Portugalia Nordica sau Regiunea Minho

Braga- Barcelos- Guimares

Ne-am hotarat ad-hos sa facem o excursie de o zi in nord-vestul Portugaliei, regiunea Minho, renumita mai ales datorita unui vin specific care se produce aici: Vinho Verde. Este un vin facut din struguri inca neajunsi la maturitate, cu o aroma si un buchet aparte si care se serveste racit la 8 grade, ideal pentru mesele din fructe de mare. Vinul asta mie mi-a placut la nebunie, cu toate ca, culmea, nu l-am savurat asa cum trebuie aici, in nordul Portugaliei, ci cateva zile mai tarziu, in Evora. Dar sa nu o iau inaintea faptelor.

Dimineata am plecat din Porto pe autostrada si numai dupa aproximativ 50-60km am ajuns la Braga.

Braga este un oras care este cunoscut in lume mai ales datorita faimoasei sale echipe de fotbal. Dar trebuie sa spun ca orasul acesta are origini pre-istorice si dateaza de pe vremea romanilor, cunoscut sub numele de “Bracara Augusta”. A fost ulterior cucerita de vizigoti si apoi distrusa de Mauri. Dupa ce Crestinii au recucerit orasul de la mauri, l-am refacut si aici asezarea a inflorit ca un adevarat centru religios dar si artistic, cucerindu-si renumele de “Roma Portugaliei”.

Braga are o mare densitate de cladiri religioase si adaposteste cea  mai veche Catedrala a Portugaliei. A fost construita din porunca Ducelui si Ducesei de Portucale, ale caror morminte se gasesc sub boltile catedralei. La origini cu arhitectura Romanesque, a fost insa distrusa partiala de mai multe ori de-a lungul timpului si asa se explica elementele Gotice si Baroce adaugate ulterior.

Orasul are nenumarate muzee: Muzeul Religiilor adapostit de Catedrala, Biscainhos Museum, cu colectii de ceramica si obiecte din argint, sticla si picturi in sec.17-18, Nogueira da Silva Museum, cu colectii de portelanuri, si picturi flamande, Museul de arheologie, dar cel mai vizitat de turisti este Sanctuarul Bom Jesus, pana la care trebuie sa urci nenumarate siruri de trepte.

Noi nu am reusit sa vedem nici un muzeu fiindca am avut ghinionul sa le gasim pe toate inchise, fiindca era o zi de sarbatoare. Nici nu ne-am incumetat sa urcam multimea de trepte pana la Sanctuar, asa ca ne-am multumit cu o plimbare pe stradutele orasului, unde erau nenumarate tarabe care vindeau obiecte de artizanat. Catedrala era plina ochi si am prins o slujba religioasa in toi, asa ca nu am putut face poze in interior. Asa ca am stat sa bem o cafea la una din restaurantele stradale din Praca da Republica, dupa care ne-am recuperat masina abandonata pe una din stradutele in panta si am plecat spre Barcelos.

Turnul Catedralei din Braga

straduta in Braga

Catedrala

Intrarea sudica a Catedralei

Basilica Nostra Senhora da Oliveira

Barcelos, situat doar la cativa km de Braga, este un mic orasel cu iz istoric. Este locul de unde a plecat legenda cocosului” Galo de Barcelos”, care a facut din aceasta pasare un simbol national.

Legenda spune ca un pelerin s-a oprit din drumul sau la Barcelos si a fost invinuit ca ar fi furat mai multe obiecte de valoare fiind condamnat la spanzuratoare. Inainte de moarte, omul si-a incredintat sufletul Sf.James. Se zice ca judecatorul care a judecat cazul pelerinului avea un cocos, care imediat ce pelerinul si-a spus rugaciunile, a inceput sa cante de nu-l mai oprea nimeni. Judecatorul a considerat cantecul cocosului drept un semn al nevinovatiei pelerinului si l-a absolvit de vina. Aceasta frumoasa legenda a consacrat cocosul ca si simbol al Portugaliei si este motorul din spatele industriei ceramicii din aceasta zona.

Orasul are si un monument in forma de cruce, precum si unul care simbolizeaza un cocos, unde am stat si noi cateva minute ca sa facem poze, iar apoi am plecat sa strabatem centrul modern al orasului, admirand nenumaratele magazine care vindeau ceramica de foarte buna calitate si minunat pictata.

Orasul are si un Muzeu al Ceramicii pe care oricat ne-am fi dorit sa-l vedem, l-am gasit in renovare, dar aici am luat un pranz extrem de gustos si ieftin, intr-un restaurant fara pretentii si tot aici am inaugurat Vinho Verde, de care aveam sa am parte din belsug in zilele urmatoare.

Barcelos

Galo de Barcelos

Dupa pranz am avut de solutionat o mica dilema: daca sa mergem spre nord-vest pana la Viana do Castelo, un oras monument istoric situat pe malul Oceanului Atlantic, sau sa mergem in directia opusa, la Guimares, un oras cel putin la fel de interesant ca si cel mai devreme mentionat. Si am ales sa mergem la Guimares…

Guimares, situat la 55 km de Porto, este considerat locul de obarsie a natiunii portugheze, deoarece in castelul de aici s-a nascut Alfonso Henriques, primul rege al Portugaliei. Dar Guimares este si locul de nastere a scriitorului Gil Vicente precum si a Parintelui Juliao, care avea sa devina ulterior Papa Ion XXI.

La intrarea in oras ne-a intampinat o placa comemorativa cu inscriptia “Portugal was borne here”. Orasul este dominat de fortareata antica, construita in sec.10, casa parintilor primului rege al tarii. Bineinteles ca am mers si noi sa-l vedem, si a trebuit sa ne straduim putin sa nu ne ratacim prin labirintul de stradute care alcatuiesc centrul vechi al orasului. Am avut noroc sa gasim un loc de parcare de cateva sute de metrii de fortareata si mergand pe jos, mai intai am remarcat minunatul Palat al Ducilor de Bracanca , o resedinta feudala din sec.15, cu o arhitectura gotica, construit intocmai dupa modelul unui castel frantuzesc de pe Valea Loirei. Palatul era inchis pentru lucrari de restaurare si nu l-am putut vizita asa ca nu am mai zabovit si am mers direct catre marele Castel Vimaranes, care este foarte bine conservat. S-au pastrat excelent portile mobile, cele 7 turnuri de paza, zidurile exterioare si o buna parte din cele interioare.

Dar ce ne-am placut mult mai mult decat Castelul in sine a fost gradina castelului, intinsa pe mai multe hectare, cu nenumarate specii de pomi si plante si unde se putea sta pe gazon la picnic. O multime de turisti ca si noi leneveau de-a binelea intinsi pe iarba din gradina, asa ca si noi am stat aici cateva ore bune, admirand florile, fluturii, pasarile si mai ales bucurandu-ne de soare si de aerul curat, si savurand un pahar cu limonada rece exact cat trebuia pentru caldura de afara.

Era aproape seara cand am plecat de la Castel si am facut inconjurul orasului cu masina, numai bine sa admiram Primaria, care in trecut a fost o manastire, biserica Nostra Senhora da Oliveira si interesanta Biserica Santos Passos, cu ales sale inalte turnuri ascutite.

Palatul Ducilor de Braganca din Guimares

statuia lui Alphonso Henriques

fatada Palatului de Braganca

In gradina Castelului

Castelul Vimaranes

Nu am luat cina in Guimares, am preferat sa ne intoarcem in Porto si sa cinam in Praca da Libertade, la o terasa unde in afara de vinul de Porto am apreciat niste prajituri foarte gustoase si cu extrem de multe calorii. Dar nu mai conta fiindca era ultima noastra seara in Porto si am preferat sa ramanem afara pana tarziu, si sa ne plimbam pe strazi fara directie si fara sa ne simtim catusi de putin obositi.