Rothenburg ob der Tauber

Fiindca se apropie Craciunul, care este sarbatoarea cea mai draga mie, m-am gandit sa scriu despre atat de specialul orasel medieval Rothenburg ob der Tauber, care mai numit si “eternul oras al Craciunului”.

In primul week-end petrecut la Frankfurt, Annette, coordonatoarea noastra, ne-a organizat o excursie de 1 zi in acest orasel, tocmai pe considerentul apropierii Craciunului si de a vedea “desfasurarea” de forte germane legata de aceasta sarbatoare.

Ca locatie, oraselui este situat in landul Bavaria, regiunea Franconia, pe malul raului Tauber, de unde ii vine si numele. Din Frankfurt noi am facut cu autocarul cam 2 ore, mergand intins, pe autostrada.

Orasul se intinde pe o suprafata de numai  44 km patrati si numara aproximativ 12.000 locuitori. Ca sa va faceti o idée despre cat de aglomerat este, spun numai ca este vizitat anual de peste 3 milioane de turisti. Bine bine, dar o sa va intrebati unde incap toti oamenii astia: mai ales ca, in primul rand restrictiile de constructie sunt drastic. Fiind un oras medieval, toate casele/constructiile sunt cele originale sau reconstruite dupa cele originale. Ei bine, toate casele sunt riguros organizate: la parter magazine, restaurant, baruri, la etaj camerele de oaspeti arhipline tot timpul anului, la mansard pe 2 sau 3 nivele locuintele localnicilor, si sub acoperis ateliere sau birourile.Traficul este permis in oras, dar numai in anumite portiuni si numai daca circuli in asa fel incat sa nu deranjezi pe nimeni.  Daca deranjezi, amenzile sunt usturatoare. Autocarul nostru oricum a parcat undeva in afara orasului, iar restul drumului noi l-am facut pe jos, trecand peste santul de aparare si acum umplut cu apa si portile grele de la intrarea in oras.

Un pic de istorie: regiunea este locuita inca din vremea celtilor. Apoi a devenit crestina. Castelul imperial si fortificatiile s-au construit in 1142, dar a fost abandonat  in 1167, dupa moartea ducelui Friedrich, ca un cutremur sa-l distruga la mijlocul sec.14. La inceputul sec.15 orasul cunoaste apogeul dezvoltarii lui comerciale si sociale, numarand peste 6000 de locuitori fiind astfel cel mai populat oras al imperiului. La mijlocul sec.16 orasul este reformat si este angrenat in razboiul de 30 de ani dintre catolici si protestanti. O frumoasa legenda dateaza de atunci: se zice ca atunci cand a fost cucerit de catre catolici, primarul orasului, Georg Nusch ar fi pus un ramasag cu comandantul catolicilor, von Tilly, care dorea sa execute 4 din sfetnicii orasului. Ramasagul consta din a bea un pocal de 3.25 litri de vin, dintr-o suflare, fara a pune pocalul jos. Primarul Nusch a reusit isprava, impresionand astfel pe von Tilly, si salvand pe cei 4 de la moarte dar si orasul de la distrugere. Ca dovada a acestei ispravi, ceasul montat pe turnul cladirii Ratstrinkstube (Birtul sfetnicilor) i-au fost adaugate 2 figurine, care-i reprezinta pe cei doi, iar un festival intitulat „Meistertrunk”- Master Draught are loc anual in oras. In 1802, dupa 500 de ani de independenta, orasul este anexat Regatului Bavariei. In 1945, in timpul bombardamentelor, peste 40% din cladirile orasului au fost distruse. O munca titanica, de reconstructie, a inceput dupa razboi, transformand orasul intr-unul din cele mai bine conservate orase medievale din lume si unul din cele mai vizitate de turisti.

Dar sa nu uitam ca Rothenburg-ul este denumit si „Orasul Craciunului”.

Numele asta i se trage datorita faptului ca marea majoritate a localnicilor se ocupa cu fabricarea ornamentelor de Craciun. Ornamente lucrate manual sau mestesugaresc, de o diversitate, frumusete, bun gust si rafinament cum nu am vazut in viata mea. Si sa nu va inchipuiti ca daca sunt multe sunt si ieftine. Ei bine, in nenumaratele magazine unde aceste ornamente se vand, preturile sunt cam la fel, nu difera cine stie ce. Ca sa va faceti o vaga idee: un set de 4 globuri-12 eur, o albinuta din lemn trasa de sfori- 6 eur, un suport mic de lumanare din sticla pictata manual- 8 eur, o papusica mica din lemn-20 eur, una mai mare din portelan-50 eur, si cate si mai cate...bani sa ai si loc in bagaje ca sa ai unde le pune. Oricum, vizitand magazinele, frenezia cumparaturilor te cuprinde fara sa vrei si nici nu-ti dai seama cand te trezesti cu buzunarele goale.

Exista tururi special organizate pentru turisti, cu ghid vorbitor de engleza, unele de zi si unele de noapte, care incep dupa ora 8 seara, care dureaza ori 2 ore, ori 4 ore. Noi am avut parte de turul de zi, de 2 ore.

Separat de turul organizat prin oras, noi am vizitat pentru 2 ore German Christmas Museum, un muzeu unic in lume, cu colectii absolut fantastice despre traditiile de Craciun, de la originile sale, cand pomul de Craciun se impodobea cu ce avea familia mai bun de mancare in casa, pana in prezent, cu decoratiuni splendide.

Turul nostru organizat a inceput in Marktplatz (Piata Centrala) care este centrul urbei. Aici se afla Rathaus (Primaria) , care e compusa din 2 cladiri: in fata o cladire in stil renascentist care dateaza din sec.16 si turnul primcipal gotic, care dateaza din sec.13. cladirea este remarcabila cu atat mai mult cu cat nu are nici o fundatie. Langa aceasta se afla cladirea Ratstrinkstube, de care am vorbit mai sus, care atrage o groaza de turisti, prin defilarea figurinelor de pe ceas (mi-a amintit cumva de Orlov, ceasul astronomic din Praga, la o alta scala si la alte dimensiuni bineinteles). In sudul pietei este fantana Sf. George, despre care ghidul ne-a povestit ca are 8 metri adancime si capacitatea de 100.000 litri de apa, asigurand in trecut alimentarea cu apa a orasului.

Tot in piata centrala se afla si Historiengewolbe, in traducere libera Tezaurul istoric, un muzeu dedicat vietii orasului in timpul razboiului de 30 de ani, pe care nu l-am vizitat din lipsa acuta de timp.

Ne-am oprit apoi sa vedem marea biserica St. Jacob, cea mai importanta a orasului, protestanta bineinteles si Reichsstadtmuseum (Muzeul Imperial). Acesta din urma, este adapostit de fosta Manastire Dominicana. Din sec.13 si pana in sec.16, maicutele au facut din aceasta manastire un loc al reculegerii si artelor. Am vizitat bucataria fostei manastiri, care se pare ca era unica sala incalzita a lacasului (deci si cea mai populata) si cateva din colectiile de arta pe care muzeul le adaposteste in prezent.

De aici, mergand pe langa zidul orasului, am ajuns la Klingentor, un bastion din sec. 15 care a servit si ca rezervor de apa. Am iesit pe poarta Castelului si am stat putin in gradinile acestuia. Nu prea mult, doar cat sa facem cateva poze de grup si alte cateva cu superba vale a Tauber-ului care se intindea sub noi.

La intoarcere ne-am oprit doar cat sa facem cateva poze muzeului Torturii si apoi ne-am intors in piata centrala.

Dupa pranz am avut liber pentru a explora pe cont propriu orasul: am facut zeci de poze caselor medievale, toate cu cate un magazinas sau restaurant sau berarie la parter, cu cate un pom plantat in fata si care facea practic parte din fatada si nu m-am putut opri sa nu remarc ca nu existau deloc reclame: adica ceea ce stim noi ca se numesc reclame. Se pare ca una din cele mai stricte legi locale nu da voie reclamelor luminoase decat ca si parte componenta a fatadei, si atunci ele au devenit niste adevarate piese de muzeu, minunat lucrate.

Orasul are multe muzee si daca este timp se poate vizita mult mai mult decat am facut-o noi: Craftsmen’s House, Doll and Toy Museum, Medieval Crime museum, Toppler Little Castel, etc.

Dar oricum toata savoarea acestui oras este data de zecile de magazinase cu ornamente de Craciun, unde numai intratul si privitul oricum fac un adevarat deliciu. Fara sa-mi dau seama, mi-am umplut rucsacul cu cumparaturi, ornamente bineinteles dar si jucarii, carticele si un magnific medalion de chihlimbar, pe cat de frumoase pe atat de buna calitate, incat le am pana si acum si probabil le voi mai folosi inca multi ani de acum incolo. Incepand de la sfarsitul lunii Noiembrie, in Piata Centrala este organizata si o piata de Craciun, traditionala bineinteles, unde savoarea orasului este completata de carnatii fierti si de vinul sau cidrul fierbinte.