O zi in Salonic

Ziceam in postarea precedenta ca Salonicul se merita vizitat si nu doar tranzitat. De tranzitat, il mai trazitasem in trecut, in drum spre Macedonia, dar fara sa intru efectiv in oras. Auzisem ca e un oras mare, aglomerat, murdar, poluat si cu criminalitate ridicata. Ajungand insa acolo am realizat ca nu-i deloc asa, ba chiar orasul m-a incantat de-a binelea pe alocuri.

Cred ca e foarte important unde-ti alegi cazarea in Salonic. Este de precizat ca orasul vechi, unde se gasesc majoritatea locurilor de interes, este destul de vast iar stradutele inguste si intortocheiate iti lasa impresia unui adevarat labirint. Daca Salonicul este doar tranzitat atunci se merita ca cazarea aleasa sa fie undeva in afara orasului vechi, unde daca intri cu masina locul de parcare este o adevarata problema. Daca insa optiunea este si de vizitare, atunci cazarea ar trebui aleasa chiar in inima orasului vechi, de unde deplasarea se poate face si sau numai pe jos.

Mai trebuie sa zic ca orasul, al doilea al Greciei dupa Atena, este inconjurat de o centura de autostrazi iar fara GPS nu prea ai sanse sa-ti gasesti drumul prin oras, daca cauti o anume adresa si trebuie sa nimeresti exit-ul exact de pe autostrada.

Pe noi ne-a dus GPS-ul fix in fata hotelului, masina am lasat-o in parcare si am recuperat-o doar dupa 2 zile, cand am plecat mai departe. Toate plimbarile prin oras le-am facut pe jos, chiar si atunci cand am urcat pana la zidurile bizantine care imprejmuiesc inca orasul vechi.

Salonicul este un oras atat de vechi, cu o istorie veche de peste 3000 de ani si cu un trecut atat de zbuciumat, incat merita sa amintesc macar de cateva perioade din lunga lui existenta, tocmai pentru ca majoritatea obiectivelor lui dateaza din aceste mari perioade istorice sau culturale.

Perioada Greciei antice

Salonicul a fost intemeiat de catre Kassandru, in anul 315 i.H., in onoarea sotiei lui, Thessalonika (sora vitrega a lui Alexandru cel Mare), numita astfel de tatal ei, regele Filip al Macedoniei , pentru ca s-a nascut dupa victoria acestuia asupra Thessaliei. Din aceasta perioada s-au pastrat putine artefacte sau constructii, vechea Agora greceasca fiind reconstruita si extinsa de catre romani.

Perioada Romei antice

Dupa anul 146 i.H. Salonicul a fost cucerit de catre romani, care l-au transformat in capitala provinciei Macedonia si care au construit Via Egnatia, un drum care venea din Occident, trecea prin Salonic si ducea catre Bizant. Acest drum a facut ca orasul sa prospere economic, cu atat mai mult cu cat, in timpul triumviratului lui Octavian-Marc Antoniu si Cassius, orasul s-a declarat de partea primilor, atragandu-si statutul de “oras liber” dupa victoria acestora. Mai trebuie spus ca, in primii ani ai crestinismului, aici a trait si a predicat Sfantul Pavel, pana cand a fost alungat de catre comunitatea evreiasca.  Iar putin mai tarziu, Imparatul Galeriu si-a construit aici un palat si mai multe constructii publice. Pe timpul lui Galeriu, a fost martirizat Sfantul  Dumitru, care a devenit patronul spiritual al orasului.

Edificiile din epoca romana s-au pastrat mai bine si sunt mai numeroase decat cele grecesti, astfel Forumul roman, Arcul lui Galerius sau ruinele palatului acestuia sunt astazi puncte de interes in interiorul orasului vechi.

Perioada Bizantina

 A fost perioada de maxima inflorire si dezvoltare a orasului, datorita pozitiei lui privilegiate in Balcani si a Viei Egnatia. Nu a putut totusi insa sa eclipseze Constantinopolul, care era capitala imperiului bizantin. Din portul de aici plecau corabii spre Constantinopol, Genova sau Pireu si se intorceau incarcate cu marfuri care plecau mai departe pe Via Egnatia. Este perioada de maxima inflorire a constructiilor, din aceasta epoca pastrandu-se numeroase biserici si bazilici, precum si fortificatiile bizantine care au imprejmuit orasul.

Perioada otomana

Paradoxal este ca, pe timpul celor 500 de ani de ocupatie otomana, in Salonic au prosperat comunitatile evreiesti, fiind predominanti ca si populatie pana in secolul 19. Salonicul este cunoscut drept locul nasterii celui care este recunoscut drept intemeitorul Turciei moderne- Mustafa Kemal Ataturk, casa natala a acestuia fiind astazi transformata in muzeu. Din timpul turcilor s-au pastrat bai publice si moschei, pe care noi insa nu le-am vazut, din lipsa acuta de timp.

.

Nu stiu sa zic cate zile este ideal sa-ti aloci pentru a vizita principalele atractii ale Salonicului. Pentru ca noi am stat in Salonic doar o seara si o zi plina, a trebuit sa ne alegem foarte atent obiectivele vizitate. Am avut si ghinionul ca ziua noastra de vizita sa pice intr-o zi de luni, cand absolut toate muzeele si multe alte puncte de interes erau inchise.

Este de mentionat ca orasul vechi se intinde pe mai multi kilometrii, de-a lungul cheiului care merge paralel cu strada Nikis si care se termina intr-un capat cu Capitania iar in partea cealalta cu Turnul Alb si cu statuia lui Alexandru cel Mare. Orasul vechi urca spre dealurile imprejmuite de zidurile bizantine. Intre zidurile bizantine si Golful Thermaikos se desfasoara un furnicar de stradute inguste si lungi, unele care merg paralel cu marea, altele care unesc zidurile cu cheiul. Pe chei este amenajata o pista pentru biciclisti, asa ca poate fi o foarte buna idee de inchiriat o bicicleta si de strabatut astfel vechiul oras pentru a mai scuti din oboseala mersului pe jos.

Avand hotelul aflat chiar langa Forumul roman, normal ca noi am inceput vizita Salonicului cu acesta. Si nici nu puteam alege un alt loc mai potrivit pentru vizita. Din pacate noi am ajuns in oras duminica dupa ora 18, iar lunea oricum peste tot era inchis, asa ca nu am putut vizita si Muzeul din incinta Forumului. Forumul roman a fost construit peste vechea Agora greceasca a orasului in secolul 2 d. H. si a fost centrul administrativ si cultural al orasului pana in secolul 5. Avea o forma rectangulara si era strabatut de Via Egnatia. Se pastreaza foarte bine vechiul teatru roman, care a fost restaurant integral dupa 1960 si unde pana si astazi se tin unele spectacole si manifestari artistice. Forumul mai continea o piata centrala marginita de coloane din marmura (una pastrata foarte bine), bai publice, magazine si constructii publice. Arcadele s-au pastrat foarte bine, iar situl este in continua reconstructie si restaurare.

teatrul din Forul roman

Piata Aristotel

Este piata centrala a orasului. A fost proiectata in 1917 dupa un incendiu devastator, de catre un architect francez. In anii ’50- ’60 au fost ridicate de o parte si de alta a pietei cele doua cladiri emblematice: Olympion si Electra, care astazi functioneaza ca si hoteluri de lux. Piata se deschide catre Golful Thermaikos, iar inspre nord se continua cu o lunga zona pietonala. De o parte si de alta acestei zone pietonale sunt nenumarate magazine, restaurante sau hoteluri si aici se poate spune ca este centrul turistic al orasului. In prima seara noi am gasit Piata plina de vanzatori ambulanti, artisti de pantomima si muzicanti ambulanti. Bucurie maxima pentru copii, care alergau de la o taraba la alta si voiau tot ce vedeau. Am incercat un restaurant de pe o straduta adiacenta, cu mese scoase afara direct in aleea pietonala, unde am mancat caracatita proaspata si unde am ascultat doi muzicanti de bouzukia.

in Piata Aristotel

La hotel ne-am intors mult dupa ora 10 seara, cu copilul obosit atarnat de gat si am mers si noi la culcare morti de oboseala si dupa drumul de 11 ore si orele de plimbare pedestra din amurg.

O doua zi ne-am delectat cu varietatea micului dejun de la hotel si am fost placuti impresionati de amabilitatea personalului (nu aveau la micul dejun ceai verde simplu ci numai in diverse combinatii, iar eu i-am intrebat daca exista totusi la bar sau la bucatarie ceva ceai verde simplu. In cinci minute s-a prezentat barman-ul cu ceaiul cerut iar cand am vrut sa-l platesc, mi-a zis ca intra in consumatia de la micul dejun. Partea si mai frumoasa a fost ca a doua zi nici nu a mai trebuit sa cer, barmanul a tinut minte si mi-a adus ceaiul fara sa mai zic nimic).

Dupa micul dejun, cu harta in mana, am purces sa descoperim locurile de interes din oras. Era in jur de ora 10 si déjà termomentrul trecea bine de 30 de grade. 

Mai intai am gasit Panagia Acheiropiitos, o biserica construita imediat dupa Sinodul din Efessus (cel in care Fecioara Maria a fost declarata “Mama lui Dumnezeu), fiind una din cele mai vechi biserici crestine functionale de la origini. Biserica pastreaza multe din decoratiunile initiale atat la exterior cat si la interior.  S-au gasit insa mozaicurile originale care decorau podeaua, doua randuri de mozaic, care acum sunt in restaurare.  In sec. 15 a fost transformata in moschee de catre otomani, refiind crestinizata dupa 1913.

Panagia Acheiropoiestos

Urmatoarea oprire am avut-o la Agia Sophia. Este o biserica bizantina construita in sec.7 dedicata “intelepciunii lui Dumnezeu”. Sub ea s-au gasit ruinele a doua temple mai vechi, din perioada precrestina. Biserica este o replica la sclala mica a Hagiei Sofia din Istanbul, iar stilul ei architectonic face trecerea de la cel al bisericilor in forma de cruce cu un dom la cel al marilor domuri construite mai tarziu. In interior este un magnific sanctuar si mai multe fresce si mozaicuri vechi, iar in perioada otomana a fost si ea convertita in moschee.

Agia Ekaterini, o biserica bizantina construita in perioada anilor 1320-1330. Biserica are la exterior niste ziduri si coloane bizantine care s-au pastrat foarte frumos, dar din pacate la interior frescel e originale nu s-au pastrat, fiind efectiv spalate de musulmani, pe timpul cuceririi otomane, cand biserica a fost transformata in moschee.

Urmatoarea oprire a fost la impozanta biserica rotunda cunoscuta sub numele de Rotonda. Am gasit-o inchisa, dar i-am dat un ocol ca sa vedem mai bine marele dom circular, turnul inalt si decoratiunile exterioare. Biserica dateaza din secolul 4 si pastreaza inca la interior un mozaic din aceea perioada.

Rotonda

Mergand spre golf, am trecut pe langa Palatul lui Galerius, aflat in ruine si subiectul unei munci enorme de restaurare. Aici am gasit o echipa de arheologi care lucrau de zor si cu toate ca harta mea prezenta un atrium cu mosaic si o sala a tronului cunoscuta sub numele de Octagon,  nu am inteles mai nimic din ruinele pe care le-am vazut. Palatul aceste se pare ca este unicul complex din Grecia care dateaza din epoca quatrumviratului roman (diviziunea  Imperiului roman in cel de apus si de rasarit cu doi imparati Augustus –Diocletian si Maximian si cu doi Cezari- Galerius in est si Constantin in vest) si cuprindea mai multe cladiri cu diferite functii: sala a tronului, atrium, o basilica si un nymphaeum. Un cutremur din secolul 5 a distrus complexul, parti din el incepand sa fie scoase la lumina abia in anii ’60.

Ruinele palatului lui Galerius

Aproape de capatul palatului, am gasit Arcul lui Galerius, cunoscut sub numele de Kamara.  A fost construit in 305 i.H. pentru a onora victoria Imparatului Galerius contra persilor. Arcul este decorat cu basoreliefuri care reprezinta scene din batalii, din marsurile imparatului, dar si scene reprezentand puterea quadrupla care conducea in aceea perioada ca si putere dominanta a lumii.

Pentru ca obosisem, ne-am oprit la o terasa in fata Arcului ca sa ne odihnim si sa mancam niste inghetata, iar R. sa alerge dupa niste porumbei, total indiferent la comentariile unei grecoaice batrane care-l mustra in limba ei pentru ca copilul nu intelegea sa lase pasarile in pace.

Kamara

Arcul lui Galerius si Rotonda

Pe o caldura torida, am plecat apoi mai departe, trecand pe langa Agia Panteleimon, o manastire veche din sec.14, catre Turnul Alb (Lefkos Pyrgos), simbolul orasului, pe care l-am gasit bineinteles inchis. Dar chiar si vazut numai pe dinafara turnul asta este clar monumentul numarul unu al orasului. Aici pe la mijlocul secolului 5 exista un vechi turn de aparare pe ruinele caruia  s-a inaltat actualul turn, se banuieste, de catre venetieni. Vechiul turn era extensia zidurilor bizantine care inconjurau orasul, ca si punct terminus situat pe plaja. Actualul turn este circular si isi trage numele de la vopseaua alba cu care erau vopsite zidurile exterioare. Pe timpul cuceririi otomane aici au fost schingiuti si executati prizonierii de razboi, de unde numele de ‘turnul insangerat” pe care l-a purtat in aceea perioada. Ca si dimensiuni: are 30 metri inaltime, sase etaje si un diametru de 70m. In 1890, in incercarea de al moderniza, turnul a fost vopsit in alb si atunci a capatat denumirea actuala. Astazi adaposteste un muzeu de antichitati, dar nenumaratii tursti care-l viziteaza sunt in primul rand interesati de panorama care se vede de la ultimul etaj.

Agia Panteleimon

Turnul Alb

Ignorand caldura torida de afara ne-am hazardat sa urcam spre Zidurile bizantine .

Acestea  se intindeau pe o lungime de 7-8 km si aveau o inaltime de 10-12 m. Acopereau o suprafata in forma de trapez, in in partea Nordica se uneau cu zidurile Acropolei. Astazi mai exista doar 3 km din aceste ziduri. Din loc in loc zidurile erau intarite cu porti si turnuri de aparare. Astazi mai exista doar cateva din aceste turnuri din care cele mai cunoscute sunt Turnul Alb si Turnul Triunghiular. Acesta din urma era bineinteles inchis, si nu am putut urca din pacate pe terasa acestuia, de unde, se pare vederea panoramic a orasului este superba.

De fapt, planul nostru final era sa ajungem la Gradina Zoologica, care se afla in Ano Poli, adica “orasul de sus”, adica partea de sus a orasului vechi. Partea aceasta de sus a orasului este listata in patrimoniul UNESCO si cuprinde o serie de stradute abrupte, case traditionale, cateva biserici pitoresti, si am constatat ca terasele restaurantelor erau pline de oameni care stateau la un frappe sau la o bere.

Am mai constatat ca, pe jos, am facut mai mult de o ora pana la zidurile bizantine, unde am ajuns eu una sfarsita de oboseala, din cauza caldurii si a drumului in panta iar pe final a nenumaratelor scari pe care a trebuit sa le urcam catre Turnul Trigoniou (sau Turnul Triunghiular). Acesta era cel mai mare turn din cadrul fortificatiilor, construit probabil in sec.15. Era si acesta bineinteles inchis,  asa ca, ajunsi pana la poalele lui, l-am admirat, am facut poze , am admirat pitorescul Ano Poli, am facut cateva poze cu panorama orasul vazut de sus si …ne-am intors in orasul vechi.

Turnul Triunghiular

Salonic vazut de sus, de langa Zidurile Bizantine

Zidurile Bizantine

pe o straduta in Ano Poli, in fata Turnului Triunghiular

Casa in Ano Poli

Am cautat o taverna unde sa luam pranzul si fara prea mare efort am gasit una mica si modesta, cu aer conditionat si mancare excelenta, unde de 20 eur am mancat pe saturate si noi si copilul. Ne-am intors la hotel pentru ca R. zicea ca vrea sa doarma, si l-am crezut pentru ca si pe noi ne molesise caldura, mersul pe jos, mancarea dar mai ales berea bauta la taverna. Asa ca, pe canicula de dupa pranz, am dormit bustean cateva ore si ne-am trezit in jur de ora 18, revigorati si gata din nou de plimbare.

Am luat-o incet incet spre portul vechi, astazi loc de promenada si considerat “cool” de tinerii din oras. Vechile hale si antrepozite au fost transformate in baruri si cafenele care si-au intins mesele pana aproape de marginea cheiului, de abia aveam loc sa trecem din cauza aglomeratiei. Inca se mai pastreaza vechile sine ale macaralelor care descarcau marfurile si vechile piroane pentru andocarea navelor, care dau un aer de inedit absolut. Aici ne-a prins amurgul si pozele facute ne-au iesit minunat.

Intrarea in port

pe chei

Capitania si vama

portul in amurg

Nu am stat prea mult, pentru ca briza era puternica si fara soare, senzatia de racoare si umezeala devenea evidenta dupa cateva minute, asa ca am mers sa luam cina in micul si pitorescul cartier Ladadika. Este de fapt o insiruire de cateva stradute, salvate ca prin minune de la incendiul de la inceputul sec.20. Casele au fost restaurate si la parter functioneaza multe taverne traditionale. Am gasit una cretana si am stat afara, pe niste canapele din piele alba, ca sa mancam calamari si caracatita la gratar si sa bem un ouzo si o bere Mythos, ascultand muzica.

in cartierul Ladadika

Ne-am intins cu cina pana tarziu, iar la hotel am ajuns din nou pe bezna, dar foarte multumiti ca reusisem sa vedem intr-o zi cat intr-o saptamana, adica foarte mult din ce ofera Salonicul vizitatorilor sai.