Paris a pied- Partea a II-a

In a 5-a noastra zi petrecuta la Paris ne-am trezit tarziu si abia in jur de ora 10, dupa un mic dejun frugal doar cu un pahar de suc de portocale, un croisant si un ceai, ne-am urcat in metrou, care era chiar liber la ora aia. Destinatia era Place Monge, fiindca voiam sa vizitam Pantheonul.

Pantheonul a fost construit la origini ca si Biserica Sainte Genevieve, pe timpul lui Loius XV. In timpul Revolutiei a devenit “Templul Gloriei” si aici au fost ingropate marile personalitati ale Frantei. Are o arhitectura clasica, fiindca creeatorul sau, arhitectul Soufflot, a dorit o cladire care sa aminteasca de vremurile antice. Dimensiunile sale sunt impresionante: 110 m lungimea si 83 m inaltimea. Scarile de la intrare duc in pronaos care are 22 coloane corintiene si un frontispiciu care reprezinta Patria mama intre Libertate si Glorie. Tot pe frontispiciu se poate citi: “ Aux grads hommes, la patrie reconnaissante”. Templul este dominat de marele Dom, inconjurat si el de coloane corintiene, mai mici si mai subtiri insa decat cele de la intrare. Interiorul Pantheonului are forma unei cruci grecesti, cu cupola deasupra crucii, sprijinita de 4 piloni, la capatul carora se afla cate un grup alegoric. In unul din piloni se afla mormantul lui Rousseau. Grupurile alegorice reprezinta: oratorii si propagandstii Restaurarii, Monumentul Generalilor Revolutiei, Monumentul lui Diderot si al enciclopedistitor, iar altarul este Monumentul Conventiei Nationale. Peretii sunt pictati cu diverse scene din viata Sf. Genevieve, dar exista si un intreg perete care reprezinta Incoronarea lui Charlemagne. Timp de cateva minunte bune am stat in cripta templului, fiindca aici sunt monumentele funerare ale unui pleiade de oameni celebri: Victor Hugo, Emile Zola, Voltaire, Carnot, Mirabeau, dar si ale sotilor Curie si mai ales al lui Alexandre Dumas.

Insa cel mai impresionant monument al Pantheonului se afla chiar pe podeaua cu dale de culoarea nisipului, si acesta este Pendulul lui Foucault. Pendulul lui Foucault este celebru si datorita cartii lui Umberto Eco si trebuie sa marturisesc ca acesta este motivul pentru care am vrut neaparat sa intram in Pantheon. Lasand la o parte filozofia cartii lui Umberto Eco, Pendulul este de fapt un instrument de astrofizica destinat sa demonstreze rotatia Pamantului in jurul axei sale. A fost creeat de fizicianul care l-a botezat cu numele sau, cu ocazia Expozitiei Internationale din 1851 si este un imens instrument, compus dintr-un fir lung de 67 m, agatat de cupola, la capatul caruia Foucault a suspendat o sfera de 28 kg, in asa fel incat aceasta oscileaza singura. Unii zic ca acesta este de fapt un perpetuum mobile, dar de fapt nu pendulul este cel care se misca ci Pamantul care se roteste in jurul propriei sale axe. Nu sunt un mare as al fizicii, dar am priceput totusi ca daca Pamantul ar fi stationar, atunci un corp lasat sa oscileze ar face-o intotdeauna in acelasi plan, acesta ramanand fix in spatiu. Cum liniile trasate de Pendul se schimba, iar dupa 24 de ore Pendulul revine la oscilatia in planul initial, instrumentul lui Foucault a avut un succes nebun, multe asemenea instrumente fiind ulterior instalate in multe alte locuri din lume.   

Pantheonul

Mormantul lui Alexandre Dumas

Pendulul lui Foucault

Iesind de la Pantheon ne-am afundat pe stradutele Sorbonnei si am mers pana in Place de Luxembourg. Eram prea aproape ca sa nu intram in Jardins du Luxembourg. Gradinile acestea se intind pe mai bine de 23 hectare si desi design-ul lor de acum apartine sec.19, ele pastreaza liniile trasate de Regina Maria de Medici. Gradinile, in afara arborilor seculari si a aranjamentelor florale elaborate, sunt decorate cu un numar mare de statui, multe din ele reproduceri ale unor opere celebre aflate acum la Luvru, iar pe terasele parcului sunt multe fantani impresionante. Cea mai renumita fantana de aici este Fontana Medici cu doua fatade, una reprezentandu-l pe Polifern surprinzand-o pe Galateea cu Acis, iar cea de-a doua fatada o reprezinta pe Leda cu Lebada. Gradinile inconjoara Palatul Luxembourg, care astazi este sediul Senatului Frantei. Palatul Luxembourg a fost construit din porunca Mariei de Medici, care la moartea lui Henri IV a poruncit constructia acestuia deoarece la Louvre se simtea stinghera. Ea si-a dorit un palat care sa semene cat mai mult cu palatele Florentei, orasul ei natal, asa ca Palatul Luxembourg, cu fatada lui din piatra galbena, cu doua pavilioane unite de o cupola sprijinita pe doua randuri de coloane, aduce mult cu Palazzo Pitti din Florenta. Langa marea fantana arteziana din fata palatului, ne-a asezat cu fata la soare si am stat cateva zeci de minute, pentru a ne bucura de linistea si aerul curat de aici.

Fontana Medici

Palais de Luxembourg

Iesind din gradini am pornit pe jos pe bulevardul Saint Michel, unde am si intrat in cateva magazine pentru diverse cumparaturi. Am traversat Sena, apoi Place Chatelet, am trecut pe langa superba Fantana Inocentilor, incredibil monument renascentist, reprezendand nimfe, tritoni si animale marine alegorice. Se numeste asa fiindca se afla pe locul fostului Cimitir al Inocentilor. Destinatia noastra era Beaubourg, sau Centre Pompidou.

Beaubourg

Centre Georges Pompidou, cu arhitectura lui futurista, este astazi parte din patrimoniul mondial. Povestea cladirii a inceput in 1969 cand a fost organizata o licitatie de arhitectura, cu 49 de tari participante, castigata in final de arhitectii Renzo Piano si Richard Rogers. Acestia au conceput o cladire unde toate accesoriile aflate normal in interior (lifturi, scari, iesiri de urgenta, conducte verticale) sunt aici toate aflate la exterior. Interiorul care se intinde pe mai bine de 100.000 mp, are peretii transparenti, iar acoperisul pe alocuri lipseste, astfel incat iesind de pe cate un etaj nimeresti de-a binelea direct afara. Cateva curiozitati legate de Beaubourg: este mai inalta si mai lunga decat Parthenon-ul atenian, contine 15.000 tone de otel comparativ cu 7000 t de fier ale turnului Eiffel si fiecare conducta exterioara este pictata in culori diferite, in functie de utilitatea acesteia- tevile de aer conditionat sunt albastre, cele de electricitate sunt galbene, cele de transport sunt rosii iar cele verzi sunt pentru apa. Si cu toate ca nu a fost construit cu scopul de a fi un muzeu, a devenit sediul marelui Muzeu de Arta Moderna. Acesta ocupa tot etajul 4 si 5, etajul 6 este ocupat de un mare restaurant si multe expozitii temporare, iar etajele 1, 2 si partial 3 sunt ocupate de imensa Biblioteca de Informare Publica, unde oricine poate consulta peste 350.000 de documente utilizand gratis statile multimedia.

Se poate spune ca Centre Pompidou este casa oricarei forme de arta vizuala. Muzeul de arta moderna adaposteste cea mai mare colectie de arta contemporana din Europa, cu peste 70.000 de opere, iar aici intrarea este acoperita de Paris Museum Pass. Colectiile permanente sunt impartite in doua mari perioade: cea de arta moderna intre anii 1905-1960 si cea de arta contemporana de dupa anii 1960 pana in prezent. Mai intai am vizitat colectii de arta dintre anii 1905-1960, cu picturi, sculpturi, desene, fotografii, cinema, design si arhitectura, grupate pe scoli: cubista, abstracta, inceputul suprarealismului, realista franceza, neodadaista, arte kinetice dar si colectii individuale: Picasso, Chagall, Leger, Delaunay sau Corbusier. Sectiunea de arta de dupa 1960 n-am prea inteles-o. Sunt si opere ale unor artisti cunoscuti: Boltanski, Kippenberger, Beuys dar aici se afla si opere de arhitectura, cinema si new media pe care eu una nu l-am inteles si nici gustat. Am fi vrut sa vedem expozitia temporara Matisse, cu o colectie de 60 opere si 30 desene ale marelui artist, dar intrearea aici nu era acoperita de Paris Museum Pass, iar pretul era oarecum piperat, asa ca am renuntat.

Picasso

Chagall

Insa nu aveam cum sa nu intram in Atelierul lui Brancusi, macar din mandrie nationala. Acesta este practic lipit de Beaubourg, se deschide zilnic intre orele 14-18 iar intrarea aici este libera. Atelierul este o reconstituire fidela a studioului unde a locuit si creeat marele artist, si conform dorintei acestuia, contine o colectie unica de opere si unelte, donate de acesta statului francez. Mi-a facut o deosebita placere sa vizitez acest atelier, chiar daca operele, aflate in 4 incaperi, sunt protejate de geamuri si nu ai o prea buna vedere asupra lor.

Terminand vizita in jur de ora 3 dupa amiaza, am cautat urgent o terasa unde sa mancam. Am gasit langa Les Halles o trattoria italiana, unde m-am delectat cu o portie de farfalle si am savurat un pahar de vin rosu. Metroul era la 2 pasi asa ca, dupa masa, am luat RER-ul pana la statia Charles de Gaulle-Etoile, ca sa vedem Arcul de Triumf.

Arc de Triomphe este situat in mijlocul Place de Gaulle. De aici pornesc nu mai mult de 12 artere rutiere.Constructia lui a inceput in 1806, sub Napoleon, a fost terminata in 1836 si depaseste dimensiunile Arcului lui Constantin din Roma (50m inaltime si 45m lungime). De atunci toate marile parade trec pe sub Arcul de Triumf. Nu se poate ajunge pietonal la Arc. Accesul se face prin pasaje subterane pe care noi le-am gasit supraaglomerate de sute de oameni care stateau la coada ca sa urce in Arc. Noi nu am stat nici o secunda la coada, fiindca cu Paris Museum Pass am intrat in fata si am urcat cele 284 trepte pana la mezanin.

Dar sa o iau cu inceputul. Arcul din Paris este construit dupa modelul Arcului lui Titus, dar nu urmeaza chiar identic structura acestuia deoarece aici s-a preferat o singura deschidere centrala si nu trei si mai putine decoratii exterioare. Pe zidurile interioare ale pilonilor sunt inscriptionate toate bataliile si generalii Frantei pana in 1895. Numele soldatilor decorati cu “Legiunea de onoare” sunt de asemeni gravate aici. Tot la nivelul solului intre picioarele arcului sunt comemorate alte evenimente:proclamarea Republicii, realipirea Alsaciei si Lorenei de catre Franta, o comemorare a soldatilor morti in al 2-lea razboi mondial si o alta a soldatilor cazuti in razboaielor Indochinei si Algeriei. “Mormantul Soldatului Necunoscut” este plasat tot aici si o faclie este aprinsa in fiecare seara. Sculpturi in relief acopera fata pilonilor: “Plecarea voluntarilor” si “Marseillaise”. In interiorul ambilor piloni se afla scari in spirala de cate 558 trepte pana pe platforma din varful arcului. La primul nivel se afla o incapere care adaposteste modele sculpturale si arhitectonice. De aici inca cateva scari urca catre salile care prezinta istoria constructiei arcului. Aici sunt 6 basoreliefuri din razboaiele napoleoniene. Dar toata lumea urca in Arc pentru a ajunge pe platforma din varf, fiindca de aici se vede minunat Champs Elisee dar si toate celelalte artere care pleaca de aici precum si o panorama minunata asupra Parisului, cu o vedere de ansamblu pana la Gradinile Tuilleries si asupra Luvrului.

Coborand din Arc am strabatut vestita Champs Elisee, care era extrem de populata si aglomerata si unde am remarcat cozi imense in fata magazinului Louis Vouiton. Inca din 1709 aceasta strada este locul cel mai “fashion” de promenada cu cele mai luxoase magazine, teatre si restaurante din Paris.

De pe Champs Elisee am urmat indicatoarele catre Grand Palais si Petit Palais.

Acestea sunt doua constructii fata in fata si am vrut sa le vad fiindca aratau foarte bine in ghidul meu. Grand Palais a fost construit cu ocazia Expozitiei Universale din 1900 si este un minunat exemplu de arhitectura art nouveau. Fatada, lunga de 240m si inalta de 20m este pusa minunat in evidenta de o serie de coloane ionice si este decorata cu sculpturi. Mai ales cele doua colturi ale palatului reprezinta “Imortalitatea triumfand asupra timpului” si “Armonia triumfand asupra Discordiei”. Grand Palais astazi adaposteste Galerie de la Decouverte, dedicata stiintei, un planetariu si o galerie nationala cu expozitii temporare si unde se desfasoare diverse evenimente. Mari afise puse la intrare si o coada cu persoane aranjate si excelent imbracate anuntau o piesa de teatru la Grand Palais si nu am zabovit aici mai mult decat sa facem cateva poze.

Petit Palais, aflat chiar vis-a-vis, a fost construit tot cu ocazia Expozitiei din 1900, dar intr-un stil arhitectural mai eclectic. Are un imens portal in spatele caruia se afla un Dom iar fatada este strajuita de 2 randuri de colonade. Gazduieste colectia “City of Paris” cu picturi si sculpturi din sec.19 si colectiile Tuck si Dutuit.

Fatada Grand Palais

Grand Palais

Petit Palais

In imediata vecinatate a celor doua palate se intinde marele Pont Alexandre III.

Este cel mai frumos decorat pod din Paris si uneste Esplanada Invalizilor si Champs Elisee. Este lung de 107m si inalt de 40m. A fost construit intre anii 1896-1900 si este numit dupa Tarul Alexandru III si inaugurat pentru a celebra alianta franco-rusa. Este decorat cu imense lampi si diverse personaje alegorice. Pe pilonii din partea dreapta a Senei sunt reprezentari ale Frantei Medievale si Moderne, iar pe cei din partea stanga, a Frantei Renascentiste si a frantei lui Louis XIV.

Intrarea pe Pont Alexandre III

De aici am plecat direct spre hotel fiindca deja incepuse o ploaie rece. Si bine am facut fiindca in urma noastra s-a dezlantuit potopul, o ploaie in rafale care a tinut toata seara si toata noaptea. Abia am apucat sa intram in market-ul de langa hotel sa cumparam ceva de mancare si oricum am ajuns in camera uzi leoarca, in ciuda umbrela si a hanoracelor de ploaie de pe noi. Asa ca ne-am petrecut restul serii mancand sandwich-uri cu cascaval si sunca si rontaind alune, urmarind la televizor, cu berea in mana, ultimele sondaje cu popularitatea in crestere a lui Francois Hollande.

Bugetul zilei- pentru doua persoane

Pranz: o portie farfalle con pollo si o portie lasagna, o bere si un pahar vin rosu- 28 Eur

Cumparaturi supermarket pentru cina: 15 Eur

Total=43 eur