Am
urcat pentru prima oara in Retezat pe cand eram o liceeanca razvratita de vreo
16 ani. Tin minte ca atunci am urcat pe Vf. Retezat dinspre Pietrele si nu mi
s-a parut cine stie ce traseu greu. Mai tin minte perfect cat de impresionata
am fost de frumusetea salbatica si maiestuoasa a acestor munti si mi-am propus
sa revin, cu alta ocazie, fiindca Retezatul are atat de multe culmi de
strabatut, varfuri de peste 2000 de m de urcat si peste 80 de lacuri si tauri
glaciare de o frumusete rara.
Si
uite ca au trebuit sa treaca peste 20 de ani ca sa revin in Retezat si sa ma
minunez la fel de tare ca si data trecuta de minunatiile pe care muntii astia
le ascund.
Am
plecat din Bucuresti vinerea trecuta, de la 40 de grade la umbra, am facut cam 7 ore pe
drum fiindca am vrut sa evitam drumul de la Ramnicul Valcea spre Petrosani si
mai apoi prin Defileul Jiului, asa ca am ocolit pe la Drobeta, pe la Portile de
Fier si Caransebes, apoi spre Hateg, pana la Rau de Mori, unde am avut
rezervata o camera la Pensiunea Retezat, din satul Clopotiva. Am ajuns seara
tarziu si nu ne-a mai ars decat de cina si de un dus. Pensiunea Retezat este
foarte frumoasa, este construita chiar pe malul Raului Mare, care trece prin
spatele ei, are restaurant propriu, nu mai mult de 10 camere, asa ca nu e deloc
inghesuita, iar de la toate ferestrele se vede muntele si raul cel nervos. Asta
ne-a facut sa dormim ca niste prunci, cu zgomotul unei mici cascade in urechi.
Sambata
dimineata ne-am trezit cu noaptea in cap, am luat un mic dejun consistent,
gazdele noastre ne-am pus la dispozitie o harta a zonei, iar la ora 7.30 deja
eram in masina. Din comuna Rau de Mori si pana la lacul de acumulare si barajul
de la Gura Apei, exista un drum asfaltat, cam rupt pe alocuri, cam cu pietre si
stanci cazute din munte, dar se poate merge fara probleme cu masina. Cam 7 km,
din satul Clopotiva. Exista cateva intersectii pe care nu le-am gasit pe harta,
asa ca la un moment dat nu am luat-o pe unde trebuia si ne-am trezit in fata
unei bariere de unde incepea un drum forestier. Pana la urma am gasit un
localnic care ne-a aratat pe unde sa o luam, dar am pierdut cam 15 min
incercand sa gasim drumul cel bun.
Barajul
Gura Apei a fost construit in 1975, are o inaltime de 168m iar lacul de
acumulare creeat poate aduna 225 milioande de m.cubi de apa. La data
constructiei lui era cel mai mare baraj de anrocamente din Europa. Drumul
asfaltat trece peste baraj dar se opreste imediat dupa prima curba. Aici este
bariera de intrare in Parcul National Retezat si aici am platit taxa de
intrare, pentru masina si pentru noi, am primit chitanta, care asigura accesul
pentru sapte zile si ni s-a spus ca drumul forestier care incepe de aici este foarte
prost iar in conditii de ploaie e aproape nepracticabil.
Ne-am
uitat la cer si fiindca nu se vedea pic de nor ne-am hazardat sa mergem pe
drumul forestier cu masina. Cam 15 km, pana la paraul Dracsanu, aproape de
Poiana Pelegii. Am facut o ora, cu tot cu opririle pentru poze si mergand cu nu
mai mult de 15-20km/ora. Sunt si portiuni mai dificile, curbe destul de din
scurt si de mai multe ori am atins drumul cu scutul masinii. De cateva ori
ne-am intersectat cu alte masini care coborau si a trebuit ca una din masini sa
dea inapoi pana la unul din locurile unde drumul e putin mai lat, oricum destul
de putine astfel de locuri. Drumul se opreste brusc intr-o asa-zisa parcare,
unde erau cam 10-15 masini. Un panou pus aici indica altitudinea (1633m) si
faptul ca de aici se poate merge in sus spre lacul Bucura, sau in jos, spre
cheile Butii.
La
ora 10.30 am pornit la drum voiniceste, urmand marcajele de banda albastra si
cruce rosie, spre Lacul Bucura.
Dupa
ce am traversat o punte ingusta, am luat in piept o coasta pietroasa prin
padure si dupa circa 15 minute am iesit in Poiana Pelegii, unde am intalnit mai
multe grupuri, unii care chiar intinsesera un cort.
De
aici incepe un urcus serios, pe o poteca care de multe ori intersecteaza un
parau si unde, pe alocuri trebuie sa te si catari pe stanci, pana in primul gol
semialpin de la 1800m.
Aici
am facut un scurt popas, si a trebuit sa-mi dau cu crema de protectie solara
fiindca soarele era déjà nemilos. Ora 11.30 deja.
De
jur imprejur peisajul e fantastic, jenepenii din ce in ce mai rari, iar muntii
se strang déjà in jur ca o caldare. Urcusul este si mai abrupt, dar poteca e
mai clara si marcajele se vad din culme in culme. Cu soarele in ochi si déjà
obosita incep sa ma intreb cat mai este. Imi raspunde un cuplu de tineri cu
care ne-am intersectat ca inca maxim 20 de minute.
Am
facut insa mai bine de jumatate de ora, cu opriri din ce in ce mai dese ca
sa-mi trag sufletul si lasandu-l pe C. sa o ia inainte.
Undeva in partea dreapta am vazut Lacul Lia, cu forma lui triunghiulara, primul si cel mai de jos lac glaciar din caldaria Bucurii, la 1910m. Este relativ mic ca si suprafata, doar de 1.35ha si cu adancimea de 4.5m. Este alimentat de izvoarele care coboara din Lacul Zanoaga si cele multe care izvorasc din caldarea Bucurii si fiindca este atat de mic, are o culoare aparte de albastru inchis. Se pare ca este plin de pastravi, am auzit multe povesti pescaresti cu Lacul Lia pe fundal, dar eu una nu as prea crede chiar toate povestile astea.
Undeva in partea dreapta am vazut Lacul Lia, cu forma lui triunghiulara, primul si cel mai de jos lac glaciar din caldaria Bucurii, la 1910m. Este relativ mic ca si suprafata, doar de 1.35ha si cu adancimea de 4.5m. Este alimentat de izvoarele care coboara din Lacul Zanoaga si cele multe care izvorasc din caldarea Bucurii si fiindca este atat de mic, are o culoare aparte de albastru inchis. Se pare ca este plin de pastravi, am auzit multe povesti pescaresti cu Lacul Lia pe fundal, dar eu una nu as prea crede chiar toate povestile astea.
Dupa
inca un ultim urcus am ajuns la Lacul Bucura. Care este un fel de emblema a
Retezatului, multe trasee ducand aici sau incep de aici. Lacul Bucura este cel
mai mare lac glaciar din Romania si este situat la 2040m altitudine. Are suprafata de 8.9 ha, adancimea maxima de
15.5m si volumul estimat de apa de 625.000 de m. cubi. Apa lacului se deverseaza
cu un debit de 250 l/s intr-un emisar care o trimite direct in Lacul Lia.
Exista aici un canton silvic, un izvor si mai tot timpul anului multe corturi
fiindca multa lume prefera sa campeze aici, unde exista apa si sa faca apoi
traseele care pleaca de aici catre Vf. Peleaga (2509m), Vf. Bucura, Vf. Judele,
sau mai departe, catre cabana Pietrele, catre Lacul Zanoaga, sau catre Cheile
Butii.
La
Bucura noi am facut un binemeritat popas, ca sa mancam, sa bema pa, sa ne
odihnim si sa intram cu picioarele macar in apa rece ca gheata a lacului.
Exista un indicator mare care zice ca scaldatul e interzis in lac, dar cu toate
astea am vazut cativa curajosi care faceau baie, cred ca stateau foarte bine cu
inima fiindca mie una mi-au inghetat instant talpile dupa cateva secunde in apa
lacului.
La
ora 13 am inceput sa ne gandim unde sa urcam mai departe. Una din variante era
sa mergeam pana la Vf. Peleaga (2 ore de mers), asta insemna ca urma sa fim
inapoi la Bucura in jur de ora 5 dupa amiaza. Cam mult dupa cum credea C. asa
ca am preferat sa facem turul celorlalte lacuri din caldarea Bucurii.
Asa
ca am plecat la drum urmand marcajul de bulina rosie, care ducea la Lacul
Zanoaga, spre Taul Portii si mai departe catre Taul Agatat.
Insa
dupa 15 minute de mers, poteca noastra s-a bifurcat si am devenit brusc
confuzi: in fata marcaj bulina rosie, in stanga din nou marcaj bulina rosie,
nimeni in jur care sa ne indrume. Pe harta mea era un singur traseu cu acest
marcaj care ducea la Zanoaga, asa ca am dat cu banul si am ales sa mergem pe
poteca din stanga. Am aflat apoi ca pentru a ajunge la Taul Portii nu trebuia
sa ne abatem la stanga ci sa o tinem drept, in urcus pieptis spre coltii
Bucurei si Vf. Judele.
Poteca
noastra ne-a dus inspre Lacul Ana pe care l-am vazut de sus si care are forma
unei pere alungite. Are si el o adancime de 11.5m si se intinde pe o suprafata
3.10 ha.
De
aici poteca a devenit dificila, urcand pieptis si intrerupta pe alocuri dar
marcata in continuare cu bulina rosie, inca 10-15 minute, pana la Lacul
Viorica. Altitudinea acestuia este de 2070m, suprafata de 0.95ha si adancimea
de numai 3m. Primeste un emisar care deverseaza apa din Lacul Florica, aflat cu
o treapta mai sus, la 2090m. La acesta am ajuns dupa inca 10 minute de urcus,
direct pe stanci. Este mai mic, de numai 0.8ha si foarte putin adanc (maxim 2m)
asa ca aici nu se strange decat putina apa.
De
aici poteca noastra a mai mers inca 10 minute si apoi marcajele au disparut.
Ne-am trezit intr-o caldare, cu pereti stancosi de jur imprejur. Cu toate ca
banuiam directia pe unde ar fi trebuit sa urcam spre Taul Agatat dar niste
tunete si fulgere din ce in ce mai dese ne-au facut sa renuntam si sa ne
intoarcem spre Bucura.
Ajunsi
inapoi la Bucura a inceput o ploaie mocaneasca, asa ca am intins pasul inapoi
spre Poiana Pelegii.
Tunete
si fulgere din ce in ce mai dese ne-am facut aproape sa alergam, dar tot ne-a
prins o Ploaie torentiala, care in cateva minute ne-a udat pana la piele, in
ciuda gecilor de Ploaie trase rapid pe noi. Ultima jumatate de ora am coborat
fara sa vedem la 2 metri in fata noastra si fara pic de aderenta pe pietrele
ude. Ajunsi la parcarea de langa Poiana Pelegii ne-am aruncat hainele ude de pe
noi pana la chiloti si ne-am urcat urgent in masina. C. s-a riscat sa plecam
asa cu masina, prin ploaia care parca se intetise, iar drumul forestier din
fata noastra déjà se transformase intr-un mic rau.
Ce
a urmat a fost un adevarat off-road, unde masina noastra nu a fost
castigatoare, dar pana la urma, dupa circa 1 ora, am ajuns inapoi la bariera si
apoi la asfaltul de la Gura Apei.
Inapoi
la pensiune am ajuns dupa inca jumatate de ora, morti de oboseala si de foame,
asa ca in seara aia am fost fericiti sa mancam pe saturate si sa mergem la
culcare devreme, dupa o zi superba petrecuta prin Retezat.
misto
RăspundețiȘtergereSalutar,
RăspundețiȘtergereAi idee cam cat s-ar face pe jos de la baraj pana in poiana?
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergereAs zice ca se fac cam 4ore aproximativ. Destul de greu sa-mi dau seama, pentru ca noi am urcat pana la Poiana cu masina.
RăspundețiȘtergereSalut
RăspundețiȘtergereCu ce mașină a-ți fost pe drumul forestier
Vreau să merg și eu și să nu fac praf un Golg 5
Mulțumesc pentru informații
Salut
RăspundețiȘtergereCu ce mașină a-ți fost pe drumul forestier
Vreau să merg și eu și să nu fac praf un Golg 5
Mulțumesc pentru informații
Am urcat cu un Opel Astra clasic. Cred ca merge si Golful.
RăspundețiȘtergereA fost cineva pe acest traseu in 2019 sau in 2020 ? Cum se prezinta drumul forestier si traseele? Este permisa camparea la lac, acum in 2020? Multumesc anticipat pentru raspunsuri.
RăspundețiȘtergere