Este de notat ca distanta Casablanca- Rabat este de aprox. 80 km. Pe autostrada, i-am facut cam intr-o ora jumate. In Rabat am ajuns dupa-amiaza, in jur de ora 4. Hotelul unde ne-am cazat era undeva la periferia orasului, intr-un cartier prafuit, aglomerat si zgomotos. Caldura mare ne toropea si imi amintesc ca niciodata in viata mea nu am suferit mai mult de sete! Ultima oara cand bausem un pahar cu apa fusese in avionul de la Milano, dupa ce servisem pranzul, in urma cu 4-5 ore. Si totusi parca nu bausem apa de o vesnicie. Nimeni din grup nu avea un strop de apa sau suc sau ceai sau alt lichid fiindca controlul de frontiera in Milano fusese draconic si nimic nu scapase vamesilor italieni. Iar in aeroportul din Casablanca nu vazusem nici o toneta sau magazin de unde sa cumparam, doar cateva cafenele si restaurante unde nimeni nu avusese timp sa intre. Sperand ca vom gasi apa la hotel ne-am inselat amarnic fiindca restaurantul hotelului se deschidea abia la ora 19 iar apa de la robinet nu era potabila. In disperare de cauza, am urcat bagajele in camera, l-am lasat pe Catalin sa se ocupe de desfacutul lor iar eu am pornit pe stradutele din jurul hotelui sa caut un magazin de unde as fi putut sa cumpar apa imbuteliata. Dupa o cautare zadarnica de vreo 10 minute pe stradutele din jurul hotelului, am oprit o femeie care mi-a iesit in cale si am intrebat-o cat am putut eu de politicos, sperand din suflet ca vorbeste franceza, unde pot gasi un magazine care vinde apa imbuteliata. Femeia a fost mai mult decat receptiva, m-a condus la un magazin, acolo bineinteles ca nu acceptau decat dirhami iar eu nu aveam decat Euro, asa ca tot femeia m-a luat de mana si m-a dus la cel mai apropiat bancomat, tot ea mi-a aratat cum sa schimb meniul in franceza si m-a sfatuit sa nu schimb prea multi bani. Cu banii schimbati in mana, i-am multumit din suflet, iar ea nu m-a lasat pana cand nu am ajuns din nou la magazin si am iesit de acolo triumfatoare cu sticla de apa de 2L in mana.
Asta a fost primul meu contact cu Rabat-ul. Aveam sa tin minte bunatatea si intelegerea femeii respective, si sa invat prima lectie de importanta majora in partea aceea de lume: importanta apei, cea mai valoroasa resursa, rara, scumpa si care pretinde folosire cumpatata si economisire. M-am reintors la hotel, unde ceilalti turisti au sarit pe mine cu intrebari de unde am facut rost de apa, le-am explicat si s-au imprastiat incercand si ei sa-mi imite figura. Ghidul nostru marocan, Majid, nu a inteles din prima unde se grabeau asa cu totii, iar cand i-am explicat, a zambit cu un fel de superioritate a omului trait sub soarele arzator al Africii. Cand toti s-au intors in holul hotelului, ne-am urcat inapoi in autocar pentru un tur al orasului, iar Majid a inceput sa ne spuna cateva cuvinte despre Rabat:
Se intinde de-a lungul estuarului Oued-ului Bou Regreg (oued- rau care seaca vara). Cele mai vechi ruine descoperite aici dateaza din sec.3 i.C la Sale, de pe malul drept. Sub numele de Sala Colonia, locul a fost populat de catre colonistii cartaginezi, in sec.1 i.C. In timpul cuceririi romane, Sale a decazut, iar in cursul sec. 7-8 a fost invadat de arabi care au convertit populatia la Islamism. In sec.10 aici a fost construit un Ribat (manastire fortificata) care a dat mai tarziu numele locului - Rabat. In jurul anului 1100, sultanul de atunci a transformat ribatul intr-ul Kasbah (oras fortificat). Fiul acestui sultan, a facut din Ribat capitala sa si a construit un zid monumental de cativa kilometri, cu patru porti de acces grandioase. A construit si o moschee, dar totul a decazut dupa moartea sa, azi ramanand in picioare numai marele turn Hassan, neterminat, cu cele 4 fete ale sale sculptate diferit. La sfarsitul sec.17, un numar mare de mauri, refugiati din sudul Spaniei, s-au stabilit in Rabat, construind un mare zid de aparare andaluz, in jurul orasului. Tot atunci, un grup bine organizat de pirati si-au stabilit resedinta in Kasbah des Oudayas, provocand statelor mediteraneene mari pierderi pe mare. In 1666 dinastia Alaouita preia controlul asupra orasului. La sfarsitul sec. 19 sultanul Sidi Mohammed construind orasul modern in interiorul zidurilor almohade. Orasul si-a pierdut importanta ca si port din cauza numeroaselor aluviuni carate de raul Bou Regreg. El a construit marele Palat Regal, resedinta regala si astazi. Noul oras se intinde din port, pana la portile Medinei (orasul vechi).
Astazi Rabat-ul este capitala oficiala a Regatului Marocan si principala resedinta a Regelui (celelalte orase regale sunt: Meknes, Fes si Casablanca). Aici se afla marile cartiere rezidentiale, ambasadele, misiunile economice si cultural, aici se organizeaza multe targuri si expozitii internationale. Aici se gasesc cele mai bune scoli si universitati din regat si tot aici au palate toti marii bogatasi ai Orientului. Spre deosebire de cartierul periferic murdar si zgomotos unde era hotelul nostru, marile cartiere rezidentiale ale Rabatului sunt curate ca lacrima, exista multe parcuri, fantani arteziene amenajate cu atentie, iar verdeata care se revarsa din gradini da un aer viu orasului, care parca respira prin toti porii in aceasta parte a sa.
Ne-am oprit sa vizitam (doar pe exterior) marele Palat Regal, unde este interzisa pana si fotografierea, am apucat insa sa facem cateva poze fatadei intesata de soldati si Moscheea Regala Ahl Fass. Nici una din moscheele din Maroc nu se viziteaza, (doar cea din Casablanca, la anumite ore, cu tur organizat). In zilele urmatoare, Majid a reusit insa sa obtina permisiunea sa intram intr-o moschee in Meknes, dar despre alta intr-o alta poveste.
Aici, in Rabat, Moscheea Regala Ahl Fass este impunatoare si te poti plimba printre ale ei coloane exterioare.
Un alt important obiectiv al orasului este Mausoleul lui Mohammed al v-lea (tatal regelui actual). Sit-ul este compus din Mausoleul propriu zis, care are 2 nivele si care adaposteste mormantul respectivului, capodopera a arhitecturii hispano-maura, decorat fastuos, cu remarcabile mozaicuri marocane, dintr-o moschee si un muzeu. Toate bine pazite. Garzile sunt totusi tourist-friendly si chiar te poti poza cu ei, ba chiar sa si obtii un zambet (ironic cei drept, dar totusi un zambet).
Chiar langa mausoleu, se afla o imensa “gradina” compusa din ruinele a nenumarate coloane de piatra romane, importante edificii istorice, la capatul carora se inalta monumentalul turn Hassan, cel de care vorbeam mai sus. Turnul masoara 44 m inaltine si are un perimetru de 16m. Nu am putut urca in interior dar se zice ca privelistea vazuta de sus este spectaculoasa.
Cele mai frumoase momente ale zilei le-am petrecut insa vizitand Kasbah-ul, intrand pe poarta Bab Oudaya si mergand la pas pe strazile sale inguste. Kasbah-ul este viu, adica este locuit, copii se joaca si acum nestingheriti pe ulitele sale, iar plimbarea printre casele vopsite in alb-albastru este o incantare. De pe o terasa unde ne-am oprit sa bem un racoritor ceai de menta, am facut cele mai frumoase poze panoramice asupra Rabat-ului si asupra Bou Regreg.
Ce mi-a placut in Rabat: curatenia cartierelor rezidentiale, Minaretul Moscheei Assounna care se vede din orice colt al orasului, gradinile nenumarate de care au o deosebita grija, Kasbah-ul cu casele lui alb-albastre, multimea de masini Dacia noi sau vechi, scolile si elevii in uniforme elegante care mergeau cu cartile sub brat, portile de intrare in Medina frumos decorate.
Ce nu mi-a placut: lipsa apei potabile si faptul ca trebuie sa alergi ceva pana gasesti apa imbuteliata, lipsa trecerilor pentru pietoni, chemarea la rugaciune care se aude oriunde te-ai afla. Fiind prima mea noapte petrecuta intr-o tara islamica, nu am dormit deloc din cauza sonorelor chemari la rugaciune, motiv de adanca frustrare si oboseala matinala. Aveam insa sa ma obisnuiesc treptat in noptile urmatoare si sa reusesc cumva sa adorm, in ciuda faptului ca ele se repetau cu o precizie sistematica, oriunde ne-am fi aflat.
Asta a fost primul meu contact cu Rabat-ul. Aveam sa tin minte bunatatea si intelegerea femeii respective, si sa invat prima lectie de importanta majora in partea aceea de lume: importanta apei, cea mai valoroasa resursa, rara, scumpa si care pretinde folosire cumpatata si economisire. M-am reintors la hotel, unde ceilalti turisti au sarit pe mine cu intrebari de unde am facut rost de apa, le-am explicat si s-au imprastiat incercand si ei sa-mi imite figura. Ghidul nostru marocan, Majid, nu a inteles din prima unde se grabeau asa cu totii, iar cand i-am explicat, a zambit cu un fel de superioritate a omului trait sub soarele arzator al Africii. Cand toti s-au intors in holul hotelului, ne-am urcat inapoi in autocar pentru un tur al orasului, iar Majid a inceput sa ne spuna cateva cuvinte despre Rabat:
Se intinde de-a lungul estuarului Oued-ului Bou Regreg (oued- rau care seaca vara). Cele mai vechi ruine descoperite aici dateaza din sec.3 i.C la Sale, de pe malul drept. Sub numele de Sala Colonia, locul a fost populat de catre colonistii cartaginezi, in sec.1 i.C. In timpul cuceririi romane, Sale a decazut, iar in cursul sec. 7-8 a fost invadat de arabi care au convertit populatia la Islamism. In sec.10 aici a fost construit un Ribat (manastire fortificata) care a dat mai tarziu numele locului - Rabat. In jurul anului 1100, sultanul de atunci a transformat ribatul intr-ul Kasbah (oras fortificat). Fiul acestui sultan, a facut din Ribat capitala sa si a construit un zid monumental de cativa kilometri, cu patru porti de acces grandioase. A construit si o moschee, dar totul a decazut dupa moartea sa, azi ramanand in picioare numai marele turn Hassan, neterminat, cu cele 4 fete ale sale sculptate diferit. La sfarsitul sec.17, un numar mare de mauri, refugiati din sudul Spaniei, s-au stabilit in Rabat, construind un mare zid de aparare andaluz, in jurul orasului. Tot atunci, un grup bine organizat de pirati si-au stabilit resedinta in Kasbah des Oudayas, provocand statelor mediteraneene mari pierderi pe mare. In 1666 dinastia Alaouita preia controlul asupra orasului. La sfarsitul sec. 19 sultanul Sidi Mohammed construind orasul modern in interiorul zidurilor almohade. Orasul si-a pierdut importanta ca si port din cauza numeroaselor aluviuni carate de raul Bou Regreg. El a construit marele Palat Regal, resedinta regala si astazi. Noul oras se intinde din port, pana la portile Medinei (orasul vechi).
Astazi Rabat-ul este capitala oficiala a Regatului Marocan si principala resedinta a Regelui (celelalte orase regale sunt: Meknes, Fes si Casablanca). Aici se afla marile cartiere rezidentiale, ambasadele, misiunile economice si cultural, aici se organizeaza multe targuri si expozitii internationale. Aici se gasesc cele mai bune scoli si universitati din regat si tot aici au palate toti marii bogatasi ai Orientului. Spre deosebire de cartierul periferic murdar si zgomotos unde era hotelul nostru, marile cartiere rezidentiale ale Rabatului sunt curate ca lacrima, exista multe parcuri, fantani arteziene amenajate cu atentie, iar verdeata care se revarsa din gradini da un aer viu orasului, care parca respira prin toti porii in aceasta parte a sa.
Ne-am oprit sa vizitam (doar pe exterior) marele Palat Regal, unde este interzisa pana si fotografierea, am apucat insa sa facem cateva poze fatadei intesata de soldati si Moscheea Regala Ahl Fass. Nici una din moscheele din Maroc nu se viziteaza, (doar cea din Casablanca, la anumite ore, cu tur organizat). In zilele urmatoare, Majid a reusit insa sa obtina permisiunea sa intram intr-o moschee in Meknes, dar despre alta intr-o alta poveste.
Aici, in Rabat, Moscheea Regala Ahl Fass este impunatoare si te poti plimba printre ale ei coloane exterioare.
Un alt important obiectiv al orasului este Mausoleul lui Mohammed al v-lea (tatal regelui actual). Sit-ul este compus din Mausoleul propriu zis, care are 2 nivele si care adaposteste mormantul respectivului, capodopera a arhitecturii hispano-maura, decorat fastuos, cu remarcabile mozaicuri marocane, dintr-o moschee si un muzeu. Toate bine pazite. Garzile sunt totusi tourist-friendly si chiar te poti poza cu ei, ba chiar sa si obtii un zambet (ironic cei drept, dar totusi un zambet).
Chiar langa mausoleu, se afla o imensa “gradina” compusa din ruinele a nenumarate coloane de piatra romane, importante edificii istorice, la capatul carora se inalta monumentalul turn Hassan, cel de care vorbeam mai sus. Turnul masoara 44 m inaltine si are un perimetru de 16m. Nu am putut urca in interior dar se zice ca privelistea vazuta de sus este spectaculoasa.
Cele mai frumoase momente ale zilei le-am petrecut insa vizitand Kasbah-ul, intrand pe poarta Bab Oudaya si mergand la pas pe strazile sale inguste. Kasbah-ul este viu, adica este locuit, copii se joaca si acum nestingheriti pe ulitele sale, iar plimbarea printre casele vopsite in alb-albastru este o incantare. De pe o terasa unde ne-am oprit sa bem un racoritor ceai de menta, am facut cele mai frumoase poze panoramice asupra Rabat-ului si asupra Bou Regreg.
Ce mi-a placut in Rabat: curatenia cartierelor rezidentiale, Minaretul Moscheei Assounna care se vede din orice colt al orasului, gradinile nenumarate de care au o deosebita grija, Kasbah-ul cu casele lui alb-albastre, multimea de masini Dacia noi sau vechi, scolile si elevii in uniforme elegante care mergeau cu cartile sub brat, portile de intrare in Medina frumos decorate.
Ce nu mi-a placut: lipsa apei potabile si faptul ca trebuie sa alergi ceva pana gasesti apa imbuteliata, lipsa trecerilor pentru pietoni, chemarea la rugaciune care se aude oriunde te-ai afla. Fiind prima mea noapte petrecuta intr-o tara islamica, nu am dormit deloc din cauza sonorelor chemari la rugaciune, motiv de adanca frustrare si oboseala matinala. Aveam insa sa ma obisnuiesc treptat in noptile urmatoare si sa reusesc cumva sa adorm, in ciuda faptului ca ele se repetau cu o precizie sistematica, oriunde ne-am fi aflat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu