Jawa de Vest- Bandung, Bogor si Taman Safari Park

Lasand in urma Jawa Centrala, am plecat spre destinatia finala a calatoriei noastre mamut prin Indonezia: provincia Jawa de Vest.

Este provincia cea mai aglomerata a insulei Jawa si din punct de vedere geografic se pot zice despre ea doua lucruri: ca are cativa vulcani inconjurati de paduri ecuatoriale si unde teritriul este impartit in cateva parcuri nationale, si ca are in rest cateva campii fertile terminate in zona coastelor cu plaje aglomerate. Locuiorilor provinciei li se zice Sundanesi, care, spre deosebire de cultivatii si rafinatii lor confrati din Jawa Centrala, sunt niste oameni mult mai individualisti si cu un ascutit simt al umorului. Noi romanii i-am categorisit drept “mistocari”, asi la negociere si la a atrage cat mai multi bani de la calatori.

Prima noastra oprire a fost la Bandung, numit si Kota Kembang-City of flowers. Flori insa nu prea am vazut in acest oras aglomerat, locuit de peste 2 milioane de locuitori. Poate ca or fi fost mai multe flori aici in anii de dinaintea celui de- al 2-lea razboi mondial, cand era o colonie olandeza, linistita, universitara, cu magazine scumpe si cu case frumoase si elegante, asa incat era numit si Parisul Jawei. Acum este un oras industrial (este un centru al fabricarii textilelor de unde se exporta in intreaga lume), poluat si mizer, unde singurul lucru care mi-a placut a fost clima mai racoroasa, dar fiindca este situat intr-un bazin inconjurat de vulcani si de paduri. Orasul are cateva atractii, toate amintind de epoca coloniala, dar noi ne-am oprit pe Jean’s Street sau strada blugilor in traducere mot-a-mot.

Aici m-am amuzat teribil in fata firmelor de la intrarea magazinelor, cinematografelor, restaurantelor, a salilor de jocuri sau magazine auto: toate avand reclame stradale extrem de kichioase si toate copiind reclamele marilor cinematografe de pe Broadway. Nu m-am putut abtine sa nu fac cat mai multe poze aici, cot la cot cu zecile de turisti asiatici care trageau cadru dupa cadru cu o dexeteritate de invidiat. M-am mai oprit intr-unul din nenumaratele outlet-uri de haine, cu preturi intr-adevar mici, de unde am cumparat cateva haine (ar fi fost si pacat de altfel, daca tot ajunsesem in capitala mondiala a textilelor!).

Am terminat ziua la hotel, din fericire unul de cinci stele, dar care nu m-a impresionat din nou cu nimic, asa ca nici nu merita sa-l pomenesc.

Fata mergand la scoala in Bandung

traficul din Bandung

magazin de arme pe Jean's street

familie pe scuter

reclamele de pe Jean's Street

A doua zi am plecat spre vest, trecand pe langa parcul national Gunung Gede, cu destinatia Bogor. Orasul este situat cam la o ora de condus fata de capitala Jakarta si spre deosebire de acesta este linistit, curat si cu o clima racoroasa si aer respirabil.

Principala lui atractie este Kebun Raya (gradina botanica). A fost infiintata de britanici, in 1817 si a devenit renumita in intreaga lume inca din sec.19 datorita nenumaratelor specii de plante tropicale si a cercetarilor care se fac aici pe plantele de ceai, cassava si tutun. In total gradina botanica include 15.000 de specii de arbori si plante dintre care 400 tipuri de palmieri si peste 500 tipuri de orhidee. Celebra este asa numita “Alee a orhideelor”, unde , ca sa ajungi cu bine, trebuie sa ai o harta a parcului sau un ghid inchiriat.

Aici, chiar la intrare in Gradina Botanica, ne-am prins o ploaie teribila. Suvoaie de apa se scurgeau din cer alcatuind o adevarata perdea de apa prin care era imposibil sa mergi. Asa ca ne-am adunat cu totii in holul de la intrare, impreuna cu cateva clase de copii de scoala primara. Care, foarte disciplinati, s-au aliniat pe jos si la indemnul profesorilor, au inceput sa cante. Atat de tare si frumos si de organizat, incat au dat o adevarata reprezentatie care a tinut jumatate de ora, spre deliciul zecilor de turisti straini, care nu mai pirideau sa le faca poze sau sa-i filmeze. Iar ei, dragii de ei, cantau si mai tare si zambeau ingereste, vazand cat sunt de apreciati.

Datorita lor nici nu am vazut cand s-a oprit ploaia, iar ghidul nostru a dat in sfarsit o dovada de ingeniozitate: a vorbit cu unul din paznici si ne-a pus la dispozitie o masinuta de patrulare, cu bancute exterioare, gandidu-se sa ne transporte cate 6 spre principalele puncte cheie ale parcului.

Insa nu a tinut cont de faptul ca noi romanii nu avem egal la improvizatii, pentru ca tot grupul de 17 oamenii ne-am urcat in picioare in masinuta, care a pornit la drum pe aleile parcului, spre hazul si distractia noastra si a tuturor celor cu care ne intalneam. “Aplecati” striga ghidul, ori de cate ori riscam sa dam cu capul in vreo ramura de copac mai joasa, sau “atentie la curba”, iar noi toti radeam cu lacrimi de pronuntia lui si de ineditul situatiei.

Si asa am reusit sa vedem Istana Bogor- adica palatul prezidential, aflat in partea de nord a parcului, o cladire superba, construita de olandezi in 1856, care a devenit ulterior casa guvernatorului Raffles si mai apoi resedinta oficiala a presedintelui Sukarno-, Gradina mexicana, Colectia de plante de apa, Herbarium, Colectia de plante carnivore- unde ne-am oprit pentru ca aici cativa cercetatori erau foarte incantati de “inflorirea”unei plante carnivore gigantica, pe care o pazeau zi si noapte de cateva saptamani- Orhidarium si punctul final Casa Orhideelor.

Aici cresc si sunt reproduse peste 500 de specii de orhidee, culese din padurile Indoneziei. Am aflat aici despre orhidee ca sunt de mai multe feluri in functie de locul unde se dezvolta: epifitice, terestre si saprofitice. Multe din ele sunt listate ca fiind rare, unele pe cale de disparitie si altele chiar disparute, atata vreme cat nu se mai gasesc deloc in salbaticie. Casa Orhideelor are si un laborator genetic, unde florile sunt reproduse prin seminte sau chiar clonare. Si are si un mic magazin, de unde se puteau cumpara atat flori gata crescute, cat si rasaduri sau seminte.

Eu nu am avut curaj sa cumpar nimic de aici, pentru ca mi se pare o mare responsabilitate sa inveti sa cresti si sa ai grija de aceste flori, eu abia reusind sa am grija de florile mele de acasa, clasice flori romanesti, nepretentioase si rezistente.

Am terminat vizita la restaurantul din Gradina Botanica, care avea o panorama splendida asupra peluzei din fata Palatului Prezidential, unde in fata lacului cu nuferi am zarit si cativa varani, iesiti sa caute de mancare probabil.

In ciuda ploii si a umezelii extraordinare de dupa, vizita la Gradina Botanica din Bogor a facut deliciul zilei si am plecat de aici zambitori si bine dispusi, mai ales de portia de rasete din masinuta minune.

piata din Bogor

casa traditionala in Jawa de Vest

copii cantand in gradina Botanica

Istana Bogor

poftiti la bord

Floarea carnivora

o calatorie inedita

restaurantul din Gradina Botanica

Destinatia finala a zilei avea sa fie insa si mai spectaculoasa. Plecand din Bogor ne-am indreptat spre Cisarua, care este o mica localitate de munte, unde bogatii Jakartei au toti case de vacanta. Este mica, cocheta, cu case superbe si cu un drum care se termina in inima muntelui, in fata intrarii de la Taman Safari Park.

Care este mult mai mult decat o simpla gradina zoologica. Este in acelasi timp un centru de ingrijire si reproductie a speciilor de animale rare si pe cale de disparitie, este un centru de educatie despre viata salbatica, este un loc unde familiile cu copii gasesc idealul in a petrece orele libere in natura si este un loc unde se face safari. Laolalta exista aici un resort luxos de vile, cu restaurant, piscina, jacuzzi, karaoke  si terenuri de sport. Adica, pe scurt, paradisul in aer liber.

Nu stiu cat costa un sejur aici, dar peste cativa ani l-as plati cu ochii inchisi, ca sa pot sta aici cu copilul macar cateva zile, si sa ne bucuram impreuna de multitudinea de programe educationale si de relaxare pe care le ofera parcul.

Noi am facut un safari, adica ne-am deplasat cu microbuzul pe o ruta de 2 ore, care ne-am permis sa vedem nenumarate animale in mediul lor natural. Nu exista custi aici, animalele se plimba libere, cele de prada fiind separate de celelalte prin obstacole naturale sau inteligent construite ca niste munti, ruine sau lacuri. Nu am vazut nici un ingrijitor pe traseu, dar am vazut camere, porti actionate de senzori si afise puse peste tot sa nu parasim masinile si nici sa iesim afara pe geamuri. Si am vazut nenumarate animale, care se deplasau liber, individual sau in cete- la un moment dat un strut ne-a alergat cateva sute de metri si nu ne-ar fi lasat sa plecam asa usor pana nu a intervenit o girafa care i-a blocat drumul.

Nu ne-am putut opri sa nu ne scoatem toti biscuitii, grisinele si covrigeii pe care-i aveam la noi si sa hranim gorilele, cimpanzeii sau ursii, in ciuda afiselor care interziceau asta. M-a impresionat cat de bine erau ingrijite animalele si pseudo-libertatea lor.

In final, in cale ne-au iesit elefantii. Si tare am vrut sa facem un safari si calare pe elefanti, dar nu a fost timp, asa ca ne-am multumit doar cu poze.

In tot cazul, Taman Safari Park este primul pe lista mea de locuri de revazut din Indonezia si-l recomand tuturor celor care ajung la Jakarta, ca si loc de relaxare si odihna activa.

Si parasindu-l cu mare parere de rau, am parcurs ultimii kilometri pana la Jakarta, orasul capitala a insulelor indoneziene. Care ne-am intampinat cu un trafic de nedescris, reusind sa facem 3 ore  ca sa ajungem pana la hotelul compus din doua turnuri gemene cu zeci de etaje, unde am incheiat ziua morti de oboseala.