Lisabona in 2 zile

Pentru mine Portugalia va ramane o mare dragoste. Si asta fiindca in mai 2009 am explorat-o in luna de miere, intr-un circuit de 2 saptamani, care a inceput cu Lisabona. Ne luasem bilete de avion inca din februarie si din fericire Blue Air-ul avea inca zbor direct Bucuresti-Lisabona. La aeroport am facut comanda pentru o masina inchiriata, care urma sa ne fie livrata peste 2 zile direct la hotel, iar de hotel am fost foarte multumiti, fiindca era situat chiar langa parcul Eduardo VII si am putut sa ne miscam usor si de cele mai multe ori pe jos, fara sa fie nevoie decat in rare cazuri sa luam un autobus sau tramvai.

Fiindca urma sa stam in Lisabona doar 2 zile, ne-am stabilit planul de bataie in cele mai mici amanunte, selectand cu grija locurile pe care urma sa le vedem, astfel incat sa acoperim cat mai multe obiective.

Tin minte ca inca din avion m-a frapat spectacolul senzational al varsarii fluviului Tagus, sau Tejo, in Oceanul Atlantic, precum si lungimea celor 2 poduri peste fluviu: Ponte Vasco da Gama si Ponte 25 de Abril. La prima vedere orasul mi-a parut aglomerat si cu un trafic oarecum similar cu al Bucurestiului. Dar asta a fost singura similitudine pe care am gasit-o intre cele 2 orase. Primul nostru contact cu Lisboa a fost receptionerul de la Hotel, un domn trecut bine de 50 de ani, care nu prea vorbea engleza, dar cu care paradoxal ne-am inteles bine, si care ne-a dat o harta a orasului si ne-a aratat pe ea unde sunt cele mai apropiate restaurante. Si nu am sa uit cina din acea seara, cu creveti si peste proaspat, un fel de avanpremiera a nenumaratelor feluri de peste si fructe de mare pe care le-am mancat zilnic in Portugalia. Imi amintesc ca citisem undeva ca lusitanii, in afara de fotbal, nu prea se dau in vant pentru nici un alt fel de sport; insa am vazut destui oameni iesiti la jogging, mai ales dimineata, pe aleile parcului de langa noi.Si tot la prima vedere mi-au placut la nebunie trotuarele mozaicate, cu toate ca am avut un mare semn de intrebare cum ar fi putut doamnele sau domnisoarele sa mearga pe tocuri printre bucatelele de mozaic, pana cand le-am vazut “live”, pasind cu grija pe …borduri.

Vizita noastra in Lisboa a inceput cu povestea orasului, ascultata in bus-ul turistic pe care l-am luat sa facem asa numitul “Tagus Tour”. Iar povestea incepe cu fenicienii care au intemeiat aici o colonie in 800 i.C., apoi cu romanii care au ocupat colonia feniciana 500 de ani mai tarziu, apoi despre triburile vandalilor care s-au stabilit aici in sec.5-6, iar in final despre vizigotii care au adus o scurta perioada de pace inainte de invazia maura din anul 714. Labirintul de stradute din cartierul Alfama este o marturie vie a ocuparii maure. In anul 1174 regele Alfonso Henriques a recucerit orasul de la arabi si a inceput consolidarea unei noi identitati a regatului portughez, iar un secol mai tarziu Lisboa a inlocuit Coimbra ca si capitala a regatului. Sec.15 si 16 au adus perioada de varf a prosperitatii si infloririi orasului, fiindca epoca marilor descoperiri geografice si a marilor calatorii nautice care au adus regatului portughez suprematia navala, iar Lisabonei puterea stategica asupra rutelor de comert. In Noiembrie 1755 un mare cutremur a devastat orasul si a ucis peste 60.000 de oameni. Marchizul de Pombal, secretarul de stat al regelui Jose I si un mare admirator al Iluminismului, a reconstruit orasul aproape de la zero, aplicand noi planuri de urbanism, care mai tarziu au fost adoptate in toata Europa, iar arhitectura de astazi a orasului, cu forma rectangulara a strazilor si uniformitatea cladirilor, este cea caracteristica planurilor de reconstructie a lui Pombal, a carui statuie am admirat-o si noi, in Praca Marques de Pombal, la 2 pasi de hotelul nostru. 

In turul nostru am stabatut cartierul Baixa, pe Avenida da Liberdade, poate cel mai frumos bulevard al orasului, marginit de stejari seculari si decorat cu statui si fantani, pana in Praca do Rossio. Aceasta este considerata inima Lisabonei, punct de intalnire pentru localnici si vizitatori. Squarul se numeste Dom Pedro IV, dupa primul rege constitutional al tarii si este marginit pe de o parte de marele Teatru National D.Maria II, o frumoasa cladire neoclasica care a fost insa sediul Inchizitiei, iar pe alta parte de Estacao Rossio, gara centrala, o foarte frumoasa cladire cu o arhitectura care a devenit un exemplu al stilului neo-Manuelin, popular la sfarsitul sec.19.

Imediat langa O Rossio, este Placa da Figueira, placata cu marmura si dominata de statuia ecvestra a regelui Joao I, primul rege al dinastiei Avis. De aici pleaca 5 stradute paralele din care Rua Augusta este doar pietonala, cu nenumrate baruri, cafenele si mici restaurante, precum si cu nenumarati artisti care-si expun lucrarile in strada, si toate 5 stradutele fac legatura cu impozanta Praca do Comercio. Aceasta este un squar imens, marginit de Palacio National, reconstruit dupa 1755 si dominat de imensa statuie ecvestra a regelui Jose I. Partea nordica a squarului este marginita de o cladire cu portaluri si cu un mare Arc de Triumf, construit in stil Louis XIV, iar sudul este deschis catre fluviul Tagus, printr-o foarte inspirata scara de piatra monumentala, marginita de coloane venetiene, unde de fapt este si una din Estacao Fluvial, pentru pasageri.

O Rossio

Teatrul National D. Maria II

Praca o Rossio

Praca Dom Pedro IV

Manastirea Carmelitelor

Praca da Figueira

detalii O Rossio

Parcul Eduardo VII

Arcul de Triumf vazut de pe Rua Augusta

Palatul National din Praca do Comercio

Statuia lui Jose I

Podul 25 Abril

Cristo Rei

Coloanele venetiene de la capatul Praca do Commercio

Privind cu fata la fluviu, in dreapta se intinde cartierul Bairo Alto, iar la stanga incepe cartierul Alfama. Aici, in fata fluviului, periplul nostru pentru prima zi in Lisabona s-a incheiat si ne-am intors la hotel. A doua zi am inceput vizita cu cartierul Bairo Alto. Acesta, cu o succesiune de stradute in trepte, a fost lasat practic neatins de cutremur si pastreaza multe cladiri vechi, e adevarat multe si lasate in paragina, dar totusi pitoresti si aici este centrul vietii de noapte a orasului, unde in nenumarate baruri, se asculta live traditionala si sentimentala muzica Fado. Cel mai usor mod de a trece de la un nivel la altul al strazilor in panta, este sa urci cu liftul, aici gasindu-se mai multe: Santa Justa, Elevador da Gloria, sau Elevador da Bica. Chiar langa primul se inalta Manastirea O Carmo (a maicutelor Carmelite), considerata cel mai bun exemplu de arhitectura gotica in Lisabona. Am admirat-o doar la exterior, fiindca aveam multe alte obiective de atins. Insa ne-am oprit sa vedem Basilica da Estrela, o frumoasa constructie in stil rococo, cu o fatada impunatoare cu 2 turnuri si un dom circular. In apropiere este Palacio das Necessidades, resedinta oficiala a regilor portughezi pana la momentul abolirii monarhiei, precum si Museu National Arte Antiga, dar efectiv nu am avut timp pentru ele. Nu am avut timp nici pentru Palacio National da Ajuda din mijlocul Parcului Tapada de Ajuda, nici de gradina Botanica, nici de Planetarium sau de Muzeul Maritim, si nici chiar de Centrul Cultural Belem chiar daca toate erau practic unul langa altul.

Ne-am dus insa sa admiram monumentala Mosteiro dos Jeronimos, o manastire capodopera a artei Manueline. A fost construita la inceputul sec.16 folosindu-se o parte din colosala comoara adusa de Vasco da Gama din expeditiile sale. Stilul arhitectonic Manuelin, care a aparut in timpul domniei lui Manuel I (de unde si numele) este cel mai popular stil arhitectonic al Portugaliei. Face trecerea de la gotic la stilul renascentist si se caracterizeaza prin bogatele ornamente dantelate, insiprate navigatorilor portughezi din nenumaratele locuri de debarcare ale expeditiilor lor.Manastirea face parte din anul 1983 din patrimoniul universal UNESCO si are fatada decorata cu un enorm portal cu basoreliefuri ilustrand scene din viata Sfantului Hieronimous. Interiorul, sustinut pe stalpi decorati in acelasi stil Manuelin, nu are nimic in comun cu o clasica basilica gotica, ci este plin de lumina si culoare, din cauza vitraliilor si decoratiilor. Manastirea adaposteste mormintele marelui navigator Vasco da Gama si al poetului Luis de Camoes, autorul Lusiadelor. Curtea interioara, decorata si ea cu la fel de multa exuberanta si fantezie ca si fatada, se face remarcata prin faptul ca nu are doua coloane identice, iar arcadele sunt si ele decorate cu motive florale si religioase. Aripa de vest a manastirii adaposteste Muzeul de Etnologie si Arheologie, pe care noi nu l-am vazut, dar pe care-l recomand calduros celor pasionati de cultura antica, africana si de metale pretioase.

Manastirea Jeronimos

Mormantul lui Vasco da Gama

Mormantul lui Luis de Camoes

De aici am mai mers cateva sute de metri, am trecut pe langa monumentul Padrao dos Descobrimentos, inalt de 52 de m.care-l reprezinta pe Printul Henric Navigatorul, impreuna cu alti 21 navigatori celebri, care au inceput seria descoperirilor geografice. Am mai mers inca putin pana la Turnul Belem. Turnul a fost construit in mijlocul fluviului Tejo, intre anii 1515-1521, cu scopul de a controla accesul corabiilor in oras. La ceva vreme de la constructia lui, in timpul ocupatiei spaniole, turnul a devenit inchisoare, putandu-se si acum vizita fostele celule. Bastionul are o baza hexagonala cu cate o turela circulara in fiecare din cele 6 colturi si cu un turn patrulater dispus pe patru etaje. Este si el pe lista patromoniului universal UNESCO, tot din 1983. Noi l-am vizitat in liniste, am vazut toate cele 4 etaje si pot spune ca este cu adevarat impunator, cu decoratii minunate, excelent pastrate si cu o terasa superioara de unde se poate vedea o panorama superba asupra fluviului si asupra orasului.

Turnul Belem

Plecand de aici, am facut cateva poze Podului 25 Abril, construit in 1966 de aceeasi companie care a construit si Golden Gate si Bay Bridges din San Francisco-astfel incat similitudini se pot gasi usor intre cele 3 poduri- care asigura accesul catre plajele Caparica, extrem de aglomerate vara din cate am inteles. Pe malul sus al fluviului, chiar la capatul podului, se inalta monumentul Cristo Rei, de 28m inaltime, pe un piedestal de 82m, replica celui din Rio de Janeiro.

Dupa o cina luata intr-un mic restaurant stradal din Bairo Alto, am plecat catre cartierul Alfama, cu gand sa urcam pana la Castelo de San Jorge. Alfama este cel mai vechi cartier al Lisabonei, inca de pe vremea vizigitilor si este practic un labirint de stradute inguste, mici sqaruri, multe scari si cu vechi cladiri cu fatadele viu decorate cu faianta colorata. Odata bogat in fantani cu apa fierbinte, maurii l-au numit “al-hamma” insemnand apa calda si de aici numele cartierului. Aici se gasesc multe mici restaurante si taverne si pescarii dar si multe mici ateliere mestesugaresti, dar ce mi-a placut cel mai mult aici este ca acest cartier este colorat, viu si exprem de reprezentativ pentru Lisabona. Unii spun ca aici muzica Fado isi gaseste maximul de expresivitate si chiar se auzea Fado prin usile deschise ale multor pescarii.La iesirea de pe o straduta am gasit impunatoarea catedrala Se. Cu aspectul unei adevarate fortarete, construita la mijlocul sec.12 in stil gotic si romanesque, dupa ce trupele lui Alfonso Henriques au eliberat orasul de sub dominatia Maurilor. Nu am intrat in catedrala, ne-am multumit doar sa-i admiram turnurile exterioare si sa ne minunam de cat de masiva si veche este.

Am urcat din greu multele trepte pana in varful dealului unde troneaza Castelul San Jorge, care e recunoscut drept monumentul emblematic al orasului. Valoarea strategica a acestui deal a fost recunoscuta de romani care au construit aici primele ziduri care au fost intarite ulterior de Mauri. Dupa recucerirea de catre crestini, castelul a servit drept resedinta regala pana in sec.15, aici construindu-se un nou palat. Diversele consolidari, adaugiri si diversele stiluri arhitectonice dau castelului un sarm aparte, unele din turnuri si bastioane fiind perfect conservate si deschise vizitatorilor. Ne-am petrecut toata dupa-amiaza vizitand nenumaratele terase si incaperi ale castelului, precum si minunata gradina interioara cu fantani arteziene si pauni care se plimbau nestingheriti printre vizitatori.

Straduta in Alfama

Intrarea in Castelo San Jorge

una din terasele castelului

Tarziu dupa-amiaza am luat un troleibus cu destinatia Gare do Oriente, principalul nod feroviar al orasului si punctul terminus al calatoriei noastre. Pe mai multe sute de metri la iesirea din gara se intinde Parque das Nacoes, cu cladirea unde a fost adapostita Expozitia Universala in 1998 si de unde incepe Podul Vasco da Gama, lung de 16 km, foarte modern si cu aspect futuristic. Destinatia noastra aici a fost Ocenario de Lisboa, construit si el tot cu ocazia Expozitiei Universale din 1998, unul din cele mai mare din lume si care adaposteste multe specii de pesti si vietati marine. Vizita aici a fost o incantare, am vazut o succesiune de aqvarii, am asistat la un episod de hranire a rechinilor si am vazut live cum se dresau cativa delfini.

Tarziu seara ne-am intors la hotel, cu un oarecare regret ca nu am avut mai mult timp de  descoperit  mai multe din atractiile acestui splendid oras care este Lisabona.