Trastevere este un mic cartier al Romei, situat in sud-vestul orasului, pe acelasi mal al Tibrului ca si Vaticanul si care nu a fost urbanizat pana la sfarsitul erei republicane. Cartierul a fost locuit de plebea orasului iar dupa caderea Imperiului zona a fost depopulata pana in sec.11 cand au inceput sa se construiasca complexe religioase. Fiind unul din cele mai vechi cartiere ale Romei, strazile de aici sunt mici si foarte inguste si pavate cu piatra cubica veche de secole. Fatadele cladirilor sunt pe alocuri scorojite, dar isi pastreaza farmecul de odinioara. Peste tot , intre doua cladiri, sunt intinse sarme de rufe iar rufele stau intinse la uscat, fara sa pese nimanui de mirarea turistilor care se trezesc aici intrebandu-se oare unde au nimerit, daca au ajuns in Napoli sau daca inca mai sunt in Roma. Si mai ales stradutele formeaza un adevarat labirint si chiar cu o harta buna in mana te pierzi cat ai clipi. Dar daca nu te pierzi, nu ai nici o sansa sa descoperi cartierul asta profund autentic si mai ales original al Romei. Cladirile sunt vopsite in culori vii si pe fatade creste iedera sau alte plante agatatoare, iar la parterul cladirilor sunt o sumedenie de restaurante, cafenele, mici magazine sau ateliere pentru te miri ce. Iar daca te pierzi nu-i nici o problema, gasesti imediat un localnic care te vede uitandu-te intrebator in jur si care te ajuta sa iesi la liman, ba chiar se ofera sa te conduca el acolo unde doresti si caruia pe drum nu-i tace gura nici o secunda, indiferent daca tu pricepi sau nu o iota din ce-ti spune.
Noi am ajuns in Trastevere intr-o dupa amiaza tarziu, dupa ce vizitasem Vaticanul. Cu autobuzul, fiindca pana aici nu exista nici o statie de metrou. Si am fost atat de incantati de atmosfera boema si de stradutele atat de pitoresti incat am “navigat” fara harta pe ele, pana am simtit ca nu ne mai tin picioarele. Trastevere are multe atractii, din cele mai cunoscute si vizitate amintesc doar cateva:
- Vila Chigi (indicatoarele o indica drept Villa della Farnesina) despre care ghidul meu zicea ca are o loggie conceputa si pictata de Rafael si multi pereti pictati de acelasi pictor. Dar nu am mers sa o vedem, a ramas pe loc de cinste pentru o ulterioara vizita la Roma.
- Basilica Santa Cecilia in Trastevere, o capodopera gotica cu statuia sfintei care dateaza din 1600- nici pe ea nu am vazut-o fiindca pur si simplu atata ne-am invartit pe stradute incat nu am gasit-o.
- Basilica Santa Maria in Trastevere despre care se zice ca e posibil cel mai vechi edificiu crestin din Roma, fondata in sec. 3 d.H. Are si acum o fatada impunatoare, un tavan impresionant pictat de Domenichino si mozaicuri foarte bine conservate, care evoca scene din viata sfintei Fecioare, cu niste culori fantastice. Am vizitat-o in fuga, avand doar 10 minute la dispozitie pana la inchidere.
- Muzeul National Trastevere, unde mie mi-a placut foarte mult gradina interioara, flancata cu pereti de sticla si unde am stat neinvitati la un concert de coarde, fiindca odata intrati in muzeu nimeni nu ne-am mai intrebat de sanatate si auzind muzica foarte frumoasa care se auzea dintr-o camera de la parter am intrat si noi sa vedem ce se intampla acolo. Iar o domisoara ne-a facut un semn prietenos sa luam loc pe scaune si cum era sa nu o ascultam. Numai ca datorita concertului, abia am mai avut timp sa vizitam muzeul, fiindca era aproape de ora de inchidere. Specificul muzeului astuia este viata acestui uimitor cartier, aici am vazut sali care reproduceau scene din viata oamenilor care au locuit in cartier, din diverse epoci si cu diverse ocupatii, dar si o uimitoare expozitie de picturi pe sticla, cu peisaje din cartier si cu diferite personaje.
Piata din fata basilicii Santa Maria in Trastevere este un fel de punct zero al cartierului, aici se afla o minunata fantana pe treptele carei sunt diversi artisti ambulanti iar in squar sunt ori tarabe ale artizanilor ori mici restaurante sau cafenele. Aici am stat si noi sa bem un pahar de suc de portocale care mi-a provocat o surpriza rasunatoare (la propriu- C. mi-a zis apoi ca am scos niste sunete asemanatoare cu cele ale personajului lui Meg Ryan din “When Harry met Sally”) fiindca inauntru paharului era si inghetata , iar combinatia de suc de portocale cu inghetata de piersici mi-a placut la nebunie.
Normal ca intunericul ne-a prins bantuind inca pe stradutele inguste din Trastevere si doar faptul ca stiam ca suntem departe de hotel si ca o sa facem o groaza pana acolo, m-a convins intr-un final sa pornim incet incet catre casa. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu