conciergerie este o aripa a Palatului de Justitie, care este vizitat de multi turisti tocmai pentru a vedea celula unde a fost detinuta regina denumita “austriaca” si care a ramas in istorie cu celebra ei remarca din timpul foametei parisiene cand instiintata fiind ca oamenii nu mai au paine a declarat “atunci sa manance cozonac”. 
In curtea Palatului de Justitie se afla Sainte-Chapelle, pe care am vrut in mod special sa o vedem din cauza celebrelor ei vitralii. Dar despre capela aceasta, ca si despre Notre Dame, pe care am vazut-o imediat dupa, am sa scriu separat.
Ploaia ne-a prins pe cand ieseam de la Notre Dame, asa ca am traversat Quartier Latin cu umbrela in mana, cautand un loc unde sa ne adapostim. L-am gasit intrand intr-o “Chocolaterie”, unde ne-am delectat si cumparat multiple sortimente de ciocolata.

Fiindca intr-un final ploaia s-a oprit, am pornit mai departe prin Cartierul Latin, apoi pe langa Musee National du Moyen Age si Eglise de Sorbonne, traversand Sorbona, unde rand pe rand facultatile isi inchideau portile, iar studentii ieseau de la cursuri. Am trecut doar pe langa Pantheon, care tocmai se inchidea si el, si pe langa Eglise Sainte Genevieve, despre care o sa scriu in postarea promisa despre biserici si piete, propunandu-ne sa revenim aici dimineata si am gasit pe Rue Monge o braserie plina ochi de studenti, unde ne-am oprit si noi si am mancat cartofi prajiti, am baut bere si am savurat o prajitura de ciocolata, cot la cot cu tinerii care-si povesteau aventurile de peste zi.

Cand afara era noapte de-a binelea am plecat si noi sa luam metroul spre hotel, rupti de oboseala dupa o zi de mers pe jos prin Paris.

Bugetul zilei pentru 2 persoane:
-pranz: supa de ceapa, o salata Nicoisse, o portie de pui cu cartofi si 2 beri-43.5 eur
-multa ciocolata- 56.5 eur
-cina: 2 portii cartofi prajiti, 1 gateau de chocolate, un pahar vin rosu, 2 beri- 12.5 eur
Total=112.5 eur

2 comentarii: